Fond funciar. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 9190/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 23 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanți V. C. E. - decedată, B. R. și V. T., în contradictoriu cu pârâți P. C. C. și C. L. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar - obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc reclamanți și reprezentanții legali ai pârâților.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției și fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2013, ulterior pentru data de 20.12.2013 și 23.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.03.2011, precizată la 30.03.2011 (f.20,37 ds) și la 02.12.2011 (fila 169 ds) reclamantii V. C. E., B. R., V. D T., au chemat în judecată pârâtii P. C. C. și C. L. de Fond Funciar C. pentru a fi obligat la respectarea Sentinței civile nr.7975/07.05.2001, daune materiale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Sentința civilă nr.7975/07.05.2001 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, C. L. de Fond Funciar C. a fost obligată la punerea acestora în posesie cu suprafața de 1,52 ha teren și la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Primarii C. C. și C. L. de Fond Funciar C. au refuzat sistematic punerea reclamantilor în posesie cu suprafața de teren în pofida nenumăratelor cereri formulate.
Prin acest refuz reclamanti au susținut că au fost prejudiciate moral și material.
În dovedirea temeiniciei cererii lor reclamantele au atașat înscrisuri, respectiv: Sentința civilă 7975/07.05.2001 a Judecătoriei Iași, adeverință nr.690/15.08.1991 emisă de C. L. de Fond Funciar C., adresa nr.1472/03.05.2007 a Instituției Prefectului Iași către P. C. C. de punere în posesie in temeiul Sentinței civile nr.7975/2001, adresa nr.2696/08.10.2007 a Prefectului Județului Iași către C. L. de Fond Funciar C. pentru punerea în posesie a numitului V. T. conform sentinței civile nr.7975/07.05.2001, adresa nr.3295/23.09.2010 a Instituției Prefectului Județului Iași de răspuns la petiția numitului V. T., adeverința nr.1815/02.07.1993 privind suprafețele înscrise in rolul agricol de V. D., cerere de punere în posesie înregistraă sub numărul 5065/19.06.2006, cerere de punere în posesie înregistrată sub numărul 5491/20.04.2010, adresa nr.2848/19.06.2006 a Instituției Prefectului Iași de punere în posesie a solicitantului V. T. conform sentinței civile nr.7975/07.05.2001, cererea nr._/02.11.2010 de punere în posesie conform Sentinței civile nr.7975/07.05.2001 (f.2-17 ds).
Prin întâmpinarea formulată în cauză P. C. C. județ Iași a invocat excepția lipsei calității procesual pasive iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f.47 ds).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamanții au chemat în judecată persoanele fizice care au deținut și dețin calitatea de primar, atribuțiile primarului fiind cele prevăzute de dispozițiile Legii nr.215/2001 iar atribuțiile președintelui Comisiei Locale de Fond Funciar sunt cele prevăzute de HG nr.890/2005.Niciunul din cele două acte nu stabilește în sarcina primarului sau președintelui comisiei locale de fond funciar obligația de a pune în posesie și a de întocmit documentația necesară eliberării titlului de proprietate, aceste atribuții aparținând comisiei de fond funciar. Pe fondul cauzei s-a arătat faptul că nu se face vinovat de neexecutarea sentinței civile 7975/2001. Reclamanții au fost invitați în repetate rânduri la sediul Primăriei în vederea punerii în posesie dar au refuzat să se prezinte. Or, punerea în posesie se face numai în prezența celor îndreptățiți deoarece presupune predarea amplasamentului direct proprietarului sau împuternicitului acestuia.
În drept s-au invocat prevederile art.115 cod pr. civ. Legii nr.18/1991, HG nr.890/2005, Legii nr.215/2001 iar în baza art.242 s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au anexat întâmpinării referat din 02.11.2010 înregistrat sub numărul_/02.11.2010, adresă nr.5967/09.11.2009, 6021/07.05.2009, 6874/15.07.2009, (filele 50-53 dosar).
Prin precizări depuse succesiv la dosarul cauzei (f.55,80, 101,121,145 dosar) reclamanții au învederat faptul că se impune respingerea excepției invocate și admiterea acțiunii pe fondul acesteia existând autoritate de lucru judecat față de Sentința civilă nr.7974/07.05.2001. S-a arătat că atât fostul cât și actualul primar al C. C. au refuzat punerea reclamanților în posesie deși au existat termene fixate în aceste sens de instituția Prefectului Iași. Primăria comunei C. a împroprietărit cu suprafața de 1 ha teren intravilan familia M. G. din care 0,5 ha reprezintă terenul proprietatea reclamanților. Rezervele de teren aflate la dispoziția Comisiei Locale au fost atribuite altor persoane. În anul 1994 reclamanții au fost puși în posesie cu o suprafață de teren de 1 ha în satul C. iar în anul 1998 primarul a desproprietărit reclamanții cu 2823 mp teren, fiind întocmit un nou proces verbal de punere în posesie cu suprafața de 7177 mp, conform unui proces verbal de punere în posesie pe care reclamanții nu l-au cunoscut.
S-a solicitat suspendarea cauzei având în vedere faptul că s-a formulat plângerea penală împotriva funcționarilor Primăriei C..
S-au atașat înscrisuri.
Prin concluziile depuse la 12.09.2012 pârâtii au invocat excepția lipsei autorității de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr.7975/07.05.2001.
La termenul din 18.12.2012 instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 Cod procedură civil, cauza fiind repusă pe rol la data de 10.12.2011 urmare a cererii reclamantilor din 06.11.2013 (f.28 dosar).
În cursul cercetării judecătorești s-au solicitat și încuviințat probe cu înscrisuri și proba cu expertiză agricolă, probe încuviințate și administrate de instanță (f.171,178 dosar).
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr.7875/07.05.2001 a Judecătoriei Iași în dosarul cu nr._/1999 al aceleiași instanțe, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții V. C. E., V. D. T. și B. C. R. în contradictoriu cu pârâta C. L. de Fond Funciar C., C. Județeană de Fond Funciar Iași și intervenientul T. N..
A fost obligată C. L. de Funciar C. să pună în posesie reclamanții și să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, pentru suprafața de teren de 1,52 ha.
Pentru intervalul 2001- 2006 la dosarul cauzei nu au fost depuse adrese de corespondență între părți care să ateste demersurile efectuate pentru punere în executare sentinței civile pronunțate. Instanța regăsește însă în adresele de corespondență dintre părți din anii următori diverse trimiteri la cereri al reclamanților de punere în posesie dand din anul 2004, anul 2005.
În cursul anului 2006 cu adresa nr.5065/19.06.2006 (număr de înregistrare la CL C.) reclamanții solicită punerea în posesie conform Sentinței civile menționate( f.13 dosar). Urmarea a unei petiții a reclamantilor Instituția Prefectului Iași a pus în vedere primarului C. C. J. Iași prin adresa nr.2848/19.06.2006 să comunice care sunt motivele pentru care nu se procedează la punerea în posesie a reclamanților conform sentinței civile menționate (fila 15 dosar).
În cursul anului 2007, urmare a unei alte petiții a reclamantilor, Instituția Prefectului Iași a pus în vedere primarului C. C. J. Iași prin adresa nr.1472/03.05.2007 să procedeze la punere în posesie a reclamanților conform sentinței civile menționate (fila 8 dosar). De asemenea urmare a unei petiții a reclamantilor, Instituția Prefectului Iași a pus în vedere primarului C. C. J. Iași prin adresa nr.2696/08.10.2007 să procedeze la punere în posesie a reclamanților conform sentinței civile menționate (fila 10 dosar)
În anul 2009, prin cererea adresată Comisiei Locale de Fond Funciar C., înregistrată sub numărul 5667/29.04.2009 solicitau punerea în posesie cu suprafața de teren de 1,52 ha conform sentinței civile nr.7975/2001 (f.67 dosar).
După cum rezultă din adresa nr.6021/07.05.2009 reclamantul V. T. este invitat la sediul Primăriei C. pentru punerea în posesie cu suprafața de teren de 0,49 ha teren forestier conform unei hotărâi de validare dar în ceea ce privește suprafața de teren de 1,52 ha pentru care s-a pronunțat Sentința civilă nr.7975/2001 acestuia i se comunica faptul că aceasta nu este definitivă și irevocabilă (fila 52,116 dosar).
La data de 07.05.2009 reclamantul printr-o cerere adresată Comisiei Locale C. (nr.5967) arată că în condițiile în care nu este posibilă acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de 2823 mp teren intravilan trecută în proprietatea statului, acceptă punerea în posesie cu aceeași suprafață în intravilan (fila 220,229 dosar).
Prin cererea 6874/26.05.2009 (f.253 ds) reclamantul indică amplasamentele în vedere punerii în posesie și arată că pentru suprafața de 2823 mp teren acceptă despăgubiri (f.253 ds).
Conform adresei de răspuns nr.6874/15.07.2009 emisă de Primăria C., reclamantul era informat că va fi identificată suprafața de 1,24 ha teren conform rolului agricol și se va întocmi un proces verbal de punere în posesie (fila 53,114 dosar). Nu rezultă din actele cauzei că a fost identificat un amplasament conform acesteia adrese.
În cursul anului 2010, cu adresa nr.5491/20.04.2010 reclamanții solicită punerea în posesie conform Sentinței civile menționate( f.14,230 dosar). Câteva luni mai târziu cu adresa nr._/02.11.2010 reclamanții solicită punerea în posesie conform Sentinței civile menționate( f.13 dosar). Urmare a unei petiții a reclamantilor, Instituția Prefectului Iași a pus în vedere primarului C. C. J. Iași prin adresa nr.1849/17.05.2010 să comunice în regim de urgență măsurile întreprinse în vederea punerii în executare a sentinței civile 7975/2011 atrăgându-se atenția asupra caracterului definitiv și irevocabil al acesteia ( fila 66 dosar). Prin cererea înregistrată la primăria C. nr._/02.09.2010 reclamantul solicita punerea în posesie în baza Sentinței civile nr.7975/2001 (fila 69). Cu adresa de răspuns nr._/07.10.2010 P. C. C. răspunde petentului că în vederea punerii în aplicare a Sentinței civile nr.7975/07.05.2001 este necesar ca aceasta să fie irevocabilă (fila 117 ds).
În anul 2011 reclamanții se adresează Instituției Prefectului Județului Iași cu petiție relativ la omisiunea punerii acestora în posesie conform sentinței civile 7975/2001, cererea înregistrată sub numărul 2342/02.08.2011 (f.123 ds ) iar cu adresele nr.2342/05.08.2011 și 2493/23.08.2011 Instituția Prefectului Iași solicită Primăriei C. C. să verifice aspectele semnalate de reclamant și să ia măsurile legale care se impun (fila 130, f.131 ds). Ulterior reclamanții se adresează Instituției Prefectului Județului Iași cu o nouă petiție relativ la omisiunea punerii acestora în posesie 7975/2001, cererea înregistrată sub numărul 2777/28.09.2011 (f.123 ds.) iar cu adresele nr.2777/07.10.2011 Instituția Prefectului Iași solicită Primăriei C. C. să verifice aspectele semnalate de reclamant și să ia măsurile legale care se impun (fila 140, f.141 ds).
În același an reclamantul formulează plângere penală finalizată soluție de neîncepere a urmăririi penale astfel cum rezultă din rezoluția din 23.03.2001 dată în dosarul nr.989/II/2/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași (fila 92 dosar).
La data de 06.12.2011 conform procesului verbal încheiat de tehnicicanul și inginerul cadastru din cadrul Primăriei C. în prezența numitei V. E. s-a încercat măsurarea unor suprafețe de teren în vederea punerii în posesie, operațiune nefinalizată confomr mențiunilor din act din cauza imposibilității de dellasare a numitei V. E. persoană de 88 ani la fața locului și a lipsei de la domiciliu a numitului V. T.(f.194/252 ds)
În anul 2012, în timpul derulării litigiului de față cu adresa nr.3694/27.03.2012 reclamanții sunt invitați la sediul Primăriei C. pentru punerea acestora în posesie cu suprafețe identificate libere, aflate la dispoziția Comisiei Locale (fila 275,288,289 ds). Se întocmește procesul verbal de punere în posesie nr.3682/27.03.2012 cu amplasamentele identificate de C. L. de Fond Funciar C. în vedere punerii acestora în posesie. Procesul verbal nu este semnat de reclamanți care se declară nemulțumiți de amplasamentele identificate (fila 276,290 ds).
În drept, potrivit dispozițiilor art.27 alineatele 1-2 din Legea nr.18/1991 obligația de punere în posesie a persoanelor îndreptățite precum și obligația de a înainta documentația către Comisa județeană de fond funciar în vederea eliberării titlului de proprietate revine Comisiei locale de fond funciar.
Potrivit art.37 din HG nr.131/1991 „Punerea în posesie a proprietarilor, în cadrul zonelor teritoriale delimitate, se face de comisie, pe baza de măsurători topografice. Punerea în posesie a proprietarilor se va face în prezenta fiecărui proprietar, semnind tabelul de luare în primire a terenului. In acest scop, autoritățile comunale și orășenești ale administrației publice vor incunostiinta, în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul în alte localități și cărora li s-a atribuit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie. Persoanele care din diferite motive sînt în imposibilitate sa se prezinte la data punerii în posesie pot imputernici prin procura specială și autentică, cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna tabelul de luare în primire a terenului. In caz de neprezentare a persoanelor îndreptățite sau, după caz, a celor împuternicite, suprafața de teren ce se cuvine titularilor se marchează pe teren de către comisie, potrivit planului de parcelare. Președintele comisiei va menționa despre aceasta în tabel. Prin aceasta operațiune se considera ca persoanele respective au fost puse în posesie.„
Conform art. 5 lit. c) și i) din H.G. nr.890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor „Comisiile locale au urmatoarele atributii principale: c) stabilesc marimea si amplasamentul suprafetei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente si consemneaza in scris acceptul fostului proprietar sau al mostenitorilor acestuia pentru punerea in posesie pe alt amplasament cand vechiul amplasament este atribuit in mod legal altor persoane; i) pun in posesie, prin delimitare in teren, persoanele indreptatite sa primeasca terenul, completeaza fisele de punere in posesie a acestora, dupa validarea de catre comisia judeteana a propunerilor facute, si le inmaneaza titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin.”
Potrivit art.34 din același act normativ punerea în posesie se va efectua în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.18/1991 iar în vederea punerii în posesie comisia locală încunoștințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul in localitate sau în alte localitãți și cãrora li s-a restabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie.
Potrivit art.27(1) din Legea 18/1991 „Punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate celor indreptatiti nu pot avea loc decat numai dupa ce s-au facut in teren delimitarile necesare pentru masuratori, stabilirea vecinatatilor pe temeiul schitei, amplasamentului stabilit si intocmirea documentelor constatatoare prealabile.”
Conform art.36 din H.G. 890/2005 “Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, C. județeana emite titlurile de proprietate conform modelului prevăzut în anexa 20”.
Potrivit art.64 alin.1-2 din Legea nr.18/1991 „În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate sau punerea efectivă în posesie persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.Dacã instanta admite plângerea, primarul va fi obligat sa execute de îndatã înmânarea titlului de proprietate sau, dupã caz, punerea efectivã în posesie, sub sancțiunea condamnãrii la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanta. Dispozițiile art. 53 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.”
În cauza de față instanța remarcă faptul că dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1,52 ha teren și îndreptățirea reclamantilor la a fi puși în posesie cu această suprafață de teren pe raza comunei C. au fost recunoscute încă din anul 2001 prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Sentința civilă nr.7975/07.05.2001 a Judecătoriei Iași pronunțată în contradictoriu cu pârâta din cauza de față C. L. de Fond Funciar C. având ca reprezentant legal pe pârâtul din cauză P. C. C..
Astfel, prin sentința civilă menționată a fost obligată pârâta C. L. de Fond Funciar la punerea în posesie a reclamanților cu suprafața de 1,52 ha teren.
Conform dispozițiilor art.1202 C.civ. există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și are aceleași părți având aceeași calitate procesuală ca și prima cerere de chemare în judecată, soluționată prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat. Potrivit art.166 C.pr.civ. excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau din oficiu în orice fază a judecății .
Principiul autorității de lucru judecat are drept scop împiedicarea judecării din nou a unui proces finalizat, proces nou care ar putea conduce la infirmarea constatărilor definitiv făcute printr-o hotărâre judecătorească anterioară cu consecința inevitabilă a periclitării siguranței raporturilor juridice civile.
Reclamanții dețin o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de obligare a Comisiei Locale de Fond Funciar C. la punerea acestora în posesie cu suprafața de teren de 1,52 ha astfel încât cerere de față având același obiect și aceeași cauză, formulată în contradictoriu cu aceeași pârâtă urmează a fi respinsă pentru existența autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea de acordare de „daune cominatorii” reprezentând „producția agricolă ce ar fi fost obținută în perioada 01.06._11” (f.169), instanța reține că această cerere are natura unei cereri de acordare de daune materiale pentru omisiunea autorităților competente de punere în posesie in intervalul arătat.
In pofida denumirii greșite dată de reclamanții - ce nu au studii juridice și nu au beneficiat de asistență calificată - natura cererii acestora rezultă cu evidență din aceea că daunele solicitate vizează lipsa de folosință a reclamanților pentru trecut, respectiv în intervalul de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce i-ar fi îndreptăți a fi puși în posesie și până la data sesizării instanței. Daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere și vizează orizontul viitor al raporturilor juridice dintre părți, ceea ce nu este cazul în speță.
Faptul că reclamanții nu au solicitat în litigiul declanșat în anul 1999 și finalizat cu Sentința civilă nr.7975/2001 obligarea primarului la punerea în posesie sub sancțiunea plății de daune cominatorii, nu poate, în opinia instanței, să închidă acestora calea de a obține în justiție repararea prejudiciului cauzat, respectiv acordare de daune materiale compensatorii pentru omisiunea punerii acestora în posesie, pentru privarea acestora de efectele utile ale unei hotărâri judecătorești, pentru privarea acestora de beneficiul economic al unui drept de proprietate recunoscut.
Așadar instanța reține că cererea reclamanților de acordare a despăgubirilor este admisibilă având în vedere că are drept cauză lipsa de reacție a autorităților locale cu atribuții în procedura administrativă de reconstituire a dreptului, lipsă de reacție de natură a cauza acestora un prejudiciu constând în lipsirea reclamanților de posibilitatea de a se bucura de plenitudinea unui drept de proprietate recunoscut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Răspundere civilă a pârâților își are sorgintea în dispozițiile legale cu caracter de principiu prevăzute la art.989 cod civil potrivit cărora „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a căruia greșeală s-a ocazionat a-l repara”.
De asemenea, răspundere pârâților în calitatea acestora de autorități ale administratției publice cu atribuții în procedura de aplicare a legilor de reconstituire își are suport în dispozițiile art.52 din Legea nr.18/1991 „ (1) In sensul prezentei legi, comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, iar comisia judeteana este autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdictionala. (2) C. judeteana si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, cand este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat conventional, de catre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. (3) Prevederile art. 274 din Codul de procedura civila sunt aplicabile.”
Acțiunea reclamanților este și întemeiată întrucât probatoriul administrat în cauză a relevat fapta ilicită a pârâtilor, constând în neaducerea la îndeplinire a obligațiilor legale, obligații care totodată au fost instituite în sarcina acestora prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prejudiciul cauzat reclamanților prin aceasta, legătura de cauzalitate cu acesta și fapta ilicită, culpa în neaducerea la îndeplinire a acestor obligații.
Astfel, reține instanța faptul că după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de obligare a pârâtilor la punerea reclamanților în posesie, această operațiune nu s-a săvârșit timp de 11 ani.
Apărările pârâților în sensul că s-a încercat punerea în posesie dar aceasta nu s-a realizat din cauza atitudinii reclamanților vor fi înlătura de instanță ca neîntemeiate.
Conform dispozițiilor legale anterior citate C. L. de Fond Funciar C. condusă de P. comunei C. avea obligația punerii în posesie a reclamanților cu suprafața de teren reconstituită cu atât mai mult cu cât pentru executarea acestei obligații s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de obligare a acesteia la punere în posesie.
Astfel, în intervalul iunie 2001- 2007 pârâta nu a justificat de nicio manieră lipsa oricărui demers de punere în executare a hotărârii judecătorești prin care a fost obligată la punerea în posesie a reclamanților.
În decursul celor aproximativ 11 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la data sesizării instanței, operațiunea de punerea în posesie a celor îndreptățiți a fost reglementată succesiv prin trei regulamente de punere în aplicare a Legii nr.18/1991.
Fiecare din aceste regulamente obliga C. L. la a acționa din oficiu astfel incât, odată declanșată prin cererea celor interesați și stabilită fiind îndreptățirea acestora, procedura reconstituirii dreptului să aibă continuitate, coerență și să se desfășoare într-un termen rezonabil.
Or, nu s-a dovedit faptul că în conformitate cu procedurile instituite de prevederile art.37 (5) și (7) din HG nr.131/1991, art.33 alin. (4) din Reg. nr.21/21.11.2001 și art.34 (5) din HG nr.890/2005 pârâții au încunoștiințat în scris cu confirmare de primire pe reclamanți să se prezinte în vedere punerii acestora în posesie cu suprafața de teren de 1,52 ha conform hotărârii judecătorești pronunțate.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, începând cu anul 2006 pârâtei și reprezentantului acestuia li s-a atras atenția inclusiv de către C. Județeană de Fond Funciar prin Prefect asupra necesității de a proceda la efectuarea demersurilor care se impuneau pentru punerea acestora în posesie, dovadă în acest sens stând numeroasele adrese emise de Instituția Prefectului Iași.
Adresele de răspuns, prin care C. L. aducea la cunoștință relamanților, la nivelul anilor 2009 și 2010, că Sentința civilă nr.7975/2001, nu este definitivă și irevocabilă, dovedesc pasivitatea și lipsa de interes în executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată în contradictoriu cu această autoritate. Motivul invocat și anume acela la neprezentării unei hotărâri judecătorești cu mențiunea definitivă și irevocabilă neputând fi acceptat de instanță având în vedere faptul că pârâta C. L. de Fond Funciar prin primarul ce o reprezintă a fost parte în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea- așadar avea cunoștință despre caracterul definitiv al acesteia precum și obligația de a o executa benevol fără a aștepta o nouă cerere a reclamanților în acest sens. A fost astfel temporizată nejustificat punerea în posesie a reclamanților pentru un motiv formal, lipsit de consistență (f.116,117 ds ).
De asemenea, adresa de răspuns nr.6874/15.07.2009, emisă pârâtă prin Primar ca urmare a unei cereri petentului de punere în posesie, prin care reclamantul era informat că va fi identificată o suprafața de 1,24 ha teren conform rolului agricol și se va întocmi un proces verbal de punere în posesie nu a fost urmată de nici un alt demers concret de identificare a unei suprafețe de teren în anul 2009, 2010 și până în anul 2011 (fila 53,114 dosar).
Apărările pârâtei în sensul că reclamanții nu s-au declarat de acord cu amplasamentele „oferite" nu sunt susținute de niciun mijloc probatoriu în tot intervalul cercetat de instanță, tocmai ca efect al faptului că pretinsele demersuri de punere în posesie nu au fost reale și nu s-au materializat în încercarea de punere efectivă în posesie a acestora cu suprafețe de teren aflate la dispoziția comisiei în intervalul menționat (suprafețe care în mod firesc s-au redus treptata și probabil considerabil în decursul celor 11 ani, dovadă în acest sens stând actele depuse la filele 2-13 dosar vol II).
Potrivit dispozițiilor art.10 din HG nr.890/2005 „(1) În situațiile in care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibila, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat in aceasi localitate sau .. Oferta va fi trimisa persoanelor îndreptãțite prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire iar termenul in care rãspunsul la oferta trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. In cazul in care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu accepta amplasamentul oferit, comisia locala va trebui sa formuleze o alta oferta in termen de 30 de zile, daca persoanele indreptatite nu opteazã pentru primirea de despãgubiri.”
Or, nu s-a făcut dovada, că cel puțin începând cu data intrării în vigoare a HG nr.890/2005 și până în anul 2011 pârâta a făcut vreo ofertă reclamanților pentru un amplasament determinat, în măsura în care se susține că amplasamentul vechi al proprietății acestora nu mai era liber, pentru a fi exclusă culpa acesteia.
Astfel cum rezultă din analiza coroborată a textului de lege anterior menționat cu disp.art.16.4 din HG nr.1095/2005 pentru a se exonera de răspunderea punerii în posesie reclamanta avea obligația de a dovedi faptul că reclamanților li s-a oferit un anumit amplasament în naturã pe care aceștia nu l-au acceptat situație în care, față de imposibilitatea obiectiv dovedită de realizare a ofertei, aceștia din urmă urmau a fi propuși în vedere acordării de despăgubiri.
Apărarea pârâtei întemeiată pe ideea că imposibilitatea punerii în posesie s-a datorat atitudinii reclamanților din cauza de față nu a fost convingător dovedită în fața instanței de judecată câtă vreme din probele administrate a rezultat faptul că primele acțiuni efective ale pârâtei de punere în posesie au început în luna decembrie a anului 2011, așadar după data sesizării instanței de judecată și s-au concretizat într-o ofertă reală făcută reclamanților abia în luna martie a anului 2012 (f.194,276- 290 ds).
Mai arată instanța faptul că în ceea ce privește procesul verbal de punere în posesie din 16.09.1998 (fila 62 dosar), adresa nr._/17.03.1997 a Comisie Județene de Fond Funciar Iași (f.251) și procesul verbal de punere în posesie 04.02.1994 – act ce ulterior a fost anulat de altfel (fila 246,355 ds), acestea, fiind emise anterior pronunțării Sentinței civile din anul 2001, nu pot fi avute în vedere. Mai mult decât atât, aceste înscrisuri nu fac decât să reliefeze într-o manieră mai accentuată modalitatea lipsită de coerență de gestionarea a cererilor reclamanților în procedura administrativă și scot în evidență odată în plus durata de timp nepermis de mare în care reclamanții au fost lipsiti de un drept de proprietate recunoscut practic din anul 1991.
Așadar instanța va reține că dreptul la proprietate al reclamanților recunoscut prin hotărârea din anul 2001, Sentința civilă nr.7975/07.05.2001 definitivă, irevocabilă și neanulată, constituie un bun în sensul dispozițiilor convenționale iar prin omisiunea punerii în posesie în intervalul de timp analizat aceștia au fost lipsiți în mod nejustificat de folosința acestui bun.
Pentru cuantificarea prejudiciului suferit reclamanții au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize agricole care să stabilească valoarea culturilor agricole ce ar fi rezultat de pe suprafețele de teren intravilan (f.189 ds).
Potrivit concluziilor argumentate ale expertului pe care instanța și le va însuși valoarea actualizată a producției agricole pentru anii 2001-2011, este de_ lei (fila 83 dosar).
Expertul a avut în vedere, astfel cum a precizat în răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâti, suprafețe de teren dintre cele indicate ca fiind vechi amplasament al reclamanților vizate prin procesul verbal de constatare din 06.12.2011 (f.194/252); instanța remarcă și pasivitatea, lipsa de cooperarea a comisiei locale prin reprezentantul său legal inclusiv la efectuarea raportului de expertiză la care au fost legal convocați. De asemenea, instanța are în vedere faptul că în lucrarea sa expertul a avut în vedere categorii de culturi agricole comune (grâu și porumb) apte a fi obținute pe un teren arabil în general astfel încât instanța reține caracterul obiectiv al evaluarii la care reclamanții au achiesat cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei și pe cale de consecință urmează a obliga pârâții în solidar la plata către reclamanți a valorii stabilite de expert.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și cererea expresă a reclamanților, constând culpa procesuală a pârâților chemați în judecată, instanța va obliga pe aceștia la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu expert conform chitanței de plată depusă la fila 188 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR în capătul de cerere având ca obiect obligație de a face, în raport de Sentința civilă nr.7975/07.05.2001 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul cu numărul_/1999.
Respinge cererea reclamanților V. C. E., decedată în cursul procesului, având continuatori în drepturi pe reclamanții V. T., domiciliat în mun. Iași, ., ., . R. cu domiciliul în mun. Iași, ..10, ., ., cerere având ca obiect obligație de a face, formulată în contradictoriu cu pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR C. prin Primar pentru existența autorității de lucru judecat.
Admite capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect pretenții materiale și obligă pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR C. și P. C. C. în solidar, la plata către reclamanții V. T. și B. R., a sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea producției agricole pentru anii 2001-2011.
Obligă pârâții la plata către reclamanții a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei reprezentând onorariu de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 23.12.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
06.06.2014,6ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9638/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 23-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
