Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1635/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1635/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 33859/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1635
Ședința din camera de consiliu de la 04 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI și pe pârât ., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 28.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.10.2013, sub dosar nr._, reclamanta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. W. S.R.L., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1238,88 lei reprezentând contravaloare servicii prestate, a dobânzii legale, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că între părți s-au derulat raporturi juridice concretizate în prestarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat la obiectivul aparținând pârâtei. În acest sens, a menționat reclamanta, au fost întocmite lunar deconturi justificative ce stau la baza stabilirii tarifelor, înscrisuri prin care pârâta și-a însușit creanțele certe, lichide și exigibile constând în obligația de plată.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, următoarele: confirmare de primire, somație, facturi fiscale, documente de calcul al tarifului, procese-verbale de constatare.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, astfel cum reiese din chitanțele anexate la dosarul cauzei (f. 38).
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost încuviințată și administrată, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile litigante s-au derulat raporturi juridice constând în activitatea de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat, servicii ce au fost prestate de către reclamantă pentru pârâtă, în calitate de beneficiară, astfel cum reiese din procesele-verbale de constatare anexate la dosarul cauzei.
Potrivit art. 662 NCPC, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. În cauza supusă analizei instanței, creanța nu rezultă în mod direct ori indirect din înscrisurile depuse, întrucât între părțile litigante nu există un acord cu privire la modalitatea de stabilire a sumelor aferente serviciilor prestate de către reclamantă, iar facturile fiscale anexate nu au fost acceptate la plată de către pârâtă.
Procesele-verbale de constatare corespunzătoare fiecărei facturi au fost semnate de către reprezentantul pârâtei, însă acestea nu pot conduce la stabilirea creanței, întrucât în conținutul acestora nu se face vreo referire cu privire la elementele de individualizare a obligației de plată rezultată în urma prestării serviciilor consemnate în cuprinsul lor.
Sub aspectul forței probante a facturilor fiscale, instanța reține că acestea reprezintă înscrisuri sub semnătură privată care, în ipoteza în care au fost acceptate la plată, prin semnătură olografă, produc efecte juridice împotriva debitorului, în acord cu dispozițiile art. 268 și art. 277 NCPC. În cauza de față, facturile anexate la dosarul cauzei nu au fost semnate spre acceptare, iar înscrisurile constând în documentele de calcul al tarifului aferent activității de control nu au fost semnate de către pârâtă, acestea emanând de la reclamantă fără a conține o rubrică aferentă unei acceptări din partea pârâtei, nefiind posibilă coroborarea acestora cu documentele fiscale în sensul stabilirii existenței unei creanțe certe în sarcina acesteia din urmă.
Instanța reține că, în lipsa unui înscris constatator al operațiunii juridice pe care o afirmă reclamanta, acesteia îi revenea sarcina de a face dovada obligației asumate de societatea pârâtă de a suporta contravaloarea serviciilor prestate.
Față de cele de mai sus, rezultă că pârâta nu a adus prin fapta sa atingere vreunui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, care nu a probat existența niciunui prejudiciu patrimonial constând în suma pretinsă cu titlu de debit principal și dobândă legală, facturile fiscale administrate la dosar nefiind acceptate la plată de către pârâtă, în înțelesul dispozițiilor art. 268 și art. 277 NCPC, în privința pretențiilor alegate. Reclamanta nu a administrat dovezi pertinente și concludente în sprijinul cererii sale, pretențiile pretinse nefiind probate prin înscrisurile administrate.
Dispozițiile art. 249 NCPC reglementează principiul general potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească („onus probandi incumbit actori”), reclamantei îi revenea sarcina probei în dovedirea existenței caracterului cert și lichid al creanței.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, inclusiv, având în vedere culpa procesuală a reclamantei, sub aspectul capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 10, județul Iași, având cod unic de înregistrare_, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. W. S.R.L., cu sediul în Iași, șos. N., . registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
Președinte, Grefier,
T. IulianaCiubotaru C.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./11.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 7603/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
