Contestaţie la executare. Sentința nr. 6160/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6160/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 3085/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6160
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind contestatoarea C. I. A. și pe intimata B. T. SA SUCURSALA IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de a învederat instanței faptul că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 06.03.2013, în temeiul art. 242 (1) pct. 2. C.p.c, după care:
Instanța pune în discuție, din oficiu, la acest termen de judecată sesizarea de perimare cererii și rămâne în pronunțare asupra acestui aspect.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect contestație la executare, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2013, contestatoarea C. I. – A., în contradictoriu cu intimata B. T. S.A . – Sucursala Iași a solicitat pe calea contestației la executare anularea actelor referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare, motivat de cuantumul extrem de mare al acestora.
Prin încheierea din data de6 martie 2013, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 242 alin. 2 C..
În urma verificărilor efectuate, instanța a stabilit termen pentru discutarea instituției perimării la data de 25 aprilie 2014, punând în discuție sesizarea de perimare și rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 teza I C.pr.civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Rezultă din dispozițiile legale menționate anterior că perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este marcat de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina reclamantului/contestatorului, de actele de procedură ce trebuia să se succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare. În cazul suspendării judecății cauzei în condițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ, termenul de perimare începe să curgă de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, deoarece din acest moment partea avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
Deoarece rămânerea pricinii în nelucrare se datorează exclusiv culpei reclamantului/contestatorului, care deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța apreciază că perimarea începe să curgă de la data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății, dată care coincide cu data încheierii de suspendare, așa cum s-a arătat și mai sus.
Împrejurarea că partea interesată poate ataca cu recurs încheierea de suspendare, acesta fiind, de altfel, singurul motiv pentru care i se comunică încheierea menționată, nu este de natură să înlăture culpa părților și să stabilească un alt moment de început al termenului de perimare.
Or, în prezenta cauză termenul de un an al perimării, care a început să curgă, conform celor arătate anterior, de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ, respectiv 6 martie 2013, s-a împlinit.
Astfel, în speța dedusă judecății a trecut mai mult de un an de când dosarul a rămas în nelucrare din vina reclamantului, care s-a dezinteresat de soluționarea dosarului și nu a întreprins nici un demers după suspendarea cauzei pentru efectuarea unui act de procedură în vederea judecării procesului.
În consecință, în temeiul art. 248 și urm. C.pr.civ., și având în vedere că nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării, prevăzută de art. 249-250 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția perimării și va constata perimată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea de perimare, invocată din oficiu de instanță.
Constată perimată cererea de chemare în judecată, formulată de contestatoarea C. I. – A., domiciliată în Iași, ..20, ., în contradictoriu cu intimata B. T. S.A . – Sucursala Iași, cu sediul în Municipiul Iași, ..
Cu drept de recurs, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 19 mai 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1753/2014.... | Fond funciar. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
