Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 473/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 473/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 31354/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 473/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâții B. I. M. și B. E., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada decembrie 2008- septembrie 2010, invocată din oficiu, și a fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 15.01.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 17.01.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.10.2013 sub nr._ /2012, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților B. I. M. și B. E. la plata sumei de 1343,46 lei cu titlu de contravaloare a penalităților de întârziere pentru perioada decembrie 2008 – aprilie 2013.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, însă pârâții nu și-a îndeplinit obligația de a achita integral și la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 665din 02.07.2007, componența sold clienți la data de 19.07.2013.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, și nici nu și-au precizat poziția procesuală față de acțiunea introdusă de către reclamantă.
La termenul din 10.01. 2014 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a pus-o în discuția părților la același termen de judecată..
În baza art. 248 alin. 1 C.p.c. instanța va analiza cu prioritate excepția invocată .
În ceea ce privește excepția prescripției penalităților datorate de pârâți pentru perioada decembrie 2008- aprielie 2013, se constată, în primul rând, că potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, prescripția invocată prin acțiune, vizând o perioadă anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, va fi guvernată de regimul anterior al prescripției extinctive, potrivit căruia această instituție juridică era de ordine publică, astfel că invocarea excepției prescripției se putea face și din oficiu.
În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâții ar fi recunoscut obligația de plată a facturilor de penalități prin acceptarea lor, nu s-a administrat nicio probă în acest sens, facturile de penalități depuse la dosar nefiind acceptate la plată. De altfel, prescripția poate fi întreruptă doar prin acte de recunoaștere expresă, neîndoielnică a datoriei, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. De asemenea, reclamanta susține că recunoașterea debitului constând în penalități s-a făcut prin plățile succesive realizate de pârâtă. Reclamanta nu a probat însă că plățile efectuate de pârâtă de-a lungul timpului ar fi fost imputate asupra penalităților, nici că aceste plăți au fost realizate cu intenția de a stinge debitul constând în penalități.
Din analiza componenței soldului debitului datorat de pârâtă, depus la dosar de reclamantă, rezultă că penalitățile au fost calculate pentru facturi de plată a energiei termice emise în perioada ianuarie 2008- aprilie 2013. Prin urmare, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată obligația de plată a debitului principal pentru perioada decembrie 2008- septembrie 2010 era prescrisă astfel încât, potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, incident speței, s-a stins și dreptul de a solicita accesoriile la debitul principal. De altfel, fie și prin raportare doar la scadența obligației de plată a penalităților indicate în facturile de penalități, această obligație apare ca fiind prescrisă, cu excepția facturilor emise pentru perioada septembrie 2009-aprilie 2013. Sumele menționate anterior acestor perioade nu mai pot fi însă solicitate în mod valabil ca urmare a stingerii, prin prescripție, a debitului principal raportat la care au fost calculate penalitățile. Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere calculate pentru perioada decembrie 2008-septembrie 2010.
Pentru perioada septembrie 2010-aprilie 2013 instanța constată că între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și B. I. M. și B. E.. În baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția pârâților serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Pârâții nu au realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului, efectuarea unor plăți sau caracterul nereal al calculelor efectuate de societatea reclamantă.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Astfel, potrivit înscrisurilor depuse în cauză, rezultă că suma de plată reprezentând penalități facturate pentru contravaloarea energiei termice pentru perioada septembrie 2009-aprilie 2013 în cuantum de 420,97 lei. Totodată, în conformitate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pe fiecare factură emisă de reclamantă sunt înscrise distinct sumele reprezentând penalități totalizând o sumă de 420,97 lei.
Potrivit art. 1169 din Codul civil din 1864, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei revine celui care face afirmația.
În speță, reclamanta a dovedit faptul generator al dreptului său, prin facturile fiscale depuse la dosarul cauzei demonstrând că între ea și pârâtă există un raport obligațional, afirmând că în cadrul acestui raport obligațional, reclamanta a furnizat agent termic iar pârîții corelativ trebuia să achite contravaloarea acestuia la termenele stabilite.
Totodată, potrivit art. 969 din Codul civil din 1864, convențiile încheiate au putere de lege pentru părțile contractante.
Astfel în ceea ce privește acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 20 pct.1 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
În consecință, din coroborarea probei cu înscrisuri cu calculul expus reținând și dispozițiile contractului de furnizare a energiei termice, rezultă că în sarcina asociației incumbă obligația de plată a sumei de 420,97 lei reprezentând penalități.
Se va lua act de faptul că societatea reclamantă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada decembrie 2008- septembrie 2010, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții B. I. M. și B. E. ambii cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții la plata sumei de 420,97 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei 30.09.2010-aprilie 2013.
Ia act că societatea reclamantă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17.01.2014.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
17.03.2014/ 5ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1836/2014. Judecătoria... → |
|---|
