Pretenţii. Sentința nr. 8584/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8584/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 3027/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 8584/2014
Ședința publică de la 18 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADM. JUD.MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât C. L. IAȘI, având ca obiect pretenții disjungere.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 03.06.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 10.06.2014, 17.06.2014 si apoi la data de azi când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._/245/2012 reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL a chemat în judecată pârâta Primăria Iași – Blocuri P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de_,48 lei reprezentând c/v energie termică și penalități de întârziere.
Din oficiu, instanța de judecată a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei raportat la contractul de furnizare a energiei termice nr. 1510/2010 invocat de către reclamantă și depus la dosar.
Reclamanta a depus răspuns, prin serviciul de registratură al instanței, prin care a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași.
În conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 C. proc. civ., în condiții de procedură completă și corect îndeplinită, instanța de judecată a pus excepția în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acesteia.
Prin sentința civilă pronunțată în la data de 16.01.2013 instanța de judecată a admis excepția și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria Iași, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată în temeiul disp. art. 165 C. proc. civ. a disjuns judecata acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că în baza relațiilor contractuale cu pârâtul a furnizat acestuia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă aceasta nu a înțeles să-și îndeplinească obligația corelativă de plată a c/v acestora pentru care s-au emis facturi fiscale, care nu au fost contestate.
A susținut reclamanta că a urmat procedura concilierii fără nici un rezultat.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. 1, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C. civ., Lg. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Alăturat cererii reclamanta a depus înscrisuri, respectiv facturi fiscale, contractul de furnizare energie termică nr. 1510/27.10.2010, mod de calcul pentru penalități de întârziere.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția prematurității, motivat de faptul că nu a fost urmată procedura concilierii conform art. 720 ind. 1 C. proc. civ.
Totodată a invocat excepția prescripției extinctive pentru sumele pretinse mai vechi de 3 ani de zile.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Reclamanta a depus precizări scrise, la data de 04.06.2013, prin care a solicitat respingerea excepțiilor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică contabilă pentru stabilirea sumelor pretinse de către reclamant.
Nici una dintre părți nu a contestat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de_,48 lei reprezentând c/v energie termică furnizată și neachitată și penalitățile aferente debitului.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 C. proc. civ. față de excepția prematurității - conform disp. art. 720 ind. 1 Cod proc. civilă, In procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte.
(2) In scopul aratat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire.
(3) Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
(4) Rezultatul concilierii se va consemna . aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
(5) Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii prevazute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare in judecata.
Va reține instanța, așa cum a reținut constant și Înalta Curte de Casație și Justiție în practica sa ă prevederile art.720 ind.1C.proc.civ. privind efectuarea concilierii prealabile, în litigiile comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
Cum pârâtul nu a invocat și nu a dovedit o vătămare, poziția acesteia față de cererea reclamantei fiind în continuare de respingere a pretențiilor reclamantei instanța va respinge excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției - conform art.1 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art. 3 alin. 1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și din graficul depus de către reclamantă, reclamanta a pretins contravaloarea penalităților aferente facturilor emise anterior datei de 10.08.2011 și până la data de 04.2012.
În ceea ce privește debitul principal, instanța a coroborat graficul depus la dosar cu facturile de utilități și cu concluziile raportului de expertiză a observat că o parte din facturi au scadența înainte de data de 11.08.2011 (cu 3 ani înainte de introducerea acțiunii).
Totodată, analizând calculul amplu al penalităților, se observă că o parte dintre facturile la care s-au calculat penalități au scadența între 12.2008 și 04.2012, deci cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii.
În pofida afirmațiilor reclamantei, nu se poate invoca o eventuală recunoaștere prin plată a datoriei, în temeiul art.16 lit. a din Decret, de vreme ce nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că pârâtul a plătit separat diverse facturi și, cu atât mai puțin, că prin astfel de plăți a și recunoscut dreptul reclamantei de a percepe penalități. Astfel, simpla prezentare a unor documente contabile care nu au decât valoarea unor calcule nu relevă altceva decât modalitatea în care reclamanta a înțeles să facă imputația plăților efectuate de pârât de-a lungul timpului. Dacă această imputație ar fi fost trecută în chitanțele eliberate pârâtului (sau în dovada aferentă oricărei alte modalități de plată folosite), atunci ar fi putut fi luată în discuție întreruperea prescripției în raport de penalitățile datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor identificate în chitanțe.
În consecință, se reține cu titlu general că, la momentul stingerii dreptului de a pretinde plata facturii, s-a stins și dreptul de a pretinde penalități, chiar dacă factura respectivă a fost între timp considerată achitată de reclamantă, ca urmare a modalității de imputare contabilă a plăților.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor scadente anterior datei de 11.08.2011 (având în vedere data inițială de introducere a dosarului).
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârât (în calitate de consumator) a intervenit convenția depusă la dosar, în temeiul căreia a emis facturile anexate cererii. Potrivit art.20 alin.1 lit. b din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere de 0,1% pe zi, egale cu nivelul de penalizare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit art. 969 C.Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art. 1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul de 0,1% pe zi de întârziere.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că beneficiarii nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata penalităților de întârziere, în raport de care nu a intervenit prescripția.
Pentru a calcula aceste sume, instanța a folosit calculul pus la dispoziție de reclamantă coroborându-l cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, necontestat de părți, și a ajustat valoarea tuturor facturilor de penalități, eliminând din valoarea fiecăreia dintre acestea pe cea a penalităților raportate la facturi emise înainte de 11.08.2011.
Pe baza acestui calcul, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,73 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități emise în perioada 01._, precum și contravaloarea penalităților de întârziere aferente pentru perioada 11.08._.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada achitării diferenței de onorariu de expert o va obliga la plata sumei de 1505 lei, cu acest titlu către expertul Ciubara M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității invocate de către pârât, prin întâmpinare.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere, invocat de către pârât, prin întâmpinare și pe cale de consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL Iași, cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul C. L. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de_,73 lei reprezentând c/v energie termică furnizată și neachitată pentru perioada 01._ și penalitățile de întârziere aferente debitului calculate pentru perioada 11.08._.
Respinge cererea privind diferența de penalități de întârziere ca fiind prescris dreptul a acțiune.
Obligă reclamanta să plătească în contul expertului Ciubara M. suma de 1505 lei reprezentând diferența de onorariu de expert pentru lucrarea efectuată în cauză.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2014.
Președinte, Grefier,
Red/tehnored 4 ex
BM/FC 10.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2014.... → |
|---|
