Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 22643/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta D. L. T. și pe intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 12.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 25.06.2014, petenta D. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului Iași, anularea procesului verbal . nr._/26.05.2014, a sancțiunilor aplicate, precum și restituirea sumei de 430 lei achitată pentru ridicarea vehiculului.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că la data de 21 mai 2014, ora 12:05, intimata a surprins auto_, care nu e înmatriculat pe numele petentei în raza de incidență a semnului „oprire interzisă”, lângă spitalul de boli contagioase, aproape de poarta acestuia. Susține petenta că nu ea este cea care a condus autoturismul și a staționat /oprit după caz în acel loc . mai susține aceasta că la data de 21 mai 2014, se afla în B., iar imediat după ce a aflat de ridicarea mașinii s-a deplasat în Iași, pentru recuperarea acesteia. Se invocă în apărare prezumția de nevinovăție și se învederează instanței că sarcina probei aparține intimatei. De asemenea, se mai subliniază și caracterul personal al răspunderii contravenționale. Petenta apreciază că sancțiunea ridicării autoturismului, aplicată nediferențiat este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei. Se invocă și nulitatea absolută pentru lipsa mențiunilor la rubrica obiecțiuni. În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Au fost anexate cererii: copie proces verbal, dovadă achitare taxă de timbru, dovada comunicare proces verbal, copie carte de identitate, copie permis conducere, proces verbal predare primire auto 22.05.2014, chitanță achitare taxă 430 lei, proces verbal de constatare 21 mai 2014.
Conform precizărilor depuse la data de 16 iulie 2014, petenta a arătat că solicită restituirea sumei de la intimată, fiind vorba de o măsură complementară dispusă de aceasta . de asemenea, a depus dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare acestui capăt de cerere și a indicat la capitolul probe: înscrisuri.
La data de 22 august 2014, intimata a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate, motivate de următoarele aspecte: petenta a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei și 3 puncte penalizare, iar ca măsură tehnico administrativă ridicarea autoturismului, reținându-se în sarcina sa că la data de 21 mai 2014, în jurul orei 12:00 a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ , pe . zona de acțiune a indicatorului „oprire interzisă” îngreunând traficul rutier în zonă. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera b) pct.7 din OUG 195/2002. Aspectele menționate în cuprinsul procesului verbal sunt susținute de planșa foto efectuată. Pe cale de excepție, intimata a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de capătul de cerere privind restituirea sumei de 430 lei, având în vedere dispozițiile art. 5 din HG 147/1992, conform cărora deblocarea sau restituirea autovehiculelor ridicate se efectuează de unitățile autorizate, după dovada achitării amenzii și a taxei speciale stabilite de Consiliul Local precum și a cheltuielilor privind stabilirea contravalorii operațiunilor efectuate. Or, din punctul de vedere al intimatei este cât se poate de clar faptul că restituirea sumei de 430 lei trebuie să cadă în sarcina unității autorizate, adică Servicii Publice S.A Iași.
Se mai menționează că sancțiunea a fost aplicată legal și proporțional, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor normative. De asemenea, s-a subliniat și faptul că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agent. Au fost anexate două cadre foto, o copie a procesului verbal.
La data de 26 septembrie 2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a susținut caracterul neîntemeiat al excepției lipsei calității procesual pasive pentru capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 430 lei. Se solicită intimatei proba conducerii autoturismului de către petentă, având în vedere susținerile exprese ale Poliției Locale referitoare la perceperea prin propriile simțuri ale faptei.
La primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză, instanța a luat act de absența petentei, a procedat la punerea în discuție a excepției lipsei calității excepției procesuale a intimatei pentru capătul de cerere privind restituirea sumei, a unit-o cu fondul, a încuviințat proba cu înscrisuri și cadre foto și a constatat administrat întreg materialul probatoriu reținând cererea spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile, până la data de 12.11.2014.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ._/26.05.2014, petenta a fost sancționată prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 340 lei și 3 puncte penalizare, iar ca măsură tehnico administrativă ridicarea autoturismului, reținându-se în sarcina sa că la data de 21 mai 2014, în jurul orei 12:00 a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_ , pe . zona de acțiune a indicatorului „oprire interzisă” îngreunând traficul rutier în zonă. Fapta a fost încadrată în prevederile art. 108 alin. 1 litera b) pct.7 din OUG 195/2002. Procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentei, menționând-se că s-a realizat și o planșă foto. Actul a fost comunicat prin poștă, la data de 5.06.2014, plângerea fiind promovată în interiorul termenului legal de 15 zile de la momentul comunicării ( plicul conținând acțiunea fiind depus la poștă la data de 20 iunie 2014).
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 340 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cadre foto.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Criticile privind nulitatea procesului verbal generate de lipsa obiecțiunilor nu pot fi primite. Lipsa din procesul verbal a obiecțiunilor părții poate, în situații excepționale, să atragă nulitatea relativă a acestuia, sub rezerva demonstrării vătămării suferite și a faptului că unica modalitate de reparare a acesteia ar fi reprezentată de soluția anulării actului. Or, nici una dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită.
Analizând coroborat criticile referitoare la lipsa calității de contravenient cu probele administrate pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Referitor la caracterul răspunderii contravenționale acesta este unul personal, nici o persoană neputând fi ținută responsabilă pentru fapta altuia. Se poate observa că principalele critici formulate de petentă au fost cele referitoare la faptul că aceasta nu ar fi condus autoturismul și staționat la momentul ridicării acestuia. Mai mult, aceasta a susținut că autoturismul nici nu este înmatriculat pe numele său, intimata nerealizând nici un fel de mențiune referitoare la aceste critici. Astfel, intimata s-a rezumat la depunerea unor cadre foto din data de 21 mai 2014, care identifică autoturismul menționat în procesul verbal, în locul indicat . Nu este mai puțin adevărat faptul că ridicarea autoturismului, ca măsură tehnico administrativă a fost dispusă de agentul constatator care a procedat ulterior ( la o diferență de 5 zile) la întocmirea efectivă a procesului verbal, agent ce a perceput prin propriile simțuri faptul opririi vehiculului în aria de acțiune a indicatorului oprirea interzisă. I. nu a reușit însă să probeze culpa petentei. Simplul fapt al ridicării mașinii de către aceasta și achitării taxei nu poate echivala cu prezumția absolută potrivit căreia fapta de a fi oprit neregulamentar a fost săvârșită de petentă, cu atât mai mult cu cât la momentul ridicării ei la fața locului nu s-a prezentat și nu a fost identificată nici o persoană. Ridicarea autoturismului de la Servicii Publice s-a realizat la distanță de 1 zi, astfel cum rezultă din acte le depuse la dosar.
Astfel, instanța constată că intimata nu a reușit să probeze, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că fapta de a fi oprit neregulamentar a fost săvârșită de petentă, motiv pentru care urmează a constata neîndeplinite condițiile răspunderii contravenționale și a admite acest capăt de cerere, anulând procesul verbal și lipsind de efecte juridice sancțiunile aplicate- amenda, punctele de penalizare și măsura tehnico administrativă.
Astfel, în ceea ce privește capătul 2 de cerere, în contextul admiterii plângerii, nu se mai poate vorbi de o bază legală pentru o corectă efectuare a ridicării autoturismului, ca măsură administrativă necesară restabilirii fluidității traficului rutier și ordinii necesare. Având în vedere faptul că măsura tehnico administrativă a fost dispusă expres prin procesul verbal din data de 21 mai 2014 de agentul Poliției Locale, instanța constată că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei raportat la acest capăt de cerere. Instanța nu se poate raporta la dispozițiile legale invocate prin întâmpinare HG 147/1992, deoarece aceasta vorbește de eliberarea efectivă a bunului, după efectuarea ridicării, transportului și depozitării sale. Mai mult, Servicii Publice, societate abilitată să efectueze întreaga activitate de ridicare și depozitare vehicule nu realizează altceva decât să presteze un serviciu efectiv contra cost, justificat pe deplin de utilizarea unor utilaje speciale ( platforme, dispozitive speciale de ridicare), forță de muncă, spații de depozitare, combustibil transport.
Or, astfel, cum arată și petenta măsura tehnico administrativă a fost dispusă de intimată, ea urmând să își angajeze răspunderea în contextul unei eventuale nelegalități sau al unui viciu în dispunerea unei atare măsuri.
Instanța va respinge pe cale de consecință excepția invocată de intimată și va reține că fundamentul juridic pentru acest capăt de cerere este reprezentat chiar de premisele răspunderii civile delictuale. Statuat fiind caracterul nelegal al măsurii de ridicare, ca urmare a neîndeplinirii cumulative a condițiilor de antrenare a răspunderii contravenționale, instanța reține că prin activitatea de dispunere a unei măsuri de ridicare autoturism intimata a realizat o faptă ilicită, prejudiciul suferit de petentă echivalând chiar cu suma pe care a achitat-o cu titlul de contravaloare pentru restituirea autoturismului. Realitatea achitării acestei sume este susținută de bonul fiscal depus la fila 13 dosar și actul semnat de petentă la momentul eliberării autoturismului. Legătura de cauzalitate rezultă ex re, iar vinovăția intimatei derivă din modul de dispunere al măsurii. Pe cale de consecință, instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și a dispune obligarea intimatei la plata sumei de 430 lei către petentă, cu titlul de despăgubiri, restituire sumă achitată pentru înapoierea autoturismului.
Instanța va lua act de asemenea că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Poliția L. a Municipiului Iași, invocată în raport de capătul de cerere vizând restituirea sumei achitate pentru ridicarea autoturismului de către petentă.
Admite plângerea contravențională formulată de petenta D. L. T., domiciliată în localitatea Brehuiești, ., în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului Iași, având sediul în Iași, ..
Anulează procesul verbal contestat- ., numărul_, întocmit la data de 25.06.2014, urmând ca toate măsurile dispuse în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 430 lei taxă ridicare auto.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
I. I. P. D.
Red/tehn. jud. II
4 ex, 18.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
