Ordin de protecţie. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-08-2013 în dosarul nr. 21017/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr._

Ședința publică de la 19 August 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE C. M.

Grefier S. M. M.

Pe rol se află judecarea cauzei civile de minori și familie privind pe reclamant S. M., reclamant S. M.-LA C..AV. G. L. și pe pârât S. G., având ca obiect ordin de protecție.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din Camera de consiliu din 16 august.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 august 2013, când,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.07.2013, sub nr._, reclamanta S. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. G., să dispună emiterea ordinului de protecție împotriva acestuia. Reclamanta a solicitat luarea următoarelor măsuri împotriva pârâtului: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de reclamantă, fată de copii acestora: S. N.-G. și S. I.-G. și față de părinții victimei: N. L. și N. M., precum si față de reședința reclamantei și locul de muncă al acesteia, încredintarea minorelor catre reclamanta si stabilirea locuintei acestora la mama, obligarea pârâtului la achitarea pensiei de întreținere în favoarea acestora, interdicția pentru pârât de a se deplasa în . Valea L., jud. Iași.

În motivare, reclamanta a arătat că, pârâtul manifestă un comportament agresiv fată de reclamantă, adresându-i amenințări cu violențe și cu moartea. Având în vedere că părțile se află în litigiu de divorț, iar în trecut pârâtul a mai exercitat acte de violență fizică față de reclamantă, acesta a solicitat emiterea unui ordin de protecție.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozitiile Legii nr. 217/2003, fiind completat si depus la dosarul cauzei formularul anexat acestei legi.

În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele de identitate ale părtilor si ale minorelor, înscrisuri medicale, transcrieri conversații, formularul de cerere pentru emiterea ordinului de protectie.

Pârâtul, legal citat si beneficiind de asistentă juridică, nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 12.07.2013, instanta a încuviintat, pentru ambele părți proba cu înscrisuri, un martor și interogatoriu reciproc.

De asemenea, în baza rolului său activ, instanta a solicitat informatii legate de pârât de la P. de Politie al . în scris fiind depuse la dosar la data de 29.07.2013 si a dispus emiterea unei adrese către Primăria . Tutelară, în vederea efectuării unei anchete sociale la domiciliul reclamantei, referatul întocmit fiind depus la dosarul la data de 25.07.2013.

Analizând susținerile reclamantei coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarea situatie de fapt:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ din 01.07.2013, reclamanta S. M. a chemat în judecată pe pârâtul S. G., solicitând instanței sa emită un ordin de protecție prin care sa se dispună, cu caracter provizoriu, obligatiile si interdicțiile pentru pârât, menționate anterior.

Potrivit prevederilor art. 23 alin.1 lit. d, e și h din Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri constând în obligații sau interdicții, și anume: obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic, încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.

Din textul legal menționat, instanța reține că pentru emiterea ordinului de protecție, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: caracterul urgent și vremelnic al măsurii ce se solită a fi luată, precum și existența unei forme de violență exercitată de către unul dintre membrii familiei.

Din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanta retine că părtile sunt căsătorite, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie ..A nr._ eliberat la data de 13.06.1998 de Primăria comunei Andrieșeni sub numărul de înregistrare 2685. În prezent, părțile sunt separate în fapt și se află în litigiu de desfacerea a căsătoriei, reclamanta stabilindu-și reședința, alături de cele două minore la domiciliul părinților săi în .>

Din relațiile comunicate de P. de Politie Andrieșeni instanta retine că pârâtul a fost cercetat în cursul anului 2009 pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 ind. 1 Cod penal asupra soției sale S. M., soluția dispusă fiind aceea de neîncepere a urmăririi penale întrucât părțile s-au împăcat. Totodată, P. de Politie Andrieșeni a comunicat faptul că, în prezent, pârâtul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, faptă comisă împotriva soției sale S. M..

Aceste informatii se corelează cu declarația martorului S. E., care a arătat că fiul ei, pe parcursul căsătoriei, a mai exercitat acte de agresiune fizică asupra reclamantei, văzând-o pe aceasta de vreo două-trei ori cu semne de violență în zona ochiului.

Din declaratia martorului Dancuța M., instanta retine că în data de 18.07.2013 aflându-se împreună cu reclamanta la Primăria Andrieșeni, pârâtul a exercitat violențe verbale și fizice la adresa reclamantei.

Instanța, față de situația de fapt reținută mai sus, constată că sunt îndeplinite condițiile emiterii ordinului de protecție. Astfel, din probatoriul administrat în prezenta cauză rezultă că pârâtul a exercitat violente fizice și verbale asupra reclamantei, acest aspect relevat de către reclamantă, fiind confirmat si de către martorul Dancuța M..

Instanta retine că dispozitiile Legii nr. 217/2003 protejează în egală măsură, atât integritatea fizică, cât si integritatea psihică a victimei. Or, din probele administrate rezultă că, deși părțile sunt separate în fapt, pârâtul continuă să adreseze injurii si să exercite violente fizice sau verbale, amenintări repetate la adresa sotiei sale, aspecte de natură să îngrădească libertatea psihică a acesteia, valoare umana protejata atat la nivel international, prin dispozitiile art. 8 CEDO – „orice persoana are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritata fizica si psihica, demnitatea (...)”, cat si prin dspozitii legale la nivel intern – art. 61 Noul cod civil si art. 22 alin. 1 Constitutia Romaniei – „viata, integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege”.

Instanta constată că la acest moment situatia familiala a părtilor este una tensionată din cauza comportamentului violent exercitat de către pârât, motiv pentru care va impune stabilirea unei distante minime de 20 m între cele două părti, pentru o perioadă de trei luni, interval în care starea conflictuală existentă la acest moment poate dispărea. Instanta apreciază că o astfel de măsură este de natură să-l determine pe pârât să constientizeze caracterul nociv al comportamentului său, apt să afecteze derularea în conditii de normalitate a vietii de familie si să procedeze la corectarea acestuia. În condițiile în care reclamanta nu mai locuieste in domiciliul comun, stabilindu-se în satul Valea L., cel putin teoretic contactele intre părti ar trebui să fie foarte rare, fapt pentru care instanța apreciază că păstrarea acestei distanțe de minim 20 metri este suficientă pentru securitatea reclamantei, o distanță minimă de 100 m, astfel cum a solicitat reclamanta, fiind nejustificată.

Instanta nu va stabili insa o distanta minima intre parat si copii, avand in vedere ca la dosar nu exista probe in sensul ca instituirea unei astfel de masuri s-ar impune, din declaratiile date de către minorele ascultate în camera de consiliu, rezultând că paratul nu a exercitat niciodată violente asupra lor.

De asemenea, pentru o perioadă de trei luni se va stabili exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorelor S. N.-G. și S. I.-G.. În acest sens, instanța va avea în vedere faptul că autoritatea părintească reprezintă, potrivit legii, ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, iar exercițiul comun al acestei autorități presupune exercitarea tuturor drepturilor și obligațiilor părintești împreună și în mod egal de către ambii părinți, în fiecare zi. În cauză nu a fost dovedit nici un motiv pentru care autoritatea părintească nu ar putea fi exercitată și de către tată, care se implică în creșterea minorelor, ține legătura cu acestea și manifestă afecțiune față de ele (astfel cum a rezultat din declarația martorei S. E.). Autoritatea părintească asupra minorului nu este numai un drept al părintelui, ci și un drept al copilului, de care acesta din urmă poate fi lipsit doar în situații speciale ce țin de interesul său superior.

În temeiul art. 23 alin.1 lit. h din Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța va stabili pentru o perioadă de trei luni domiciliul minorelor la mamă, având în vedere vârsta fragedă a acestora, faptul că reclamanta se ocupă în prezent de creșterea și educarea minorelor, acestea fiind profund atașate de mamă, care le asigură cele mai prielnice condiții necesare creșterii și educării.

Se va respinge cererea reclamantei de stabilire a unei pensii de întreținere în favoarea minorelor, in conditiile in care procedura specială prevăzută de Legea nr. 217/2003 nu reglementează această măsură, reclamanta având posibilitatea să introducă o cerere în acest sens conform dispozițiilor de drept comun. În plus, reclamanta a solicitat stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de 1.000 lei lunar, având în vedere faptul că pârâtul lucrează în Norvegia, fără a depune înscrisuri prin care să facă dovada veniturilor acestuia, iar probatoriul ce se impune a fi administrat în acest sens este complex și incompatibil cu caracterul urgent al acestei proceduri.

Se va respinge cererea reclamantei de stabilire a unei distanțe minime determinate față de reședința reclamantei stabilite în . Valea L., la părinții acesteia. În acest sens, instanța apreciază că o astfel de măsură ar aduce atingere dreptului pârâtului de a avea legături personale cu minorele, având în vedere că prin prezenta hotărâre s-a stabilit locuința minorelor la mamă și exercitarea în comun a autorității părintești, iar impunerea unei distanțe minime față de locuința reclamantei ar fi de natură să îngrădească dreptul pârâtului de a-și vizita copiii.

În ceea ce privește cererea vizând stabilirea unei distanțe minime de 100 m față de părinții reclamantei instanța o va respinge, ca neîntemeiată. În acest sens, instanța apreciază că această măsură nu se impune întrucât nu există la dosarul cauzei niciun indiciu în sensul că pârâtul ar prezenta o stare de pericol pentru aceste persoane, că le-ar urmări, le-ar șicana sau le-ar căuta în mod insistent.

În ceea ce privește cererea vizând stabilirea unei distanțe minime de 100 m față de locul de muncă al reclamantei, respectiv Școala generală din . și cea privind interdicția pârâtului de se deplasa în .. Valea L. instanța le va respinge, ca neîntemeiate. În acest sens, instanța apreciază că pentru protejarea victimei este suficientă stabilirea unei distanțe minime determinate față de aceasta, impunerea acestor măsuri fiind disproporționate și de natură să încalce libertatea de circulație a pârâtului.

Instanta va atrage atentia paratului asupra prevederilor art. 32 din Legea nr. 217/2003, conform carora încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.

In temeiul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 217/2003 prezenta hotărâre se va comunica Postului de Poliție al Comunei Andrieșeni și Postului de Poliție al Comunei Valea L., județul Iași în a căror raza teritorială se află locuințele părților, organele de poliție având îndatorirea sa supravegheze modul în care se respectă hotărârea.

In temeiul prevederilor art.451 si urm. N.C.P.C., fată de căderea în pretentii a pârâtului, instanța urmează a-l obliga la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu apărător, achitat conform chitanțelor nr. 0071/11.07.2013 și 0069/26.06.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată pentru emiterea ordinului de protectie, formulată de reclamanta S. M., dom. în . Valea L., ., jud. Iași - la fam N. în contradictoriu cu pârâtul S. G., dom. în com. ANDRIEȘENI, ..

Dispune, pentru o perioadă de 3 luni de la data pronunțării, următoatele obligații și interdicții:

- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 20 m față de reclamantă

- exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorelor S. N.-G., născută la data de 26.03.3004 și S. I.-G., născută la data de 17.01.2002

- stabilește locuința minorelor la mamă.

Respinge celelalte solicitări formulate de reclamantă, ca neîntemeiate.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Atrage atentia paratului asupra prevederilor art 32 din Legea nr. 217/2003, in sensul ca încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.

Prezenta hotărâre se va comunica Postului de Poliție al comunei Andrieșeni și Postului de Poliție al Comunei Valea L., județul Iași în a căror raza teritorială se află locuințele părților.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.08.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

Red. și dact. 4 ex

C.M./S.M.M. 20.08.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria IAŞI