Plângere contravenţională. Sentința nr. 9106/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9106/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 4426/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9106
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. M. Ș. D.
Grefier I. A. C.-C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe petentul N. I. și pe intimata I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - S.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare, conform listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns pentru petent, avocat V., lipsind reprezentantul intimatei.
Verificând competența generală, materială și teritorială, în temeiul art. 1 pct. 2 C.pr.civ și art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, în ședința publică, desigilează plicul ce conține înregistrarea video a faptei și pune în discuție probele solicitate a fi încuviințate.
Petentul, prin apărător, solicită administrarea probei cu înscrisuri.
În temeiul dispozițiilor art. 167 C. pr. civ., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri și înregistrarea radar, luând act că la termenul din 06.06.2013, petentul a arătat că nu solicită proba cu martori.
Se vizionează în ședința publică înregistrarea video a faptei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal și a sancțiunii aplicate. Menționează că susținerile agentului constatator se refereau la faptul că erau în funcțiune atât semnalul luminos cât și acustic. Nu s-a putut observa din vizionarea înregistrării faptei dacă și semnalul acustic era în funcțiune, întrucât nu funcționează sistemul audio. Petentul nu putea trece dacă bariera era coborâtă. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze având ca obiect plângere contravențională, reține următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 07.02.2013, petentul N. I., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI anularea procesului verbal ., numărul_ întocmit la data de 06.02.2013.
În cadrul plângerii introductive, petentul arată că procesul-verbal contestat este netemeinic și nelegal, arătând că la momentul la care acesta s-a înscris în traversarea căii ferate, nu erau în funcțiune nici semnalele acustice, nici cele luminoase.
În drept, cererea nu a fost motivată.
Legal citat cu mențiunea formulării întâmpinării, intimatul a depus acest act prin intermediul serviciului registratură la data de 11.04.2013, prin care a arătat în data de 06.02.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. Iași iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM, pe . nu a oprit deși semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept iar în apărare, nu s-a solicitat administrarea de probe.
Analizând coroborat materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_ întocmit la data de 06.02.2013, petentul N. I. a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: în data de 06.02.2013, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe .. Iași iar la trecerea la nivel cu calea ferată BJATM spre . nu a oprit deși semnalele acustice și luminoase erau în funcțiune. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 60 alin. 2 și 102 alin. 3 litera c din OUG 195/2002, procesul verbal a fost întocmit în prezența petentului, fiind consemnate următoarele obiecțiuni: „În momentul în care treceam calea ferată au pornit semnalele acustice și luminoase”.
Plângerea contravențională atrage incidența art. 6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general iar amenda aplicată (în cuantum de 630 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și a celei cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Fapta a fost încadrată în cuprinsul dispozițiilor art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002, potrivit cărora constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a faptei constând în neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferata cand barierele sau semibarierele sunt coborate ori in curs de coborare sau cand semnalele cu lumini rosii si/sau sonore sunt in functiune.
Studiind înregistrarea video, se poate observa faptul că semnalele luminoase erau în funcțiune înainte de a trece calea ferată autoturismul petentului iar instanța reține că obligația șoferilor de a opri la trecerea cu calea ferată este prevăzută în două situații alternative, și anume, când barierele sau semibarierele sunt coborate ori in curs de coborare sau cand semnalele cu lumini rosii si/sau sonore sunt in functiune.
Materialul probatoriu administrat în prezenta cauză reflectă într-o manieră de necontestat existența reală, obiectivă a faptei reținute.
Instanța notează, de asemenea, sub aspectul laturii subiective a contravenției, faptul că semnele de circulație și marcajele existente sunt suficient de clare, astfel încât să permită oricărui conducător auto o interpretare conformă, cu manifestarea unei diligențe normale. Mai mult, se reține că petentul nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere în condițiile stabilirii existenței reale a faptei, în latura sa obiectivă.
Din înregistrarea radar depusă la dosar și din planșele foto aflate la filele 15-16 reiese cu claritate că în momentul în care petentul se afla în dreptul semaforului, acesta arăta culoarea roșie de câteva secunde, petentul înțelegând să nu respecte semnalele luminoase ale acestuia și să se angajeze în traversarea liniei ferate. În ceea ce privește apărările acestuia de la termenul de astăzi, potrivit căruia nu reiese din înregistrarea radar că erau în funcțiune și semnalele acustice, instanța reține că, potrivit textului de lege ce sancționează fapta, se prevede în mod alternativ obligația de oprire a autoturismului în momentul în care semnalele cu lumini roșii sunt in funcțiune ori cele sonore sunt în funcțiune.
Analizând influența concretă a criteriilor de individualizare în cadrul sancțiunilor aplicate, instanța constată că legea prevede posibilitatea aplicării sancțiunii principale a amenzii corespunzătoare unui număr de 9 până la 20 puncte amendă. Se poate observa că intimatul a aplicat o sancțiune orientată la limita minimă stabilită de lege, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei de traversare a căii ferate fără respectarea regulilor instituite. Aplicarea sancțiunii avertismentului nu ar fi în măsură a răspunde ambelor scopuri ce se urmăresc a fi atinse prin aplicarea sancțiunii (respectiv cel represiv și cel de reeducare).
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere, instanța notează că aplicarea unei atare sancțiuni este prevăzută de însăși textul de lege indicat în cuprinsul procesului verbal, în mod direct, instanța neputându-o cenzura decât sub aspectul legalității. Instanța consideră că sancțiunea complementară este pe deplin justificată în această situație, vădita încălcare a unor norme de circulație imperative, clare, previzibile, cu știință, este în măsură a traduce un grad de pericol social semnificativ al faptei săvârșite și a impune aplicarea suplimentară a măsurilor de prevenire a reiterării acestei conduite, ce intră în sfera ilicitului contravențional, pe viitor, de către petent. Stabilirea unei interdicții clare de angajare în trecere la nivelul căii ferate cu nerespectarea semnalelor acustice și luminoase, sunt în măsură a traduce un pericol concret pentru sănătatea și integritatea fizică, precum și viața participanților la trafic, consecințele unui accident în acest cadru fiind extrem de serioase.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul N. I., cu domiciliul în mun. IAși, .. 18, ., ., jud. Iași împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași – Poliția Municipiului IAși – Serviciul Rutier, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași, la data de 06.02.2013, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2013.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. DMȘL
4 ex, 08.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
