Acţiune în constatare. Hotărâre din 17-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 37636/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții D. I. - O., ., in contradictoriu cu parații C. C. - I., C. S. - N., având ca obiect ordonanță președințială acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. M. pentru reclamanți, lipsesc parații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța dispune efectuarea modificărilor ce se impun, în programul Ecris, cu privire la obiectul cererii de chemare in judecată,astfel cum a fost precizat la termenul de judecata anterior, in sensul că se solicita judecarea cauzei pe calea dreptului comun și nu pe calea ordonanței președințiale, astfel cum s-a solicitat inițial.
Raportat la dispozițiile art.. 27 alin. 6 din Ordinul nr.839/2009 coroborat cu art. 95 pct.1 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, instanța, din oficiu, invoca si pune in discuție excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Iasi in soluționarea cauzei:
Avocat L. M. pentru reclamanți ,având cuvântul, precizează ca este de acord cu excepția invocata din oficiu, in opinia reclamanților competenta de soluționare revine Tribunalului Iași, cererea de chemare in judecata fiind inițial depusă la Tribunalul Iași, aceasta fiind înaintată, prin rezoluție administrativă Judecătoriei Iasi.
Instanța declară dezbaterile închise si reține cauza spre soluționare pe excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Iași.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.10.2014, ca urmare a rezoluției administrative a Tribunalului Iași, acolo unde cererea a fost inițial introdusă, reclamantele D. I. O. și S.C. S. H. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții C. C. I. și C. S. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pe calea ordonanței președințiale, să se constate refizul nejustificat al pârâților de a-și da acordul prevăzut la punctul 2.5.6 al secțiunii 1 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 50/1991, pentru schimbarea destinației imobilului situat în Iași, .., 62 din locuință în spațiul cu funcțiunea de hostel.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că pârâții în mod abuziv refuză să-și dea acordul pentru schimbarea destinației imobilului situat în Iași, .., 62 din locuință în spațiul cu funcțiunea de hostel, având în vedere cî aproximativ 20 ani acest imobil nu mai are destinația de locuință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 998 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, art. 27 alin 6 din Ordinul 839/2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 12.11.2014, reclamanții au formulat cerere de transformare a acțiunii de ordonanțe președințiale în acțiune de drept comun, instanța luând act de această cerere la respectivul termen, când a fost admisă și cererea de amânare a pârâților pentru angajare apărător.
La termenul din 17.12.2014, față de art. 131 Codul de procedura civila, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit art. 27 alin 6 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor.
Conform art. 95 pct.1 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sun date prin lege în competența altor instanțe.
În speță, reclamanții au investit instanța de judecată cu o acțiune în constatare neevaluabilă în bani, solicitând ca instanța în temeiul art. 27 alin 6 din Ordinul nr. 839/2009, citat mai sus, să constate refuzul nejustificat al pârâților de a-și da acordul în vederea schimbării destinației imobilului arătat în cererea de chemare în judecată.
În consecință, instanța constată că prezenta cauză are ca obiect acțiune în constatare nepatrimonială, neputând fi calificată ca având un alt tip de obiect, având în vedere că reclamanții nu au solicitat obligarea pârâților la a-și da acordul în vederea schimbării destinației imobilului respectiv, în acest din urmă caz fiind în prezența unei „obligații de a face”.
Pentru aceste considerente, având în vedere că obiectul cauzei este clar stabilit și calificat de către reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 131, art. 130 alin 2 și art. art. 132 alin 3 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele D. I. O. și S.C. S. H. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. C. I. și C. S. N., în favoarea Tribunalului Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/16.01.2015
| ← Validare poprire. Hotărâre din 13-10-2014, Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 158/2014.... → |
|---|
