Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3141/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3141/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 34255/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3141
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA și pe pârâții A. C. și A. O., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 24 Februarie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților A. C. și A. O. la plata sumei de 2.517,15 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2007 – septembrie 2011.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică – Anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 501 din 17.05.2007, componența sold clienți la data de 11.07.2013.
Pârâții A. C. și A. O. nu au formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a invocat din oficiu, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere mai vechi de 3 ani și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 2 alin.11 din Legea nr. 192/2006 privind medierea, modificată.
Reclamanta a depus certificatul de informare privind medierea și a solicitat respingerea excepțiilor invocate din oficiu.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta a arătat că sumele solicitate cu acest titlu au fost calculate în temeiul clauzei penale din contractul de furnizare a energiei termice încheiat de către părțile din prezenta cauză. Sumele au fost recunoscute de către pârâți ca fiind datorate prin acceptarea la plată a facturilor și efectuarea de plăți succesive, astfel cum rezultă din fișa de cont pentru operații diverse. Potrivit prevederilor art. 2538 Cod civil, constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Ca efect al acestor recunoașteri s-a întrerupt cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, urmând ca de la data acestor recunoașteri să curgă un nou termen de prescripție.
A mai arătat reclamanta că ultima plată cu titlu de energie termică a fost efectuată de către pârâți în data de 22.11.2011 în sumă de 29,41 lei, plată cu care au achitat integral contravaloarea energiei termice, iar cu titlu de penalități, ultima plată a fost făcută în data de 05.11.2013 în sumă de 250 lei. Din plățile efectuate de către pârâți se observă că nu au respectat termenul de scadență al facturilor lunare, ceea ce a dus la acumularea de penalități de întârziere la plată.
Reclamanta a depus fișa de cont pentru operații diverse.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâții A. C. și A. O., în calitate de consumatori, au încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică – Anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 501 din 17.05.2007. Potrivit art. 14 din contract, pârâții și-au asumat obligația de a achita facturile în termenul de scadență de 15 zile calendaristice de la data emiterii facturilor, neachitarea acestora atrăgând majorări de întârziere conform art. 19 din contract.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei (filele 19-43), fiind calculate penalități.
Instanța urmează a respinge ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu, având în vedere faptul că reclamanta a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa cu privire la ședința de informare privind medierea, conform art. 2 alin.11 din Legea nr. 192 din 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, astfel cum rezultă din certificatul de informare nr. 244/21.02.2014 emis de către Biroul de Mediatori Asociați A. &Stefirca.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere în cuantum de 2516,86 lei, aferente perioadei aprilie 2007 – aprilie 2009, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod procedură civilă.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea.
Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reține că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2013.
Reclamanta solicită obligarea pârâților la plata sumei de 2.517,15 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2007 – septembrie 2011, conform documentelor menționate în componența de sold clienți la data de 11.07.2013 (filele 16-18).
Analizând componența de sold emisă la data de 11.07.2013 (punctele I și III), având în vedere data scadenței menționate în facturile indicate în acest înscris, instanța constată că sumele solicitate de către reclamantă cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2007 – aprilie 2009 sunt prescrise, cuantumul acestora fiind 2516,86 lei.
Așadar, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere în cuantum de 2516,86 lei aferente perioadei aprilie 2007 – aprilie 2009 și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere aferente acestei perioade.
Totodată, din cuprinsul componenței de sold emise la data de 11.07.2013, instanța reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune nu s-a împlinit cu privire la facturile U-_ emisă la data de 05.01.2011 (în valoare de 0,11 lei) și U-_ emisă la data de 30.06.2011 (în valoare de 0,18 lei), motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 1516 alin.1 Cod civil și art. 662 alin.1-4 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumelor menționate în aceste facturi.
Așadar, în temeiul prevederilor art. 1516 alin.1 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea și va dispune potrivit celor arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere în cuantum de 2516,86 lei aferente perioadei aprilie 2007 – aprilie 2009, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. „C.E.T. Iași” S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, județul Iași prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâții A. C., CNP_, și A. O., CNP_, ambii cu domiciliul în Iași, . nr.5, ., ., județul Iași.
Obligă pe pârâții A. C. și A. O. să achite reclamantei suma de 0,29 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – iunie 2011.
Respinge ca prescrisă cererea de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2516,86 lei aferente perioadei aprilie 2007 – aprilie 2009.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./02.04.2014, 5 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 248/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
