Plângere contravenţională. Sentința nr. 9329/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9329/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 29458/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 9329/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent T. R. V. și pe intimat POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că s-a solicitat judecata in lipsă și s-au depus relațiile solicitate de la Poliția L. Iași.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza in stare de judecată și o reține spre soluționare
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul T. R. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.08.2012 de către intimata Poliția L. Iași, prin care a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG_, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe . Iași, dinspre fabrica N. spre piața N. și nu a respectat indicatorul ce semnificația „accesul interzis”.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În motivarea plângerii petentul a susținut că cele consemnate în actul sancționator nu sunt reale, nu a intrat pe acea stradă unde era accesul interzis ci doar a întors vehiculul la intersecția străzii pe care circula cu aceasta, moment în care a fost oprit de către agentul de poliție.
Petentul a invocat prezumția de nevinovăție.
În drept petentul a invocat OG 2/2001.
Alăturat plângerii petentul a depus copia procesului-verbal de contravenție contestat.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Din oficiu, instanța de judecată a solicitat atașarea documentației care a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție.
Intimata a precizat că nu deține alte înscrisuri utile în soluționarea cauzei.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus citarea martorului din lucrări, care s-a prezentat și a fost audiat nemijlocit de către instanță, a declarat că se afla în spatele mașinii conduse de către petent iar la acel moment acel indicator era amplasat în mod greșit, pe partea stângă a străzii, exact la . N.. A doua zi a constatat personal că indicatorul era amplasat în mod corect pe partea dreaptă a străzii.
Petentul nu a solicitat administrarea de probatorii.
Din oficiu, instanța de judecată a emis adresă către Primăria Municipiului Iași prin care a solicitat relații cu privire la amplasarea acelui indicator la data menționată. În răspunsul acestei instituții s-a menționat că nu se poate preciza dacă la data încheierii actului sancționator era montat acel indicator, însă a menționat care este semnalizarea rutieră de la data emiterii adresei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.08.2012 de către intimata Poliția L. Iași petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG_, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe . Iași, dinspre fabrica N. spre piața N. și nu a respectat indicatorul ce semnificația „accesul interzis”.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Temeinicia procesului verbal, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului; conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Conform jurisprudenței Curții (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței s.a.), cele trei criterii avute in vedere pentru stabilirea acestui aspect sunt: calificarea faptei în dreptul intern; natura faptei incriminate; natura și gravitatea sancțiunii.
Aceste trei criterii nu trebuie îndeplinite cumulativ, fiind suficient ca fapta să poată fi calificată ca penală potrivit unuia singur. Totuși, atunci când un singur criteriu nu este suficient pentru determinarea caracterului penal sau nepenal, se poate apela la analiza combinată a acestora.
În situația de față, în dreptul intern, domeniul contravențional este unul situat în afara sferei penalului, regimul juridic fiind unul diferit. Cum, potrivit Curții, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancțiunilor contravenționale prin prisma articolului 6 din Convenție.
In privința naturii faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca penală în sensul care interesează în cauza, trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, și nu doar unui grup restrâns de persoane. Prin urmare, ori de câte ori o norma contravențională se adresează unui cerc larg de persoane și nu unui individ sau unui grup restrâns, format din indivizi cu o anumită calitate, acest al doilea criteriu este îndeplinit. Ori, în cauza de față, actul normativ aplicabil, respectiv Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice are aplicabilitate generală.
În sfârșit, ultimul criteriu, acela al naturii și gravității sancțiunii este satisfăcut atunci când sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de faptul ca este vorba despre o amenda ., atât timp cât aceasta nu servește la acoperirea unui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.
Față de aceste criterii și de înțelesul dat lor in jurisprudența Curții, având in vedere faptul că, potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având, deci, un caracter sancționator și preventiv, rezultă cu certitudine că procedura contravențională, reglementată de OG nr.2/2001, poate fi asimilată procedurii penale, din perspectiva articolului 6 din Convenție, dar și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de soluționarea cauzei, cât și sarcina probei.
Pe de altă parte, în procesul verbal nu este susținut de nici o probă administrată în prezenta cauză .
Această concluzie este dată și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că, procesul verbal de constatare a contravenției nu poate beneficia de prezumția de legalitate și veridicitate,în detrimentul respectării garanțiilor fundamentale ale omului - printre care și prezumția de nevinovăție, fără a fi încălcat art. 6 din Convenție .
Pe această linie, este necesar ca și procesul verbal de constatare a contravenției să fie susținut de probe care să dovedească cele reținute în cuprinsul său, pentru a putea proteja individul de eventualele abuzuri ale autorității .
Mai mult, martorul audiat a declarat că acel indicator era amplasat în alt loc decât în cel care ar fi trebuit, respectiv pe partea dreaptă a străzii, așa cum a constatat personal a doua zi – că a fost montat corect, aspect confirmat și de către schița depusă de primăria mun. Iași, unde este menționat că indicatorul cu semnificația „accesul interzis” este cu fața spre pavilionul administrativ al fostei fabrici N..
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere și jurisprudența CEDO (hot. A. c. România din 4 octombrie 2007) apreciază că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, motiv pentru care va admite plângere va anula procesul-verbal de contravenție și va exonera petentul de sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul T. R. V., domiciliat în Iași, . nr. 23 împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.08.2012 de către intimata Poliția L. Iași, pe care-l anulează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2013.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.: M.B.
4 ex/27.09.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9294/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
