Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 28462/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamantul H. F. S. în contradictoriu cu pârâta S. R., autoritate tutelară Direcția de Asistență Comunitară Iași, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere; stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013, susținerile apărătorilor aleși ai părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, s-a amânat pronunțarea pentru data de 19.11.2013 pentru a acorda posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.09.2012 sub nr._, reclamantul H. F. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta S. R., să dispună exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți față de minorul A., născut la 22.10.2010, stabilirea locuinței minorului la pârâtă, obligarea reclamantului la plata unei pensii de ¼ din venitul sau lunar net, stabilirea unui program de vizitare in favoarea minorului.
În motivare, reclamantul a susținut că prin sentința civilă nr. 4266 din 1.03.2011 s-a desfăcut căsătoria prin acordul părților, minorul fiind încredințat mamei spre creștere și educare. A fost stabilit programul de vizitare al minorului în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica între orele 9-12. Prezentul demers este determinat pe de o parte de noul cadru legislativ creat prin . Noului Cod Civil, iar pe de altă parte de schimbarea situației avute în vedere de instanțe la momentul pronunțării divorțului.
Este in interesul minorului, raportat la vârsta și sexul acestuia, de a se dispune exercitarea autorității părintești în comun, prezența tatălui în viața copilului trebuind să fie continuă. Influența tatălui asupra minorului este una benefică, încă de la această vârstă copilul dând dovadă de atașament față de reclamant, atunci când petrec timp împreună. Nevoia unui model masculin, cel al tatălui, în creșterea minorului este, incontestabilă și lipsa acestui model poate determina, în viitor, o dezvoltare nearmonioasă în ceea ce îl privește. Acest lucru ar crea un prejudiciu afectiv și în ceea ce îl privește intrucât ar fi pus în imposibilitatea a își exercita prerogativele dreptului de a veghea la creșterea și educarea fiului său.
Situația exercitării autorității părintești de către un singur părinte este una excepțională, impusă de carențe grave de comportament din partea unuia dintre părinți față de copil. Or, în ceea ce îl privește, prezintă toate garanțiile morale și materiale pentru a dispune în sensul solicitat.
Stabilirea locuinței minorului la mamă este o soluție normală, în condițiile în care acesta a locuit în permanență cu mama sa, precum și în considerarea vârstei fragede a copilului și a legăturilor firești mamă-fiu.
Solicită stabilirea pensiei de întreținere in cota legală raportat la veniturile cu caracter de continuitate, nu și cele întâmplătoare, așa cum rezultă și din doctrină și din jurisprudența.
Referitor la exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, solicită să se dispună stabilirea unui program mai vast, care să permită crearea unor legături armonioase între tată și fiu, fiind în interesul acestuia să beneficieze de prezența constantă a tatălui. La această vârstă când personalitatea este în permanentă dezvoltare, este cu siguranță benefic pentru el ca apariția tatălui să nu fie una sporadică, întâmplătoare, situație ce ar genera o ruptură în relația afectivă și o carență în dezvoltarea sa firească.
Împrejurările avute în vedere anterior de instanță nu mai sunt de actualitate, minorul a crescut și în prezent situația este diferită.
În drept a invocat art. 403 Cod Civil.
Alăturat a depus copii înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând necompetența instanțelor române, întrucât are cetățenia moldovenească, minorul având dublă cetățenie, ambii locuind în Republica M.. A aflat de dosar de pe portalul instanțelor, situație în care procedura de citare a fost viciată.
Conform Tratatului dintre M. si Romania privind asistența juridică în materie civilă și penală la cap. II art. 30 se arată că raporturile juridice se stabilesc potrivit părții contractante al cărei cetățean este copilul. În situația în care copilul domiciliază pe teritoriul celeilalte părți contractante, poate fi aplicată legea acestei părți dacă este mai favorabilă intereselor copilului. Verificarea situației de fapt învederate de reclamant și administrarea probelor nu se va putea realiza decât prin implicarea autorităților R. M., iar proba cu martori se vor referi la persoane care locuiesc în R. M.. Deplasarea sa la instanțele din Iași nu se poate face decât cu dificultate, minorul având vârsta de 2 ani reclamând prezența sa continuă. Prin urmare este în interesul minorului să se aprecieze asupra incidenței Tratatului.
În al doilea rând acțiunea reclamantului este neîntemeiată, separația în fapt a avut loc la puțin timp după nașterea copilului, reclamantul neavând posibilitatea de a se acomoda la programul de viață ala cestuia. La momentul stabilirii programului de vizitare instanța a plecat de la situația mai sus arătată cât și de la faptul că vârsta minorului reclamă prezența permanentă a mamei lângă copil. De la data fixării programului, situația nu s-a schimbat decât în ceea ce privește domiciliul său și al copilului, prin aceea că s-au stabilit în Republica M. unde folosesc o locuință confortabilă
Pe de altă parte reclamantului îi lipsește afecțiunea paternă față de copil pentru că nu a venit să îl viziteze, iar pe de altă parte nu își achită obligația de întreținere față de acesta fiind restant cu pensia pe mai multe luni.
Nu este posibilă exercitarea autorității părintești în comun, dat fiind că locuiesc în state diferite, Republica M. nefiind membru UE, iar trecerea frontierei se face cu respectarea legislației în materie.
La dosar, la solicitarea instanței, s-au depus dovezile privind veniturile realizate de reclamant, fila 36 dosar.
Excepția de necompetență generală a instanțelor române a fost respinsă la 22 ianuarie 2013, instanța reținând că minorul este cetățean român și a avut domiciliul în România până la 21.06.2012. În afara acestui aspect, subliniază instanța că anterior măsurile referitoare la minor, după divorțul părților, au fost dispuse tot de instanța română, părțile locuind în România, mun. Iași, loc unde minorul A., copilul părților, s-a și născut.
La solicitarea instanței, prin comisie rogatorie internațională s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul actual al minorului. S-a dispus și depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat și la domiciliul reclamantului pentru a se verifica condițiile de locuit ale acestuia.
La solicitarea reclamantului s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimoniala.
Pârâtei i s-au încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimoniala.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Minorul H. A., născut la 22.10.2010, este fiul reclamantului si al pârâtei, prin sentința civilă nr. 4266 din 1.03.2011 a Judecătoriei Iași, fiind încredințat spre creștere și educare pârâtei. Prin decizia civilă nr. 534 din 2011 pronunțată Tribunalul Iași a fost încuviințat ca programul de legături părintești să aibă loc în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta și duminica între orele 9-12.
La stabilirea măsurilor dispuse cu privire la copilul minor H. A., s-au avut în vedere dispozițiile Codului Familiei și vârsta fragedă a minorului.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 71 din 2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul Civil.
Potrivit art. 403 Noul Cod Civil, in cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile si indatoririle părinților divorțati față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.
La art. 506 se arată: Cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, va avea în vedere interesul superior al copilului, a cărui ocrotire impune asigurarea tuturor condițiilor morale și materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale ale acestuia, corespunzătoare posibilităților reale ale părinților.
Conform dispozițiilor Noului Cod Civil, după divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul cand instanta decide altfel (art. 397). Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotărăște ca autoritatea parinteasca să fie exercitată numai de către unul dintre parinti. In acelasi timp, prin art.31 al. 2 ind.5 din Legea nr. 242/2004, se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.
Instanța constată, în urma administrării probatoriului, că pârâta nu a făcut dovada incidenței vreunei situații de excepție care să impună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv doar de către pârâtă, nedovedindu-se că reclamantul, prin comportamentul său, ar reprezenta un risc pentru creșterea și educarea minorului. Pârâta a invocat faptul că o exercitare a autorității părintești în comun nu poate avea loc întrucât cei doi părinți locuiesc în state diferite. Având în vedere apropierea dintre România și Republica M., dar mai ales mijloacele moderne de comunicare care favorizează menținerea legăturilor și realizarea unei bune cooperări, cu condiția existenței bunăvoinței părților implicate, instanța apreciază că nu pot fi primite susținerile pârâtei.
În consecință, constatând că părinții au dreptul si obligatia de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 396, art. 397 din Noul Cod Civil, instanța va dispune ca autoritatea părintească a minorului să fie exercitată in continuare de ambii părinți.
Cu privire la domiciliu, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 400 din Noul Cod Civil, urmând a dispune stabilirea locuinței minorului la mamă, cea împreună cu care locuiește de la naștere, care îi acordă o atenție deosebită, se preocupă de creșterea si educarea minorului, ținând cont de nevoile speciale ale acestuia.
Conform prevederilor art. 499 din Noul cod civil ,, tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învatatura si pregatirea sa profesionala,,.
Potrivit art. 529 din Noul Cod Civil ,, Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a plati. Când intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste până la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. ,,.
Având în vedere că minorul va locui cu mama, aceasta urmând a asigura toate cele necesare creșterii și educării copilului, instanța urmează a stabili contribuția reclamantului la creșterea minorei.
Reclamantul realizează venituri, fiind angajat la . SRL, astfel că instanta va lua ca baza de calcul acest venit, având in vedere disp. art. 527 al 2 din Noul Cod Civil potrivit caruia,, la stabilirea mijloacelor celui care datorează intretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora, de asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligatii ale sale ,,.
Reclamantul a solicitat a se avea in vedere numai veniturile sale cu caracter de continuitate. Codul Civil nu determină înțelesul noțiunii de mijloace ale debitorului dar față de fundamentul instituirii obligației legale de întreținere dintre părinți și copiii lor minori, această noțiune urmează a fi interpretată în sensul cel mai larg. În categoria de mijloace ale debitorului intră toate posibilitățile materiale ale acestuia de care dispune, adică atât de mijloacele sale cu caracter periodic, salariul, dar și de orice alte sume plătite de angajator în temeiul raporturilor de muncă și care au caracter de continuitate. În consecință în venitul ca va fi avut în vedere la stabilirea pensiei de întreținere vor fi incluse atât salariile cât și orice alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 402, art. 529 alin. 1 și 2, art. 530 alin.3 din Noul Cod Civil, va obliga pe reclamantul la plata în favoarea minorului a unei pensii lunare de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net, începând cu data cererii până la majorat.
Potrivit art. 401 al. 1 din Noul Cod Civil, părintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta. De asemenea conform art.14 și 15 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament, relații ce se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea lui pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuiește în mod obișnuit, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente și evaluării medicale, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Pârâta a arătat că se opune modificării programului de vizitare apreciind că nu s-ar fi schimbat condițiile ce au stat la baza stabilirii a acestuia și că reclamantul este lipsit de orice afecțiune paternă, aspect ce rezultă din neplata pensiei de întreținere și din faptul că nu a venit să viziteze minorul. Din înscrisurile dosarului rezultă că reclamantul a achitat pensia de întreținere și că a păstrat legătura cu minorul în perioada în care acesta s-a aflat în România. Chiar dacă reclamantul nu ar da dovadă de afecțiune paternă, dezvoltarea acesteia nu poate avea loc decât prin menținerea legăturilor cu copilul.
Este adevărat că minorul se află la o vârstă fragedă, acesta având numai 3 ani, vârstă la care este puternic atașat de mamă, însă așa cum a afirmat și pârâta, minorul este o persoană sociabilă și care se poate acomoda ușor într-un mediu nou, de vreme ce nu a avut de suferit la schimbarea locuinței, eveniment ce a avut loc în anul 2012. Atât vârsta actuală cât și această schimbare a locuinței minorului reprezintă suficiente motive pentru a se dispune modificarea programului de vizitare. Pe termen lung, este benefic ca minorul să aibă posibilitatea de a petrece timp cu tatăl și cu familia acestuia, deplasarea minorului în afara locuinței sale, la locuința reclamantului urmând a fi efectuată doar pe timpul vacanței de vară, când condițiile sunt mai prielnice. Programul de vizitare la locuința minorului se impune a fi lărgit având în vedere și distanța dintre locuința reclamantului și cea a pârâtei, distanță ce presupune un efort mai mare din partea reclamantului. Totuși instanța va dispune ca luarea minorului de la domiciliul pârâtei să aibă loc doar cu acordul minorului pentru a evita traumatizarea acestuia și pentru a impune părinților obligația de a crea condiții pentru îmbunătățirea relațiilor dintre copil și tată. Astfel, tatăl urmează a respecta programul de vizite la locuința minorului, pentru a realiza o apropiere efectivă față de acesta, iar pârâta va depune eforturi pentru consolidarea acestei relații, obișnuind minorul cu prezența tatălui în viața sa.
Extinderea programului de vizitare și desfășurarea acestuia și în afara locuinței pârâtei este absolut necesară, contribuind la consolidarea relațiilor afective, ceea ce nu s-ar putea întâmpla într-un interval de numai câteva ore sau numai sub supravegherea strictă a pârâtei, așa cum s-a decis la momentul când minorul avea un an și locuia în România.
În acord cu toate acestea, instanța va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu copilul minor după următorul program: în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbăta orele 1000 și până duminica orele 1600 la domiciliul minorului; în vacanța de vară, două săptămâni, cu posibilitatea de a lua minorul, cu acordul acestuia, la domiciliul reclamantului; de ziua de naștere a minorului, o zi de Sărbătorile P. și 3 zile cu ocazia Sărbătorilor de C. și vacanței de iarnă, la domiciliul minorului, între orele 1000 și 1600.
În ceea ce privește temerea pârâtei că reclamantul nu ar respecta sau ar încălca programul de vizitare, răpind minorul sau luându-l fără acord, instanța apreciază că nu poate prezuma reaua credință a reclamantului, care într-o atare situație și-ar vedea compromise șansele de îmbunătățire a relației cu copilul și s-ar expune unor sancțiuni de natură penală.
Instanța subliniază, în final, necesitatea înțelegerii și cooperării ambilor părinți precum și a celorlalți membri ai familiei, ca factor esențial pentru evoluția și dezvoltarea minorului, aflat la o vârstă caracterizată de instabilitate afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață. Nu în ultimul rând este necesar ca ambele părți să conștientizeze că problemele de cuplu nu trebuie să afecteze relația acestora cu copilul și că disensiunile acestora își pun amprenta asupra dezvoltării ulterioare a copilului, astfel că trebuie evitată cultivarea sentimentelor negative față de celălalt părinte.
Văzând cererea pârâtei privind cheltuieli de judecată, având în vedere că aceasta a căzut în pretenții, urmează ca instanța să respingă cererea, iar în ceea ce îl privește pe reclamant instanța va lua act că acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată prin cererea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulata de reclamantul H. F. S., domiciliat în B., ..3, ., .,, cu domiciliul în fapt în Iași, ., ., . cu pârâta S. R., cu domiciliul în Republica M., orașul Ș. V., ..8, reprezentată de Cabinet Individual de Avocat T. D., cu sediul în Iași, Al. M. S., nr. 16A.
Dispune ca părțile să exercite în comun autoritatea părintească cu privire la minorul H. A., născut la 22 octombrie 2010.
Stabilește locuința minorului la pârâta S. R..
Obligă reclamantul pârât la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere lunare în cotă de 25% din venitul lunar net, de la data formulării cererii 17.09.2012 până la majorat.
Încuviințează programul de păstrare a legăturilor personale între reclamantul H. F. S. și minorul H. A., după cum urmează:
- În primul și al treilea week-end din lună, de sâmbăta orele 1000 și până duminica orele 1600 la domiciliul minorului;
- în vacanța de vară, două săptămâni, cu posibilitatea de a lua minorul, cu acordul acestuia, la domiciliul reclamantului.
- de ziua de naștere a minorului, o zi de Sărbătorile P. și 3 zile cu ocazia Sărbătorilor de C. și vacanței de iarnă, la domiciliul minorului, între orele 1000 și 1600.
Respinge cererea pârâtei privind cheltuieli de judecată.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 de zile de la comunicare, apelul depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 26.11.2013.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4 EX/23.01.2014
| ← Evacuare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
