Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1714/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1714/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 30239/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier P. T.
Sentința civilă nr. 1714/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civil privind pe reclamanta . ROMANIA SRL și pe pârâții R. F., A. C., G. F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18 septembrie 2013 sub nr._/245/2013, reclamanta . ROMÂNIA SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâții R. F., A. C. și G. F., să dispună obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 380,24 lei, reprezentând chiria restantă conform contractului de închiriere încheiat de părți, a sumei de 93,96 lei reprezentând penalități de întârziere aferente contractului de închiriere și a cheltuielilor de judecată.
Instanța a fost legal investită prin completarea de către reclamantă a formularului de cerere prevăzut de dispozițiile art. 1028 Noul Cod de procedură civilă. În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, contractul de închiriere nr. B1 39/24.01.2012, facturi, calculul penalităților de întârziere.
Cererea a fost formulată prin mandatar avocat D. B., conform împuternicirii avocațiale nr. 2/13.06.2013.
Formularul a fost depus în două exemplare însoțit de duplicatul înscrisurile depuse în dovedire. Prin formularul de investire a instanței reclamanta nu a solicitat ca în cauză să aibă loc dezbateri orale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 OUG 80/2013.
Fiindu-le comunicat formularul de cerere, înscrisurile anexate acestuia precum și formularul de răspuns, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 3 din Noul cod de procedură civilă, pârâții nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 1029 alin. 3 Noul cod de procedură civilă, un răspuns la pretențiile afirmate de reclamantă.
Instanța a stabilit primul termen de judecată pentru 08 ianuarie 2014, dispunând citarea părților cu mențiunea de a pune concluzii pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a judecătoriei Iași motivat de faptul că . ROMÂNIA SRL nu vinde bunuri și nu prestează servicii, și că sunt aplicabile prevederile art. 113 Cod procedură civilă referitoare la competența teritorială alternativă.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta . ROMÂNIA SRL (fostă S.C. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L.), în calitate de locator, și pârâtul R. F., în calitate de locatar, au încheiat contractul de închiriere nr. B139/24.01.2012 (filele 16-23), având ca obiect asigurarea folosinței echipamentului medical denumit concentrator de oxigen, în schimbul chiriei stabilite prin art. 4.2 din contract. Pârâtele A. C. și G. F. au semnat contractul în calitate de giranți, renunțând la beneficiul de discuțiune și obligându-se în solidar cu pârâtul R. F. (art. 11.1 din contract).
Prin art. 12.1 din convenție s-a stabilit că „litigiile de orice natură decurgând din executarea contractului se soluționează de către părți, pe cale amiabilă. În cazuri excepționale, când litigiile nu se pot soluționa pe cale amiabilă, rezolvarea lor revine instanțelor judecătorești de la locul executării obligației de plată, respectiv municipiul Iași.”
Instanța apreciază că, în prezenta cauză, sunt aplicabile prevederile art. 121 Cod de procedură civilă, conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.
Prin punctele 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator.
Astfel, operatorul economic este persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii, iar consumatorul reprezintă orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Asigurarea folosinței dispozitivului pentru administrarea continuă cu oxigen (concentratorul de oxigen) reprezintă un serviciu pe care operatorul economic, în speță reclamanta . ROMÂNIA SRL, s-a obligat să îl presteze consumatorului, pârâta B. M..
Potrivit punctului 41 din Anexa la Legea nr. 296 din 2004 privind Codul consumului, republicată, serviciul este definit ca fiind activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor.
Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 2 Cod procedură civilă, în litigiile în materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.
În prezenta cauză, instanța constată că părțile nu au încheiat o convenție de alegere a instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, ci anterior, prin contract, astfel încât prevederile art. 12.1 din acest contract nu pot fi reținute.
Instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 129 punctul 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Așadar, față de cele arătate mai sus, apreciind ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea prezentei cauze și, constatând că . pârâții, se află, conform Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 4 București instanța, în temeiul prevederilor art. 131 alin. 1, art. 132 alin. 3 raportat la art. 129 punctul 3 și la art. 121 Cod procedură civilă, o va admite, și, pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sector 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată de instanță.
Declină în favoarea Judecătoriei Sector 4 București competența de soluționare a acțiunii formulate de . ROMÂNIA SRL, cu sediul în Iași, .. 42, parter și ., J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâții R. F., CNP_, domiciliat în București, sector 4, Calea Rahovei, nr. 323 ., ., CNP_, domiciliat în București, .. 1-2, ., .>G. F., CNP_, domiciliată în București, sector 4, Calea Rahovei, nr. 323 ., .> Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./19.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5125/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
