Întoarcere executare. Sentința nr. 5717/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5717/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 38784/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. T.
GREFIER- N. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5717
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. L. I. în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare întoarcere executare.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare, reține:
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2013, sub numărul_, contestatorul A. L. I. a contestat în contradictoriu cu intimatul . executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 89/2010, înregistrat pe rolul B. P. S. S..
Contestatorul a solicitat instanței:
- să constate că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită;
- să constate că a operat perimarea executării silite;
- să dispună anularea tuturor formelor de excutare silită;
- să dispună întoarcerea executării silite.
Argumentele contestatorului:
În data de 13.11.2013 contestatorul a luat cunoștință despre faptul că a fost dispusă înființarea popririi asupra veniturilor pe care le realizează de către B. P. S. S..
Întrucât nu i-a fost comunicat nici un act de executare, contestatorul bănuiește că este vorba despre executarea silită inițiată de ..
În anul 2002 a încheiat un contract pentru serviciile Conex prestate de MobiFon SA. Întrucât societatea cocontractantă nu și-a respectat angajamentele, a decis să achite numai contravaloarea facturilor, nu și a penalităților.
Contestatorul a aflat întâmplător că în intervalul 2002 – 2006 între . . s-a încheiat un contract de cesiune de creanțe, însă această cesiune nu a fost niciodată notificată.
În anul 2006, contestatorul a fost chemat în judecată de către pretinsa creditoare ., fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 4229/2006. Prin sentința civilă nr. 5242/01.06.2006 instanța a obligat contestatorul la plata sumei de 40, 42 USD și 1499, 36 lei, precum și la plata penalităților de întârziere de 1% pe zi, calcualte în raport de debitul principal.
Din anul 2006 până în prezent, contestatorul nu a primit nici un înscris dincare să rezulte că . intenționează să își recupereze creanța pe calea executării silite.
În data de 30.09.2010, deci după 4 ani și 4 luni de la data pronunțării ordonanței de plată, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite.
Contestatorul invocă prescripția dreptului de solicita executarea silită, întrucât de la data la care a rămas definitivp Sentința civilă nr. 5242 a Judecătoriei C. și data la care s-a încuviințat eexecutarea silită de Judecătoria Iași au trecut mai mult de 3 ani.
De asemenea, contestatorul invocă perimarea executării silite, motivat de faptul că de la ultimul act de executare și înființarea popririi au trecut mai mult de 6 luni.
Contestatorul mai solicită anularea tuturor formelor de executare întrucât au fost demarate cu încălcarea dispozițiilor legale care prevăd obligativitatea incunoștiințării debitorului despre măsurile de executare silită întreprinse.
În măsura anulării actelor de executare, contestatorul a solicitat și întoarcerea executării silite.
La dosarul cauzei contestatorul a depus înscrisuri.
În ceea ce privește taxa de timbru, contestatorul a beneficiat de ajutor public judiciar, în condițiile art. 8 alin. (1) din OUG nr. 51/2008, fiind scutit de la plata taxei de timbru stabilite în sarcina sa.
La dosarul cauzei a fost depusă copia certificată a dosarului de executare nr. 89/2010 al B. P. S. S..
Intimatul a formulat întâmpinare (f. 131 și urm.) prin care a solicitat respingerea contestației la executare, în principal, ca tardiv formulată și, în subsidiar, ca nefondată.
Argumentele intimatului:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, în raport de împrejurarea că se contestă întreaga executare silită, contestatorul era obligat să formuleze contestație la executare în termen de 15 zile de la data comunicării somației de executare.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita executarea silită, invocată de contestator prin cererea de chemare în judecată, intimatul arată că dreptul de cere executarea silită a sentinței civile nr. 5242/01.06._, pronunțate de Judecătoria C., a început să curgă de la data rămânerii irevocabile potrivit art. 9 din OG nr. 5/2001, privind somația de plată.
În raport de mențiunile efectuate pe hotărâre, rezultă că aceasta a rămas irevocabilă la data de 13.03.2009.
Cum cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.02.2010, rezultă că aceasta a fost formulată în termenul de 3 ani.
Excepția perimării executării silite este neîntemeiată, întrucât creditorul a stăruit în continuarea executării silite prin cererile de continuare a executării silite transmise executorului judecătoresc.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La termenul din 19.03.2014 instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării executării silite, excepție invocată de intimat prin întâmpinare și a rămas în pronunțare pe execepție.
Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privște dispozițiile de procedură aplicabile în cauză, în raport de momentul începerii executării silite – anul 2010 – instanța constată că sunt aplicabile prevederile Codului de procedură 1865.
În primul rând criticile contestatorului nu vizează actul de executare constând în înființarea popririi. Astfel, nici unul dintre argumentele invocate de contestator nu vizeză neregularități ale actului de înființare a popririi, ci vizează întreaga executare silită.
În raport de motivele de critică invocate de contestator – prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării silite, necomunicarea somației de executare – cererea sa este o veritabilă contestație la executare împotriva executării silite înseși.
Astfel, instanța achiesează la punctul de vedere al intimatului potrivit cu care prin prezenta contestație la executare nu se critică un act de executare privit ut singuli, ci vizează întreaga executare silită.
Potrivit art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
De asemenea, invocarea perimării executării silite poate fi invocată în termen de 15 zile de la momentul la care debitorul-contestator a luat la cunoștință despre faptul că executorul judecătoresc, cu nesocotirea dispozițiilor privind perimarea executării silite, îndeplinește un nou act de executare la mai mult de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare silită în dosarul respectiv – cu precizarea că executarea silită prin poprire nu este supusă perimării.
Deci, contestatorul putea invoca critici care vizează întreaga executare silită sau perimarea executării silite în termen de 15 zile de la momentul la care a luat act despre executarea silită desfășurată împotriva sa.
Deși contestatorul susține că a aflat despre executarea silită la data de 13.11.2012, atunci când angajatorul său i-a comunicat faptul că asupra veniturilor sale a fost instituită măsura popririi, din actele dosarului de executare rezultă cu certitudine că debitorul a primit somația de executare, titlul executoriu și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare la data de 14.01.2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de primire din dosarul de executare nr. 89/2010 (f. 60).
Actele de executare au fost comunicate la domiciliul actual, efectiv și opozabil terților al debitorului-contestator - a se vedea copia cărții de identitate a contestatorului (f. 107) și fișa de evidență de la DEPABD (f. 116) – și, în plus, contestatorul nu s-a înscris în fals împotriva mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de primire din dosarul de executare nr. 89/2010 (f. 60).
Rezultă că de la data de 14.01.2013 a început să curgă termenul de 15 zile în care contestatorul putea invoca prescripția dreptului de a solicita executarea silită sau perimarea executării silite, precum și orice alte critici care vizează fondul titlului executoriu, potrivit art. 10 alin. (2) din OG nr. 5/2001, critici care atrag anularea întregii executării silite, întrucât vizează însăși fundamentul executării silite – titlul executoriu.
La data formulării contestației la executare, cel mai devreme 2.12.2013 - întrucât cererea comunicată prin fax la data de 29.11.2013 (o zi de vineri) a fost înregistrată la instanța la ora 23:32, după terminarea programului de lucru al instanței (a se vedea dispozițiile prevăzute de Noul Cod de procedură civilă cu privire la cererile înregistrate după terminarea programului de lucru al instanței), ceea ce înseamnă că acțiunea contestatorului a fost cel mai devreme luni 02.12.2013 - termenul de 15 zile era în mod evident depășit.
De altfel, și în raport de data la care contestatorul afirmă că angajatorul i-a adus la cunoștință despre măsura popririi – 13.11.2013 – și data înregistrării cererii – 02.12.2013, contestația la executare este tardiv formulată, ultima zi în care aceasta putea fi formulată fiind 29.11.2013 (zi de vineri, lucrătoare).
Deși contestatorul a încercat să inducă în eroare instanța, indicând momentul la care a luat la cunoștință despre executarea silită prin calcularea retroactivă a unui termen de 15 zile în raport de data la care a apreciat că a introdus contestația la executare (29.11.2013, ora 23:32 – a se vedea acțiunea – fila 2), instanța reține că termenul de 15 zile se raportează la momentul la care au fost comunicate contestatorului actele de executare – 14.01.2013 și că era împlinit la momentul formulării contestației la executare, motiv pentru care se impune admiterea excepției tardivității formulării contestației la executare, cu consecința respingerii contestației la executare ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul A. L. I., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradcitoriu cu intimatul ., cu sediul ales în C., .-84, jud. C., ca tardiv formulată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
Președinte,
Pentru grefier, aflat în C.O., semnează grefierul șef al secției civile.
Red./Tehnored.G.T.
4ex./21.07.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2830/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8364/2014.... → |
|---|
