Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 26156/245/2014
Dosar nr._ Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - REGIUNEA NORD-EST IAȘI, având ca obiect actiune in răspundere delictuala .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 iulie 2014 pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul sa fie obligat la plata sumei de 8.219,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamant în dosarul nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata C. R. pentru Protecția Consumatorilor Iași anularea procesului verbal . nr._/04.04.2013, prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 3000 lei, în baza art. 4 și art. 50 alin. 1 lit. d OG 21/1992, reținându-se neconformitatea produselor comercializate sub denumirea - pateu cu ficat de rață. În calitate de producător al produsului constatat cu pretinse deficiențe reclamantul a formulat cerere de intervenție accesorie în susținerea apărării petentei în dosarul nr. 2022/866/201, solicitând admiterea plângerii contravenționale și anularea măsurilor dispuse de reprezentanții intimatei. Pentru redactarea cererii de intervenție accesorie, a concluziilor scrise, precum și pentru reprezentarea juridică în fața instanțelor de fond și de apel, a efectuat cheltuieli constând în onorariu de avocat, precum și cheltuieli de deplasare, cheltuieli pe care nu a înțeles să le formuleze în cadrul dosarului. Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională și s-a dispus anularea procesului verbal . nr._/04.04.2013, soluția care a devenit irevocabilă prin respingerea recursului formulat de intimat - decizia civilă 70/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, acordarea cheltuielilor de judecată fiind fundamentată pe ideea de culpă procesuală și reprezintă o sancțiune procesuală contra părții care se face vinovată de declanșarea procesului și o modalitate de despăgubire a celeilalte părți. Ulterior, reclamanta a detaliat cheltuielile efectuate în faza procesuală a judecății de fond, dar și în faza procesuală a apelului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 și art. 1357 cod civil și art. 453 Cod procedură civilă. În baza art. 411 alin. 1 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiunea reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexându-se în copie sentința civilă nr. 2633/07.01.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, cererea de intervenție accesorie formulată în dosarul nr._, decizia nr. 70/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, factura . AVM nr._/01.10.2013, extras de cont nr. 234/04.12.2013, factura . nr._/04.10.2013, chitanța . nr._/04.10.2013, tichete de călătorie CFR, factura . T. F nr. 6781/07.10.2013, factura . AVM nr._/24.02.2014 și extras de cont nr. 67/07.04.2014.
Cererea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat Moțec Ș. Cabinet de avocat, conform împuternicirii . nr._/11.07.2014.
Cererea a fost legal timbrată, reclamanta făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 515,99 lei.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta a depus întâmpinare, solicitând în principal, respingerea cererii, iar în subsidiar reducerea cheltuielilor la un nivel care să reflecte efectiv munca depusă de avocat. A invocat jurisprudența CEDO, în sensul că un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, acestea trebuind să aibă un caracter rezonabil. Pârâtul a susținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă exact, pentru ce servicii s-a cerut suma de bani reprezentând onorariu. Mai mult, reclamanta solicită plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care s-a stabilit că deficiența semnalată se datora culpei producătorului. S-a invocat practica neunitară a instanțelor de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile codului de procedură civilă, OG 2/2001 și HG 106/2002. În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, anexându-se în copie decizia nr. 414/CA pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._ . S-a solicitat și judecata în lipsă.
La data de 07 noiembrie 2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare reiterând susținerile din cererea introductivă. A anexat în copie împuternicirile nr._/22.04.2013, nr._/29.08.2013 și nr._/10.02.2014.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate. În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Din oficiu s-a atașat dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ .
În baza dispozițiilor art. 394 alin. 4 Cod procedură civilă, reclamantul a formulat concluzii scrise, avute în vedere de instanță la pronunțarea prezentei cauze.
Analizând probatoriul administrat, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 24.04.2013 sub nr._, petenta . a solicitat instanței în contradictoriu cu C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI – REGIUNEA NORD EST anularea procesului . nr._/04.04.2013, prin care a fost aplicată sancțiunea amenzii în valoare de 3000 lei, reținându-se că produsul pate cu ficat de rață, încalcă dispozițiile art. 4 din Normele metodologice ale HG 106/2002. Plângerea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat Ș. Moțec Cabinet de avocat, conform împuternicirii aflată la fila 13 dosar.
La data de 03.09.2013, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamanta a formulat cerere de intervenție accesorie, cerere formulată și susținută de mandatar avocat Ș. Moțec Cabinet de avocat, conform împuternicirii aflată la fila 64 dosar. Pentru susținerea acestei cereri la data de 30.09.2013 au fost formulate note de concluzii. Prin sentința civilă nr. 2633/07.10.2013 Judecătoria P. a admis plângerea, a dispus anularea procesului verbal contestat, a admis cererea de intervenție accesorie, constatând totodată că nu s-au solicitata cheltuieli de judecată. Pentru susținerea cererii de intervenție și formularea de concluzii pe fondul cauzei, reclamanta a fost reprezentată în instanță de mandatar avocat Igor L..
Prin decizia civilă nr. 70/26.02.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, apelul formulat de intimatul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR a fost respins, nici în acest dosar nefiind solicitate cheltuieli de judecată. În faza procesuală a apelului reclamanta a fost reprezentată de mandatar avocat Ș. Moțec Cabinet de avocat, care a formulat concluzii scrise în cauză.
În prezenta cauză reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.219,82 lei, din care suma de 5.863,82 lei reprezintă cheltuieli de judecată din faza procesuală a fondului – 5.332 lei onorariu de avocat (factura . AMVnr._/01.10.2013 și extras de cont nr. 234/04.12.2013), 269,80 lei cheltuieli de transport (factura . nr._/04.10.2013 și chitanța . nr._/04.10.2013) și 262,02 lei cheltuieli de cazare (factura . T. F nr. 6781/07.10.2013 bon 697/07.10.2013), iar suma de 2356 lei, onorariu de avocat din faza procesuală a apelului (factura . AVM nr._/24.02.2014 și extras de cont nr. 67/07.04.2014). În prezenta cauză reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unui onorariu de avocat în valoare de 3596 lei, conform facturii . AVM nr._/07.10.2014 și chitanța nr._/09.10.2014.
Cererea reclamantului este admisibilă în contextul în care cheltuieli de judecată nu au fost solicitate nici în faza judecății de fond și nici în faza procesuală a apelului. Instanța apreciază că nu reprezintă un impediment pentru acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată împrejurarea că astfel de cheltuieli nu au fost solicitate în dosarul în care au fost efectuate sau că reclamanta nu a menționat în față acelor instanțe că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349 și art. 1357 Cod civil, obligația de plată a cheltuielilor de judecată, găsindu-și fundamentul în ideea de răspundere civilă delictuală.
Răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, potrivit căruia „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar “Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”. Conform art. 1357 noul Cod Civil: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, răspunderea delictuală fundamentându-se în principiu pe ideea de vinovăție dovedită.
Art. 1357 noul Cod Civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) consacră regula de principiu potrivit căreia obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, se naște direct și nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei se cer a fi întrunite următoarele condiții:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, arătându-se că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;
d) existența vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
Instanța nu va analiza condițiile răspunderii civile delictuale, neputând reține în cauză o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, ci va face aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit căruia „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
Analizând soluțiile pronunțate de Judecătoria P. și Tribunalul Iași în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 2633/07.10.2013 și decizia civilă nr. 70/26.02.2014, reține culpa procesuală a intimatei C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI - REGIUNEA NORD EST.
Pentru a stabili cheltuielile de judecată instanța are în vedere dispozițiile art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, conform căruia „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”, dar și alin. 2, potrivit căruia „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Așadar, obligația de plată a cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, însă în privința cuantumului acestor cheltuieli prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, recunosc instanței dreptul de a cenzura cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, în situația în care se constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța mai are în vedere și jurisprudența Curții Constituționale care prin deciziile nr. 702/2012, 1018/2011, 492/2006, 728/2009, 401/2005 a statuat că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Totodată, Curtea a mai reținut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotararea din 19 februarie 2002, pronunțată in Cauza Wouters si alții de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii".
În consecință, în mod rezonabil legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale in cazul in care nu există un just echilibru intre prestația avocațială si onorariul solicitat.
Se reține, în acest sens, faptul că art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă oferă două criterii esențiale de apreciere a acestei proporționalități: valoarea pricinii și munca depusă de avocat. În ceea ce privește primul criteriu, se observă că obiectul cauzei este plângere contravențională, valoarea sancțiunii aplicate fiind de 3000 lei. În acest context, instanța constată că onorariul pretins de reprezentantul convențional al reclamantei pentru judecata de fond în valoare de 5.332 lei, este aproape dublu față de valoarea amenzii.
Referitor la cel de-al doilea criteriu, se constată faptul că activitatea reprezentantului convențional al creditoarei intimate, în dosarul de fond nr._, a constat în formularea și depunerea cererii de intervenție, formularea de concluzii scrise privind admisibilitatea în principiu a cererii, reprezentarea părții în fața instanței de fond din data de 07.10.2013. În calea de atac reprezentantul reclamantei a formulat note de concluzii.
Este adevărat că, potrivit art. 132 alin. 3 din Statutul profesiei de avocat, printre elementele de care se ține cont la stabilirea onorariilor de avocat se numără importanța intereselor în cauză, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului sau situația financiară a clientului, dar, în același timp, sunt prevăzute și natura, noutatea și dificultatea cazului. Or, în pricina de față, nu se poate reține o complexitate deosebită, nici măcar una medie, astfel încât să poată justifica un onorariu atât de mare, chiar dacă asistența juridică a fost acordată atât societății petente, cât și societății interveniente instanța.
În aceste condiții și având în vedere că cele două criterii oferite de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă trebuie aplicate și realizate cumulativ, instanța apreciază că sumele de 5.332 lei, pentru judecata de fond și 2.356 lei, pentru faza procesuală a apelului sunt disproporționat de mari în raport de împrejurările de fapt ale cauzei, motiv pentru care va reduce aceste onorarii de avocat la suma de 1500 lei pentru fond și 1000 lei pentru apel. Analizând dovezile de plată a onorariilor de avocat, respectiv factura fiscală . AVM nr._/01.10.2013 și extrasul de cont nr. 234/04.12.2013, precum și factura fiscală . AVM nr._/24.02.2014 și extrasul de cont nr. 67/07.04.2014, instanța reține că se indică serviciile oferite – onorariu în dosarul nr._ /servicii juridice în dosarul nr._, acestea respectând condițiile de formă și fond pentru plată. Vor fi respinse apărările pârâtului privind lipsa indicării exacte a serviciilor oferite, nefiind necesară indicarea în mod defalcat a fiecărui serviciu juridic în parte. Neîntemeiată este și susținerea privitoare la culpa reclamantei, în contextul în care prin sentința civilă 2633/2013 nu a fost analizată o astfel de culpă.
În privința cheltuielilor de transport și de cazare pentru termenul din data de 07.10.2013, instanța apreciază că acestea sunt dovedite în cauză, urmând să le admită.
Față de cele reținute, va admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta . și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3.031,82, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._, din care 2500 lei reprezintă onorariu de avocat, iar 531,82 lei cheltuieli de transport și cazare.
În ceea ce privește cererea accesorie formulată de reclamantă în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va admite în parte această cerere, doar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, proporțional cu suma pentru care cererea de chemare în judecată a fost admisă – aproximativ 33,88% din suma de 515,99 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, în total 109,28 lei. Instanța va respinge celelalte pretenții, neputând reține culpa pârâtei pentru promovarea pe cale separată a prezentei acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta ., cu sediul în Caracal, .. 81, județul O., înregistrată la Registru Comerțului sub nr. J_, CUI RO13382905, cu sediul procedural ales în Timișoara, ., . T. în contradictoriu cu pârâtul AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORULUI, REGIUNEA N-E IAȘI, cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, cod fiscal_.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.031,82, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Obligă pârâta să plătească reclamantei 190,28 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentai hotărâri. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
N. M. M. A.
M.N. 06.03.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-11-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 3356/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
