Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 38719/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 12.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. R. D. L. (fostă C.) și pe pârât S. R. G., pârât A. M. L., având ca obiect obligație de a face restituire bun; acțiune în pretenții - plată lipsă folosință.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2013 și apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.12.2012, sub nr. mai sus menționat (în antet), reclamanta T. R. D. L. (fostă C.) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții A. M. L. și S. R. G. să restituie autoturismul marca Mercedes, tip Daimler Chrysler, număr de identificare WDB2084451T025705, iar în subsidiar să îi oblige să plătească suma de_ euro, reprezentând contravaloarea autoturismului.
Totodată, a solicitat obligarea pârâților să plătească suma de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului, precum și să achite cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat următoarele:
Prin sentința pronunțată la data de 27.05.2010, Judecătorul de P. din Valentano, din Italia, instanța a admis cererea reclamantei si a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din data de 18.01.2008, prin care A. M. L. a vândut sieși autoturismul în discuție și a ordonat Conservatorului Registrului Public Auto din Grosseto sa proceadă la ștergerea ultimei formalități nr.33 – transcrierea actului de vânzare cu privire la autovehicul fiind proprietatea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1975/18.07.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței menționate anterior.
Pârâtul A. M. L. a modificat și falsificat numărul de identificare a autoturismului cu datele menționate mai sus și și-a vândut sieși acest autoturism prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 18.01.2008, ce a fost declarat nul ulterior prin hotărâre irevocabilă.
Cu toate acestea, la 25.09.2011, fără vreo împuternicire, pârâtul A. M. L. a vândut autoturismul numitului D. V. A., care la rândul său l-a vândut în octombrie 2012 pârâtului S. R. G., printr-un înscris sub semnătură privată. Cumpărătorii sunt de rea-credință.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073-1075 C.Civ..
În dovedirea acțiunii, reclamanta a propus probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu, și a anexat: sentința civilă nr.1975/18.07.2012, pronunțată de Tribunalul Iași (f.6-7), sentința pronunțată la data de 27.05.2010, Judecătorul de P. din Italia (f.9-12).
Pârâtul S. R. G. a depus o „declarație”, prin care a arătat următoarele:
În luna octombrie 2012, a achiziționat autoturismul respectiv de la D. V. A. cu suma de 2000 euro. Recent a fost înștiințat că un fost proprietar (reclamanta) se judecă cu A. M. L., din cauza modalității în care a fost vândut autoturismul la timpul respectiv.
A mai fost chemat în instanță într-un proces anterior, tot în calitate de pârât, de aceeași reclamantă, în dosarul nr._/245/2012, acțiunea fiind respinsă.
A achiziționat autoturismul ca și cumpărător de bună-credință, având copii de pe documente care atestă acest fapt.
A anexat certificatul mașinii, certificat de proprietate, contract de vânzare-cumpărare.
Pârâtul A. M. L. nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a face apărări, deși a fost legal citat, prin publicitate.
Aspecte procesuale.
Prin încheierea de la termenul din 12.03.2013 (f.41), instanța a admis cererea de ajutor public judiciar a reclamantei, scutind-o de la plata taxelor de 2954 lei și 711 lei.
Prin încheierea de la termenul din 09.04.2013 (f.48), instanța a suspendat judecata cauzei pentru nedepunerea documentelor redactate în italiană, după care aceasta a fost repusă pe rol, iar la 01.10.2013 au fost încuviințate probele cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâților, dar nu s-a prezentat ulterior niciun pârât pentru administrarea probei, deși reclamanta a depus la dosar interogatoriile.
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința pronunțată la data de 27.05.2010 (f.8-10), Judecătorul de P. din Valentano, din Italia, instanța a admis cererea reclamantei și a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din data de 18.01.2008, prin care A. M. L. a vândut sieși autoturismul în discuție și a ordonat Conservatorului Registrului Public Auto din Grosseto să proceadă la ștergerea ultimei formalități nr.33, și anume transcrierea actului de vânzare cu privire la autovehicul fiind proprietatea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.1975/18.07.2012 (irevocabilă la 08.10.2012), pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a sentinței menționate anterior (f.6-7).
S-a menționat în prima hotărâre că pârâtul A. M. L. a modificat cu nepricepere cu stiloul numărul de identificare a autoturismului cu datele menționate mai sus (din BE543YP șin BE543YF) și și-a vândut sieși acest autoturism prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 18.01.2008, ce a fost declarat nul ulterior prin hotărâre irevocabilă.
La 25.09.2011, pârâtul A. M. L. a vândut autoturismul numitului D. V. A. (f.21 – înscris nesemnat pentru conformitate cu originalul, dar faptul nu a fost contestat de niciuna dintre părți, dimpotrivă), care la rândul său l-a vândut în octombrie 2012 pârâtului S. R. G., printr-un înscris sub semnătură privată (f.22).
Având în vedere această situație de fapt, instanța constată următoarele:
În speță, trebuie făcută o distincție cu privire la categoria în care se încadrează acțiunea reclamantei. Astfel, în raport de pârâtul A. M. L., acțiunea este contractuală, de vreme ce se întemeiază pe propriul contract cu acesta și pe desființarea contractului încheiat cu sine însuși de pârât. În ceea ce îl privește pe S. R. G., acțiunea este una în revendicare mobiliară, mai ales că nu s-a cerut și desființarea titlului de proprietate al acestui ultim cumpărător.
Dacă bunul s-ar fi aflat în posesia lui A. M. L., ar fi apărut ca întemeiată acțiunea în contradictoriu cu acesta, fie ea contractuală sau în revendicare. În condițiile în care bunul nu se mai găsește în patrimoniul său, acțiunea în restituire poate fi analizată doar în contradictoriu cu S. R. G..
Conform art.1909 C.Civ., lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel carui s-a furat un lucru, poate sa-l revendice in curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la care-l gaseste, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care il are.
Art 1909 alin.1 este aplicabil ori de câte ori adevăratul proprietar al unui bun mobil corporal l-a încredințat unei alte persoane cu titlu de închiriere, împrumut etc., iar acesta din urmă l-a înstrăinat unui dobânditor de bună credință, prin simpla intrare în posesie a bunului, dobânditorul devenind proprietar.
În speță, reclamanta nu a înstrăinat efectiv bunul, dar a dat mandat unei terțe persoane pentru înstrăinare, care și l-a vândut sieși, după ce a falsificat numărul de înmatriculare în documentele autoturismului.
Este adevărat că bunurilor supuse înmatriculării nu intră în categoria celor cărora li se aplică art.1909 C.Civ., numai că în speță cumpărătorul ultim s-a bazat pe înscrierea din certificatul de înmatriculare, ce corespundea cu aparența susținută de cumpărători (f.20).
Prin urmare, nu a fost dovedită reaua sa credință, astfel încât nu poate fi admisă nicio acțiune în contradictoriu cu acesta (altfel spus, nu poate fi obligat să restituie nici bunul, nici echivalentul valoric în bani al acestuia). Se observă că și prin întrebările pregătite pentru interogatoriu reclamanta l-a interpelat dacă e adevărat că a refuzat să-i restituie autoturismul, ceea ce poate fi adevărat fără ca pârâtul să fi fost de rea-credință, în sensul art.1909 (adică fără să fi cunoscut situația autoturismului la momentul cumpărării) .
Pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată cererea privind restituirea autoturismului menționat mai sus, formulată de reclamanta T. R. D. L. (fostă C.) în contradictoriu cu pârâții S. R. G. și A. M. L..
În ceea ce privește capetele de cerere privind despăgubirile pretinse, condițiile răspunderii civile delictuale deduse de practică și doctrină din textul art.998 și 999 C.Civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția) sunt întrunite în cazul acțiunii formulate în contradictoriu cu A. M. L..
Astfel, acesta a falsificat cu intenție un document și a înstrăinat fraudulos către sine și apoi către alții autoturismul reclamantei, producându-i un prejudiciu echivalent cu contravaloarea mașinii, dar și cu a lipsei de folosință a acesteia.
Deși citat cu mențiunea personal la interogatoriu, acesta nu a contrazis evaluarea făcută de reclamantă în cazul celor două capete de cerere. Faptul că valoarea din contractele de vânzare-cumpărare e diferită nu poate afecta evaluarea reclamantei, deoarece părțile au putut avea în vedere alte aspecte (eventual de ordin personal) atunci când au fixat un anumit preț (de exemplu, includerea taxei de poluare, pe care urma să o plătească cel care a cumpărat).
În consecință, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta T. R. D. L. (fostă C.) în contradictoriu cu pârâtul A. M. L. și îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a sumei de _ euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând contravaloarea autoturismului revendicat (marca Mercedes Daimler Chrysler, cu . șasiu WDB2084451T025705, cu numărul de înmatriculare BE543YP), precum și a sumei de _ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestuia.
În temeiul art.18 din OUG 51/2008, instanța va obliga A. M. L. și la plata către Statul Român a sumei de 3665 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru de la plata căreia a fost scutită aceasta (va fi ignorată scutirea acordată pentru cererea de repunere pe rol, având în vedere că, dacă reclamanta ar fi achitat această taxă, ea nu i-ar fi putut fi imputată pârâtului).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta T. R. D. L. (fostă C. – domiciliată în Focșani, ., ., jud.V.) în contradictoriu cu pârâtul A. M. L. (domiciliat în satul Deleni, jud.Iași).
Obligă pârâtul A. M. L. la plata către reclamantă a sumei de _ euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând contravaloarea autoturismului revendicat (marca Mercedes Daimler Chrysler, cu . șasiu WDB2084451T025705, cu numărul de înmatriculare BE543YP), precum și a sumei de _ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a acestuia.
Obligă pârâtul A. M. L. la plata către Statul Român a sumei de 3665 lei, reprezentând contravaloarea taxei de timbru de la plata căreia a fost scutită.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind restituirea autoturismului menționat mai sus, formulată de reclamanta T. R. D. L. (fostă C.) în contradictoriu cu pârâții S. R. G. (domiciliat în Iași, ., ., .) și A. M. L..
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2013.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. M.G.R.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./17.12.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 27-11-2013,... → |
|---|
