Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 9523/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9523/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 4284/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 03 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. I. I.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9523/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe reclamant U. E. - prin procurator M. A. și pe pârât C. A. - decedat, pârât C. M., pârât S. C., pârât M. C., pârât C. C.- C., pârât C. N. - F.-A., pârât C. G., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a se acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.02.2013 sub nr._, astfel cum a fost modificată ulterior,reclamanta U. E., în contradictoriu cu pârâții C. M., S. C., M. C., C. C.-C., C. N.-F.-A. și C. G., a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul-apartament situat în Iași, ., ., ..
În motivare, reclamanta a arătat că C. A. și C. M. au încheiat în anul 1976 contractul de construire nr. 3245, în baza căruia li s-a predat apartamentul menționat în schimbul plății sumei de 61.140 lei cu titlu de preț. Pentru a achita prețul, ei au încheiat cu CEC două contracte de împrumut.
La data de 11.04.1980, cei doi s-au angajat să întrăineze apartamentul către H. E. și H. P., iar aceștia din urmă au achitat suma de 34.500 lei și și-au asumat obligația de a plăti ratele viitoare din contractele de împrumut. La 24.02.1986, soții H. au divorțat, iar prin sentința de partaj din 10.02.1988, instanța a atribuit reclamantei imobilul în discuție. Ulterior pronunțării sentinței de partaj, U. E. a continuat plata ratelor din contractele de împrumut până la achitarea integrală a creditului.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu, cu înscrisuri, cu martori și cu expertiza tehnică de identificare și evaluare a bunului.
P. încheierea pronunțată la 26.06.2013, instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 02.04.2014, pârâta C. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței să admită în parte cererea de chemare în judecată, să respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, aceasta a arătat că nu se împotrivește pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, dar nu consideră că ar trebui să suporte cheltuielile de judecată în condițiile în care reclamanta nu i-a notificat anterior intenția de a perfecta actul de vânzare-cumpărare.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Sub aspect probatoriu, pârâta a solicitat încuviințarea probelor depuse de reclamantă.
La data de 02.06.2014, pârâții S. C., M. C., C. C.-C., C. N.-F.-A. și C. G. au formulat întâmpinare, arătând că nu se opun pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, dar solicită ca reclamanta să suporte cheltuielile de judecată.
La termenul de judecată din 09.04.2014, reclamanta a învederat instanței că nu mai solicită cheltuieli de judecată.
La data de 24.06.2014, reclamanta a depus concluzii scrise, prin care a arătat că S. C., M. C., C. C.-C., C. N.-F.-A. și C. G. au calitate procesuală pasivă în calitate de moștenitori ai lui C. A. și prin care și-a justificat calitatea procesuală activă invocând sentința civilă nr. 1438/24.02.1986. Pe fondul cauzei, aceasta a subliniat că, la data încheierii angajamentului de înstrăinare, soții C. aveau calitatea de proprietari ai imobilului, iar ea și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin respectivul angajament. În ceea ce privește ajutorul judiciar acordat, reclamanta a evidențiat că sunt incidente dispozițiile art. 502 coroborate cu dispozițiile cap. III din OUG nr. 51/2008.
În temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate la dosar, considerându-le admisibile și concludente: contractul de construire nr. 3245/04.06.1975 (f. 90-91), procesul verbal de predare-primire-recepție încheiat la data de 03.03.1976 (f. 94-95), contractul de împrumut nr._/25.06.1975 (f. 6-7), contractul de împrumut nr. 8193 (f. 8-9), angajamentul de înstrăinare a imobilului (f. 10), sentința civilă nr. 1002/10.02.1988 pronunțată în dosarul nr._/1997 (f. 11-13), sentință civilă nr. 1438/24.02.1986 pronunțată în dosarul nr. 7236/85 (f. 14-15), adeverința nr. 414/01.03.1986 (f. 19), adresa Direcției Economice și Finanțe Locale Iași (f. 96), adeverința Asociației de Proprietari PT10 Dacia, adresa CEC (f. 98), certificatul de naștere Ciorchina C. (f. 107), certificatul de naștere C. N.-F.-A. (f. 108), certificatul de căsătorie C. C. – în prezent S. C. (f. 109), certificatul de naștere C. C. (f. 110), certificatul de căsătorie C. C.- în prezent M. C. (f. 111), certificatul de naștere C. C.-C. (f. 112), certificatul de naștere C. G. (f. 113).
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 04.06.1975, C. A. și C. M. au încheiat cu OJCVL Iași contractul de construire nr. 3245 (f. 90), prin care OJCVL Iași s-a obligat să asigure celor doi construirea apartamentului nr. 16 în Iași, pe . Bahlui), nr. 8, ., . unui preț în valoare de 61.140 lei. Beneficiarii contractului au achitat un avans de 13.740 lei și s-au obligat să plătească diferența de 47.400 lei printr-un împrumut de la bancă. Ei au încheiat la C.E.C. contractul de împrumut nr. 8193 (f. 8-9), pentru plata avansului și contractul de împrumut nr._/25.06.1975 (f. 6-7), pentru plata diferenței de preț.
Conform procesului verbal de predare-primire-recepție (f. 94-95), OJCVL Iași a predat apartamentul pe 03.03.1976.
După cum reiese din angajamentul de înstrăinare a imobilului (f. 10) coroborat cu adeverința C.E.C. (f. 19), la data de 11.04.1980, C. A. și C. M. s-au angajat față de H. P. și H. E. să înstrăineze apartamentul, iar aceștia din urmă au achitat 34.500 lei și s-au obligat să plătească în continuare ratele la contractul de împrumut.
Soții H. au divorțat în baza sentinței civile nr. 1438/24.02.1986 pronunțată în dosarul nr. 7236/85 (f. 14-15), iar prin sentința de partaj nr. 1002/10.02.1988 pronunțată în dosarul nr._/1997 (f. 11-13), instanța a constatat că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei contravaloarea ratelor achitate la apartamentul menționat și a atribuit Elvirei U. – fostă H. apartamentul aflat în posesia sa, obligând-o să-i plătească lui H. P. o sultă în valoare de 36.039 lei (contravaloarea ratelor achitate la apartament).
Potrivit adresei emise de CEC Bank către Judecătoria Iași (f. 98), creditul pentru constituirea avansului în valoare de 13.700 lei a fost lichidat în luna septembrie 1979, iar creditul în valoare de 47.400 lei a fost achitat integral în data de 09.10.1985.
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la apartament.
Având în vedere că pe data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, iar actul în baza căruia reclamanta solicită pronunțarea hotărârii a fost încheiat anterior acestui moment, se pune problema legii aplicabile.
Instanța constată că, în baza art. 102 alin. (1) din Legea nr. 7/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Ținând cont de dispozițiile acestui articol, precum și de faptul că posibilitatea de a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract ține de materia efectelor contractului, instanța urmează să aplice Vechiul Cod civil.
Pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract își are temeiul juridic în art. 1073 din Vechiul Cod civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Pentru ca o astfel de acțiune să fie admisă, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe o promisiune de vânzare-cumpărare valabil încheiată, promisiunea de vânzare-cumpărare să fie dovedită în condițiile dreptului comun, părțile să nu fi stipulat în convenție o clauză de dezicere, reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin promisiune, una dintre părți să refuze nejustificat încheierea contractului de vânzare-cumpărare și, la data pronunțării hotărârii, să fie îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru perfectarea vânzării, cu excepția consimțământului.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare reprezintă convenția prin care părțile se obligă să încheie în viitor un contract de vânzare-cumpărare, stabilind bunul ce urmează a fi vândut și prețul de urmează a fi plătit.
Valabilitatea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este apreciată în raport de condițiile generale de validitate prevăzute de legiuitor în materia convențiilor la art. 948 C.civ.: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat, obiectul determinat sau determinabil și cauza licită și morală. Totuși, nu se cere a fi îndeplinită condiția ca cel care se obligă să vândă să fie proprietarul lucrului la data încheierii antecontractului, deoarece antecontractul nu este translativ de proprietate.
Încheierea valabilă a promisiunii de vânzare-cumpărare se face prin simplul consimțământ al părților, chiar dacă contractul promis nu va putea fi încheiat valabil decât în formă autentică.
În cazul dedus judecății, instanța constată că la data de la data de 11.04.1980, C. A. și C. M. au încheiat un angajament de înstrăinare a imobilului (f. 10), prin care s-au angajat față de H. P. și H. E. să înstrăineze apartamentul, iar aceștia din urmă au achitat 34.500 lei și s-au obligat să plătească în continuare ratele la contractul de împrumut.
Actul menționat îndeplinește toate condițiile de validitate ale unui contract de vânzare, cu excepția aceleia potrivit căreia cel ce se obligă să vândă să fie proprietarul lucrului la data încheierii antecontractului și să poată dispune de el, deoarece abia la achitarea ultimei rate din contractul de credit dreptul de proprietate a intrat în patrimoniul soților C. sau cel puțin acesta putea fi înstrăinat liber, fără încuviințarea CEC( vezi I. F., A. F., Tratat de Dreptul familiei, Ed.a VIII-a, Universul juridic, București, 2006, p.129-130)
Instanța trebuie să verifice dacă respectivul act valorează promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în baza principiului conversiunii actului juridic.
P. conversiunea actului juridic se înțelege considerarea manifestării de voință ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic. Principiul conversiunii beneficiază de o consacrare cu caracter general în art. 978 C.civ. Pentru a opera conversiunea actului juridic, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: să existe un element de diferență între actul juridic nul (actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voință) și actul juridic ce urmează a fi considerat valabil, actul juridic ce urmează a fi socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de validitate, iar acestea să se regăsească în chiar actul juridic nul și, din manifestare de voință a părților, să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
După cum a precizat anterior, instanța constată că angajamentul de înstrăinare este nul ca și contract de vânzare-cumpărare însă este valabil ca promisiune de vânzare cumpărare. Din manifestare de voință a părților nu rezultă inadmisibilitatea conversiunii. Așadar, angajamentul de înstrăinare a imobilului (f. 10) poate valora promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Reclamanta care se prevalează de conținutul promisiunii de vânzare-cumpărare, a făcut dovada existenței acesteia prin depunerea la dosar a angajamentului de înstrăinare.
Din modul în care a fost formulat angajamentul de înstrăinare, instanța reține că acesta nu cuprinde o clauză de dezicere.
În baza angajamentului de înstrăinare, reclamanta și fostul ei soț au achitat 34.500 lei și s-au obligat să plătească în continuare ratele la contractul de împrumut. Potrivit adresei emise de CEC Bank către Judecătoria Iași (f. 98), creditul pentru constituirea avansului în valoare de 13.700 lei a fost lichidat în luna septembrie 1979, iar creditul în valoare de 47.400 lei a fost achitat integral în data de 09.10.1985. P. urmare, instanța reține că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract.
La momentul achitării ultimei rate, soții C., în calitate de promitenți-vânzători, au devenit proprietari ai apartamentului nr. 16 situat în Iași, pe . Bahlui), nr. 8, . vânzare subzistă în patrimoniul pârâtei C. M. iar obligația de vânzare asumată de Ciorchinî V. s-a transmis moștenitorilor săi, soția supraviețuitoare și descendenții pârâți. Așadar, instanța reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege pentru perfectarea vânzării.
Având în vedere toate cele precizate, precum și faptul că promitenții-vânzători au declarat că nu se împotrivesc pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta U. E., în contradictoriu cu pârâții C. M., S. C., M. C., C. C.-C., C. N.-F.-A. și C. G. și să dispună perfectarea între reclamantă, în calitate de cumpărător, și pârâți, în calitate de vânzători, a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. 16 situat în Iași, pe . Bahlui), nr. 8, ., . prețului instanța va avea în vedere sumele totale achitate în contul contractului de împrumut în vederea construirii locuinței ( capital și dobândă) potrivit mențiunilor sale.
În baza art.50 ind.2 din OUG nr.51/2008, în condițiile în care valoarea actuală a imobilului dobândit de reclamantă este de cel puțin 10 ori mai mare decât valoarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat aceasta sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, instanța o va obliga să restituie statului valoarea respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată și respectiv continuată de reclamanta U. E., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. M., cu domiciliul în C., ., ., ., S. C., cu domiciliul în ., jud. C., Mojdes C., cu domiciliul în com. C., .. 88, C. Tic N. F. A., cu domiciliul în com. C., .. 88, jud. C., C. G., cu domiciliul în com. C., .. 88, jud. C., și C. C. C., cu domiciliul în ., jud. C..
Dispune perfectarea între reclamantă în calitate de cumpărător și pârâți în calitate de cumpărător a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr.16 situat în Iași, ., ., . compus din 2 camere și dependințe pentru prețul de_ lei ROL ( în circulație în 1980).
Prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Obligă reclamanta să plătească statului suma de 4497,52 lei RON reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03.07.2014
Președinte, Grefier,
O.I.I.M.P.
Red./Tehnored. O.I.I.
9 ex. / 10.10.2014
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8037/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
