Îndreptare eroare materială. Hotărâre din 10-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 35126/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. D.
GREFIER- N. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . în contradictoriu cu intimata . IFN SA, intimat . IFN, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2014,care fac parte din prezenta sentință civilă când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
INSTANȚA,
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, contestatoarea S.C. A. U. S.R.L., reprezentată de Cabinet Avocat L. A., cu sediul în Iași, ., ., a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. O. L. ROMÂNIA IFN S.A., anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 1252/2013 la B.E.J. Elesei B., cu sediul în Iași, .. 4, . 5, etaj 1, birou 16, derulată în temeiul titlului executoriu constând în Contractul de L. nr. 4398/23.04.2008, executare încuviințată prin încheierea din 27.08.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2013, pentru suma totală de 298.825,32 lei, solicitând instanței să dispună:
- anularea executării silite și a tuturor actelor efectuate în cadrul acesteia;
- obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă;
- și restituirea taxei de timbru achitate, în cuantum de 1.000 lei, ca efect al admiterii contestației la executare, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 1, lit. f și alin. 2 din O.U.G. nr. 80/26.06.2013 privind taxele de timbru.
A arătat că, în fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.08.2013, creditoarea S.C. O. L. ROMÂNIA IFN S. A. prin executor judecătoresc ELESEI B., a solicitat instanței de judecată „încuviințarea executării silite a titlului executoriu - contractul de leasing financiar nr. 4398 din 23.04.2008, și obligarea debitoarei - subscrisa - la plata sumei totale de 298.825,32 lei, reprezentând facturi de rată, rate nefacturate, asigurare, dobânzi, penalități, cheltuieli",ca urmare a neexecutării de bunăvoie a obligațiilor stabilite în titlul executoriu.
Prin încheierea pronunțată la 27 august 2013 instanța de executare a dispus admiterea cererii de încuviințare a executării silite a sumei totale de 298.852,32 lei din care:
- 14.089,40 lei reprezentând cheltuieli nefacturate;
- 12.514,79 lei dobândă;
- 25.286,12 lei penalități nefacturate dobândă;
- 83.834,85 lei penalități nefacturate aferente capitalului de recuperat după vânzarea bunului;
- 19.823 lei facturi emise și neachitate;
- 80.062,73 lei penalități nefacturate aferente capitalului înainte de vânzarea bunului;
- 81.117,25 lei capital nefacturat;
- 17.676,52 lei penalități nefacturate (facturi emise și neachitate).
Creanțele cu privire la care societatea de leasing creditoare a pornit executarea silită nu îndeplinesc condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate cerute de dispozițiile art. 622 alin. l Cod procedură civilă.
A invocat excepția nulității absolute parțiale a art. 4.2., alin. 3 din Condițiile contractuale generale ale Contractului de leasing nr. 4.398/23.04.2008, privind clauza penală constând în obligația utilizatorului de a restitui toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite, cumulativ cu obligația de plăti cu titlu de despăgubire orice. sumă indicată de către Finanțator.
De asemenea, a invocat excepția prescripției extinctive, privitor la creanțele cuprinse în facturile emise de creditoare, anterior datei de 08.07.2010.
Creanța pentru care a început executarea silită este compusă, printre altele, și din suma de 25.286,12 lei reprezentând penalități nefacturate calculate la dobânda nefacturată; suma de 83.834,85 lei penalități nefacturate aferente capitalului de recuperat după vânzarea bunului; suma de 80.062,73 lei penalități nefacturate aferente capitalului înainte de vânzarea bunului și suma de 17.676,52 lei penalități nefacturate calculate la facturi emise și neachitate de către S.C. A. U. S.R.L.
Sumele aferente clauzei penale (penalitățile de întârziere), nu au un caracter cert, întrucât, aceste sume ar fi datorate doar în situația în care, contractul ar fi fost reziliat ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către societatea utilizatoare.
Dreptul de creanță reprezentând penalitățile pretinse de către creditoare, nu poate fi valorificat de aceasta direct în baza contractului de leasing, întrucât, această convenție nu constată neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către societatea utilizatoare șj nașterea implicită a obligației acestei societăți de despăgubire a firmei de leasing, aceste aspecte putând fi constatate numai de către o instanță judecătorească, învestită cu o cerere având un astfel de obiect.
De exemplu, o situație întâlnită în practică, în care în mod constant s-a stabilit că nu se poate demara o executare silită pentru sumele prevăzute cu titlu de penalități în cadrul unui antecontract de vânzare cumpărare, încheiat în formă autentică, direct în temeiul înscrisului autentic.
A precizat că executarea silită nu poate demara direct în temeiul înscrisului autentic, deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică are caracter de titlu executoriu doar pentru obligația de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare cumpărare, nu și pentru sumele prevăzute cu titlu de penalități, întrucât nașterea dreptului la plata penalităților este condiționată de stabilirea culpei celeilalte părți în rezilierea contractului, iar acest aspect poate fi realizat doar în cadrul unei proceduri judiciare desfășurate în condiții de contradictorialitate. Prin urmare, punerea în executare a sumelor reprezentând penalități nu poate fi dispusă direct în temeiul antecontractului autentic, ci, este necesară obținerea prealabilă a unei hotărâri judecătorești care să confere caracter cert acestei creanțe.
Mutatis mutandis, argumentele expuse în exemplul anterior sunt valabile și în privința penalităților prevăzute în cadrul unui contract de leasing, întrucât existența dreptului de a pretinde contravaloarea clauzei penale este condiționată de stabilirea vinovăției cocontractantului în rezilierea contractului, iar această vinovăție nu poate fi stabilită unilateral de către una din părți, ci doar de către instanța de judecată în urma învestirii sale cu o cerere în acest sens.
Având în vedere, pe de o parte, dispozițiile art. 662, alin. (1) Cod procedură civilă potrivit cărora „executarea silită nu se poate face decât dacă o creanță este certă, lichidă și exigibilă",iar pe de altă parte, faptul că o creanța reprezentând contravaloarea clauzei penale inserate în contractul de leasing nu are un caracter cert, considerăm că executarea silită pornită cu privire la astfel de sume direct în temeiul contractului de leasing este nelegală, această procedură putând demara numai în baza unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că rezilierea contractului a avut la bază culpa contestatoarei și că aceasta datorează penalitățile respective.
Sumele solicitate cu titlul de penalități nu au anexată o modalitate de calcul a acestora, astfel încât nici instanța, nici executorul judecătoresc, și nici societatea debitoare nu poate verifica dacă sumele au fost calculate în mod corect, în conformitate cu dispozițiile contractuale.
Nu sunt indicate și nici anexate facturile în temeiul cărora au fost calculate aceste sume și nu se precizează perioada pentru care au fost calculate penalitățile. în lipsa acestor mențiuni și dovezi, sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere nu au caracter cert.
Totodată, niciuna din sumele solicitate cu titlu de penalități de întârziere nu este constatată printr-o factură.
Potrivit art. 3.2.1 din Contractul de leasing nr. 4398 din 23.04.2008 „toate celelalte plăți în legătură cu Contractul de leasing Financiar trebuie efectuate în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii de către Finanțator a unei facturi fiscale în care e specificată suma de plată".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 3.4.2 „penalitățile de întârziere se vor aplica tuturor sumelor scadente putând depăși cuantumul sumei asupra căreia se calculează și va fi facturată separat", or aceste sume exorbitante, ce depășesc de peste 3 ori valoarea însăși a contractului de leasing, nu au fost niciodată facturate de către creditoare.
După cum rezultă din cererea formulată de către creditoare prin executor judecătoresc, toate sumele reprezentând penalități de întârziere sunt sume cu privire la care nu au fost emise facturi de către Finanțator - creditoarea din prezenta cauză.
În mod nelegal societatea creditoare a procedat la calcularea penalităților de întârziere la dobânda cuprinsă în ratele de leasing financiar.
Conform clauzei penale inserate în art. 4.2 alin. 3 din Condițiile Generale ale Contractului de leasing nr. 4.398/23.04.2008, în situația în care, contractul de leasing este reziliat și societatea de leasing reintră în posesia bunului obiect al contractului, utilizatorul rămâne obligat să plătească ratele de leasing până la finalizarea perioadei contractuale, la fel ca și în situația în care bunul ar fi rămas în detenția și ulterior în proprietatea sa.
Astfel, în baza acestei clauze, creditoarea S.C. O. L. ROMÂNIA IFN S.A. a început împotriva debitoarei S.C. A. U. S.R.L. executarea silită pentru suma de 81.117,25 lei reprezentând capital nefacturat, separat de sumele reprezentând contravaloarea ratelor restante neachitate.
Această clauză penală este contrară prevederilor art. 5 Cod Civil, fiind lovită de sancțiunea nulității absolute, întrucât prevederile acesteia sunt contrare principiului de ordine publică al securității raporturilor juridice din circuitul civil.
Prin plata tuturor ratelor de leasing după rezilierea contractului și predarea vehiculului, se ajunge la situația în care este mai profitabil pentru creditor (societatea de leasing) ca debitorul (utilizatorul) să nu își execute obligațiile, decât să și le execute, întrucât în prima ipoteză, creditorul va primi atât bunul contractat cât și ratele de leasing spre deosebire de cea de-a doua ipoteză în care ar primi doar ratele de leasing.
O astfel de clauză contractuală este contrară principiului de ordine publică al securității raporturilor juridice civile, întrucât nu poate fi concepută funcționarea firească a unui circuit juridic civil în care creditorii să fie interesați ca obligațiile asumate de către debitorii lor să nu fie executate.
Libertatea contractuala consacrată de art. 969 cod civil nu înseamnă că părțile au o libertate absolută sau discreționară de a contracta, adică de a-și stabili legea în afara unui cadru legal.
Convențiile au putere de lege între părți, dar numai cele „legal încheiate". Forța juridică deplină este recunoscută doar convențiilor care respectă ordinea publică și bunele moravuri.
Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante. Regula ireductibilității clauzei penale consacrată de dispozițiile art. 1087 Cod civil privește o clauza penală stabilită în condițiile legii și cu respectarea principiilor Codului civil, iar nu o clauză stabilită prin încălcarea exigențelor echității, bunei-credințe, a echilibrului între prestații și prin care s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a unei părți, în dauna celeilalte.
În ceea ce privește suma de 14.089,40 lei reprezentând cheltuieli nefacturate (asigurări și alte cheltuieli), nu îndeplinește condițiile privind caracterul cert și lichid al creanței. Astfel din suma solicitată creditoarea nu precizează ce sumă reprezintă asigurări și ce sumă reprezintă alte cheltuieli și nici în ce constau aceste cheltuieli.
În atare condiții instanța de judecată nu poate verifica daca sumele solicitate cu titlul de alte cheltuieli au fost calculate conform contractului de leasing intervenit între părți.
Creditoarea solicită executarea suită pentru suma de 12.514,79 lei cu titlu de dobândă nefacturată de pe scadențar, fără însă a indica ratele în care au fost incluse aceste dobânzi și care este perioada avută în vedere.
Mai mult, la suma solicitată cu titlul de dobândă, societatea creditoare de leasing în mod nelegal a procedat la calcularea de penalități de întârziere în cuantum de 25.286,12 lei. Dincolo de faptul că nici pentru această sumă creditoarea nu precizează modalitatea de calcul a acestor penalități, perceperea lor este de natura a duce la o dublă reparație în favoare societății de leasing.
Conform dispozițiilor art. 2 lit. d din O.G. nr. 51/1997 rata de leasing reprezintă „cota-parte din valoarea de intrare a bunului și dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul părților", în timp ce valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, adică costul de achiziție. Codul fiscal definește rata dobânzii de leasing ca fiind rata medie a dobânzii bancare pe piața românească.
În consecință, pentru lipsa de folosință a banilor folosiți la achiziționarea bunului ce face obiectul contractului de leasing, utilizatorul este obligat la plata acestei dobânzi ce va fi inclusă în rata de leasing, astfel încât cu privire la astfel de dobânzi restante nu pot fi calculate din nou dobânzi penalizatoare - penalități de întârziere.
Soluția este aceeași ca și în contractelor de credit de consum, unde instituțiile de credit nu pot aplica dobânzi penalizatoare decât la partea de credit restant, nu și la dobânzile aferente restante (art. 38 din Legea 288/2010).
Atât dobânda percepută și care face parte din rata de leasing cât și penalitatea de întârziere este ie natură a acoperi prejudiciile cauzate de lipsa de folosința a banilor.
Suma de 19.823,00 lei reprezentând facturi emise și neachitate nu îndeplinește nici acesta caracterul cert, lichid și exigibil. Suma solicitată nu este individualizată în nici o factură emisă de către societatea creditoare sumele nefiind dovedite, astfel încât, nu se poate verifica dacă aceste sume au fost în realitate achitate sau nu. În consecință, în lipsa unor facturi anexate nici această creanță nu are caracter cert.
Nu mai puțin, potrivit contractului de leasing nr. 4.398 din 23.04.2008, legea părților, se prevede în mod foarte clar la art. 3.2.1 din Contractul de leasing nr. 4398 din 23.04.2008 „toate celelalte plăti în legătură cu Contractul de leasing Financiar trebuie efectuate în termen de 34 zile calendaristice de la data emiterii de către Finanțator a unei facturi fiscale în care e specificată suma de plată".
În consecință, în lipsa unor facturi fiscale emise de către societatea creditoare, creanța solicitată în întregul ei nu este una exigibilă.
Contestatoarea a achitat avansul facturat și ratele ulterioare. Pe fondul crizei, contestatoarea a decis să predea autoturismul finanțat prin contractul de leasing executat, fapt ce s-a petrecut în mod benevol, la data de 25.11.2009 - dovada procesul verbal de predare-primire anexat. Creditoarea a valorificat bunul (nu cunoaște cu ce valoare) dar a insistat acum, după 4 ani, fără a comunica vreo factură care să atragă o eventuală scadență a vreunei sume solicitate, să demareze o executare silită în temeiul unei creanțe neexigibile.
După cum s-a precizat, potrivit contractului de leasing, scadența oricăror sume cuprinse în vreo factură izvorâtă din contract a fost stabilită la 14 zile de la emiterea ei. Creditoarea intimată nu a indicat nicicum din ce facturi provin sumele facturate dar neachitate.
Din cuantumul total al cheltuielilor de executare de 10.346,12, numai suma de 10.277,12 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc. Se apreciază că acest onorariu este disproporționat de mare, raportat la actele îndeplinite de către executor în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate și munca prestată.
Raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.1252/2013 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege
Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, și nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
Conform punctului 4 lit. d) pct. 1 din Ordinul 2.550/2006, așa cum a fost modificat și completat prin Ordinul 2561/2012, sub a căror incidență se află.
Potrivit acestor dispoziții legale, pentru executarea sumei de 298.825,32 lei onorariul minim al executorului judecătoresc este de 4.488,25 lei (2500 + 1%* 198.825,32 lei ca suma ce depășește 100.000 lei). Onorariul maxim ar fi de 8.288,25 în timp ce executorul judecătoresc a perceput un onorariu executor de 10.277,12 lei, așadar un onorariu peste maximum prevăzut de lege.
În consecință cuantumul onorariului executorului judecătoresc trebuia calculat în raport de dispozițiile pct. 4 lit. d, pct. 1 din Ordinul nr. 2561 /2006 ca onorariu minimal. Potrivit acestor dispoziții legale, pentru executarea sumei de 298.825,32 lei onorariul minim al executorului judecătoresc este de 4.488,25 lei (2500 + 1%* 198.825,32 lei ca suma ce depășește 100.000 lei). Onorariul maxim ar fi de 8.288,25 în timp ce executorul judecătoresc a perceput un onorariu executor de 10.277,12 lei, așadar un onorariu peste maximum prevăzut de lege.
În consecință cuantumul onorariului executorului judecătoresc trebuia calculat în raport de dispozițiile pct. 4, lit. d), pct. 1 din Ordinul 2561/2012 ca onorariu minimal. Potrivit acestor dispoziții cuantumul onorariului executorului judecătoresc este de 4.488,25 lei. Un astfel de onorariu este decent și potrivit cu gradul de complexitate și dificultate al dosarului de executare.
Perceperea unui onorariu maximal este nejustificată atât timp cât în prezenta cauză a fost începută doar o poprire a sumelor solicitate, iar actele de executare ce trebuie îndeplinite în prezentul dosar nu sunt de o complexitate ridicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, art. 5, art. 969, art. 1087 Cod civil, O.G. nr. 51/1997.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, reprezentând dosarul de executare nr. 1252/2013 la B.E.J. Elesei B..
Creditoarea S.C. OPT L. ROMÂNIA IFN S.A. a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, având în vedere data la care s-a încuviințat executarea silită, precum și data la care debitoarea a formulat contestația la executare.
În cazul în care instanța constată că în prezenta cauză este incidentă această excepție ce face de prisos judecarea fondului, solicită instanței să dispună respingerea contestației la executare ca fiind tardiv introdusă.
În situația în care se va dispune respingerea excepția mai sus invocate, pe fondul cauzei creditoarea solicită următoarele:
- respingerea contestației Ia executare ca neîntemeiată;
- menținerea în integralitate al actelor de executare întreprinse de B.E.J. Elesei B. in cadrul dosarului de executare 1252/2013 ca temeinice si legale;
- menținerea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la 27.08.2013 în dosarul nr._/245/2013 de Judecătoria Iași;
- obligarea contestatoarei Ia plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, a arătat că, la data de 23.04.2008 societatea creditoare S.C. O. L. ROMANIA IFN S.A.a încheiat cu S.C. A. U. S.R.L., Contractul de L. Financiar nr. 4398/23.04.2008, prin care a transmis utilizatorului dreptul defolosință asupra autovehiculului, marca KIA, model SS, cu . sașiu U6JE5558L023065, utilizatorul obligându-se să respecte contractul încheiat, sus menționat, și să plătească rate conform scadențarului anexa la contract, urmând ca după achitarea tuturor ratelor și a ratei reziduale să transmită dreptul de proprietate asupra bunului, utilizatorului ..
Legea aplicabila contractului în conformitate cu art. 6 din Noul Cod Civil „Art. 6. -
(1) legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
Mai mult de atât, în conformitate cu art. 102 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr 287/2009 privind Codul Civil "Contractul este supus dispozițiilor legii in vigoare la data când a fost încheiat in tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa".
Având în vedere aceste aspecte și văzând articolele de lege în baza cărora contestatoarea a înțeles sa formuleze prezenta acțiune, este fără putința de tăgadă ca cererea introductivă în instanță este neîntemeiata, urmând ca onorata instanța să analizeze aspectele invocate prin legii aplicabile respectiv vechiul Cod Civil.
S-a făcut aceasta mențiune având în vedere că ne găsim în prezența unui contract de leasing financiar valabil încheiat ce se supune prevederilor vechiului Cod civil. În conformitate cu art. 969 Cod Civil „convențiile legal făcute au putere de lege intre părți".
În ceea ce privește susținerea contestatoarei, conform căreia creanța societății creditoare nu ar avea un caracter cert, precum și a faptului că nu ar fi îndeplinite cumulativ condițiile de certitudine, lichiditate si exigibilitate ale creanței, se poate constata faptul că instanța a procedat atât la verificarea competenței sale de a soluționa cauza, cât și în ceea ce privește calitatea părților, respectiv al înscrisului ce constituie titlu executoriu, conform legii.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței a fost verificat nu doar de către instanță, cât și în prealabil de către executorul judecătoresc, care prin încheierea sa a admis cererea de executare silită formulată de creditoare în baza calculației depuse la dosar. Prin urmare, în mod evident au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru încuviințarea executării silite de către instanță..
De asemenea, toate sumele solicitate de creditoare prezintă caracterul cert, lichid și exigibil:
- caracterul cert al creanței rezultă din existența contractului de leasing în baza căruia debitorul s-a obligat să achite ratele conform Scadențarului (Anexa B);
- creanța este lichidă fiind determinată și determinabilă din contractele de leasing financiar încheiat între părți;
- creanța este exigibilă – deoarece a ajuns la scadență, fapt demonstrat de societatea creditoare prin contractul de leasig.
Aplicabilitatea propriu-zisa a clauzei penale astfel cum a fost ea conceputa de către părți presupune determinarea in prealabil a naturii juridice a clauzei penale. Legiuitorul a consacrat acestei instituții reglementari cuprinse in doua capitole diferite: despre diferitele tipuri de obligații (capitolul VI- secțiunea a VI-a) si despre efectele obligațiilor (capitolul VII).
Prevederile art. 1066-1072 Cod civil consacra obligația cu clauza penală, în timp ce art. 1087 Cod civil stipulează la răspunderea contractuala și daunele-interese ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare a obligațiilor asumate de către debitor.
Reflectarea prin dispoziții distincte a aceleiași instituții juridice este de natura sa imprime particularități cu privire la cauza, obiectul si natura prestației executate de către debitor in situațiile consacrate de cele doua categorii de reglementari.
Astfel, primul grup de dispoziții se stipulează în vederea asigurării executării unei obligații relevând caracterul coercitiv-sancționator al clauzei penale ce o apropie de originile sale din dreptul roman, în timp ce a doua categorie se referă la o etapa ulterioară - neexecutarea obligațiilor și acoperirea unui prejudiciu - reflectând caracterul reparatoriu al acesteia.
Conexiunea dintre cele două categorii de reglementari este data de art. 1069 Cod civil potrivit căruia clauza penala este o compensare a daunelor - interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Natura mixtă a clauzei penale impune luarea în considerare a faptului că deși cocontractantul este îndreptățit să obțină ce s-a stipulat in cuprinsul clauzei penale fără a i se pretinde să dovedească existenta unui prejudiciu sau întinderea lui, acestea reprezentând în același timp cauza și limita până la care pot fi acordate.
Concluzia se impune întrucât art. 1085 si art. 1086 Cod civil prevăd în mod expres că debitorul răspunde numai de daunele-interese care sunt consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
Mai mult, nu trebuie omis că art. 969 Cod civil, nu are o existență de sine stătătoare în ansamblul dispozițiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art. 970 alin. 1 Cod civil, executarea cu bună-credință a obligațiilor fiind rezultatul firesc al obligativității contractului.
Un contract rămâne legea părților numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignoră sau încalcă cu bună știință îndatoririle care îi revin potrivit asumării executării cu bună-credință a prestațiilor.
Cauza asumării obligației de plata a ratelor de leasing de către debitor a constituit-o tocmai folosința exercitata asupra bunului obiect al leasingului, cu posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate in viitor. Or, atâta timp cat obligațiile contractuale nu au fost respectate de debitoare, consideră că îi revine acesteia obligația de a suporta executarea în întregime a clauzei penale astfel cum ea a fost stabilită.
Admiterea soluției contrare ar permite debitorului să-și creeze un drept prin propria culpă, fapt ce ar fi inadmisibil.
În condițiile în care contractul încheiat între părți instituie cadrul general de derulare a relației contractuale, executarea operațiunilor prevăzute de acesta fiind concretizate în Anexele A, B,C, D, contractul prin el însăși, împreună cu anexele parte integrantă a sa probând o creanța certă, lichidă și exigibilă.
Din perspectiva condițiilor generale de valabilitate, ale oricărui act juridic, contractele de leasing au însumat la data semnării lor: capacitatea de a contracta a părților, consimțământul valabil exprimat ai pârtilor ce s-au obligat, un obiect determinat cat si o cauza licita, fiind aplicabil și principiul de drept prevăzut de art. 969 Cod civil,"pacta sunt servanda" (convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante).
Creditoarea a suferit prejudicii evidente aflându-se în imposibilitatea de a-și recupera suma pe care i-a acordat-o contestatoarei cu titlu de Finanțare pentru achiziționarea în sistem de leasing financiar a bunului aferent contractului de leasing.
Trebuie ținut cont și de faptul că practic creditoarea a dovedit prin înscrisurile atașate la dosar (facturi emise și neachitate, notificare de reziliere, etc.) că prejudiciul este unul cert suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale din partea contestatoarei și că aceasta este îndreptățită să ceară repararea prejudiciului conform art. 1073 și art. 1077 Cod civil.
Prevederile Contractului de L. Financiar nr. 4398/_ nu au creat în nici un fel vreun prejudiciu în relația dintre cele două părți, societatea creditoare îndeplinindu-și fără rezerve obligația de a achiziționa la cererea contestatoarei bunul determinat, de la furnizorul ales de către utilizator. Contractul de L. Financiar încetează de drept de la data manifestării de voința în acest sens a Finanțatorului (deci, Ia data manifestării unilaterale de voința a Finanțatorului, iar nu la data ajungerii acestei manifestări de voință la cunoștința Utilizatorului) fără a mai fi necesara punerea în întârziere a Utilizatorului sau notificarea rezilierii și fără nici o altă formalitate (pact comisoriu de gradul IV), cu plata de daune-interese și cu predarea Obiectului Leasingului către Finanțator.
În acest caz, Utilizatorul va plați Finanțatorului cu titlu de daune-interese toate Ratele de L. ce ar fi trebuit plătite in cazul in care Contractul de L. Financiar ar fi fost executat in totalitate si, cumulativ, va despăgubi Finanțatorul, la cerere, pentru toate cheltuielile (inclusiv dar fără să se limiteze la costurile judiciare și nejudiciare de urmărire legală) împreună cu orice sumă cerută de către Finanțator pentru reintrarea în posesia Obiectului Leasingului, sumă pe care Finanțatorul o va fi suportat ca o consecință directă sau indirectă a oricărui caz de încetare a Contractului de L. Financiar. In toate cazurile, o confirmare din partea Finanțatorului indicând cuantumul cheltuielilor (care includ, dar nu se limitează la costurile judiciare si nejudiciare de urmărire legala) va constitui proba concludenta (cu excepția erorilor evidente) a sumelor ce trebuie plătite de Utilizator. De asemenea, in toate cazurile, daunele interese datorate de Utilizator nu vor fi limitate la cuantumul stabilit mai sus, în cazul în care Finanțatorul dovedește faptul că a suferit prejudicii mai mari.
În toate cazurile, o confirmare din partea Finanțatorului indicând cuantumul cheltuielilor (care includ, dar nu se limitează la costurile judiciare și nejudiciare de urmărire legală) va constitui proba concludentă (cu excepția erorilor evidente) a sumelor ce trebuie plătite de Utilizator ."
De asemenea, creditoarea solicită instanței să aibă în vedere faptul că perceperea de penalități zilnice de întârziere în cuantum de 0,15% s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Condițiile Contractuale Specifice și art.3.4.2. din Condițiile Contractuale Generale.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a obține executarea silită, învederează instanței să observe că în speța dedusă judecății, aceasta instituție de drept nu a operat.
Mai mult, având în vedere faptul că în speța dedusa judecații se pune în discuție un contract de leasing financiar a cărui obiect îl constituie o finanțare, a solicitat instanței să constate faptul că petiționara nu putea cunoaște întinderea creanței pe care o are de recuperat de la debitoare decât în momentul înstrăinării bunului, respectiv data de 26.08.2011.
Așa cum a stabilit legiuitorul, executarea silită se poate solicita numai în cazul unei creanțe certe, lichide si exigibile, ori în cauza de față, creanța a devenit certă la data de 26.08.2011, dată la care creditoarea a putut să cunoască cuantumul pretențiilor pe care le mai are de recuperat de la debitoare și dată de la care începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani de zile.
Totodată, în ceea ce privește susținerile contestatoarei conform cu care dreptul la acțiune a creditoarei pentru recuperarea creanței datorate ar fi prescris, a învederat următoarele: în conformitate cu dispozițiile clauzei penale prevăzute de art. 4.2 din Anexa D, Condițiile Contractuale Generale (CCG) ale contractului mai sus menționat, ca urmare a rezilierii contractului de leasing, contestatoarea este obligată să achite cu titlu de daune interese ratele de leasing viitoare, ca și cum contractul ar fi în vigoare.
În conformitate cu clauzele contractuale, contestatoarea s-a obligat să achite creditul acordat de societatea creditoare în termen de 48 luni, ultima rată fiind scadentă în luna aprilie 2012, astfel că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la această dată.
Art. 4.2. nu prevede în nici un fel obligativitatea contestatoarei S.C. Agroinverst U. S.R.L. de a achita integral de la data rezilierii o sumă egală cu totalul ratelor de leasing, ci stipulează exclusiv obligația acesteia, ca în cazul rezilierii contractului, să predea bunul și să continue plata ratelor de leasing conform înțelegerii părților – Anexa B în parte integrantă a contractului de leasing.
Mai mult, totalitatea creanței împreună cu costurile de urmărire legală puteau fi cuantificate numai la momentul recuperării și vânzării bunului finanțat, astfel că, dreptul la acțiune curge de la data valorificării bunurilor, respectiv – 26.08.2011, rezultând fără echivoc că nu se poate pune în discuție intervenirea prescripției extinctive.
Interpretarea art. 4.2 trebuie făcută în sensul în care a fost conceput să producă efecte, și nu în acela de a nu produce efecte juridice, așa cum în mod răuvoitor contestatoarea încearcă să inducă în eroare onorata instanță. Debitoarea cu rea-voință a refuzat îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de leasing, aceasta nu își poate crea un drept prin propria culpă, în sensul că, din culpa acesteia nu și-a putut cuantifica creanța, întrucât în vederea reposesiei și valorificării bunului, intimata a contractat diverse societăți specializate, care la rândul lor au facturat serviciile prestate (costuri extrajudiciare datorate de debitoare conform art. 4.2. din CCG).
În susținerea celor expuse de intimată, a precizat că prin notificarea de reziliere, i sa pus în vedere debitoarei doar să restituie bunul și nicidecum să plătească integral vreo sumă de bani, tocmai pentru că petenta nu deținea o creanță lichidă conform dispozițiilor legale.
În susținerea argumentelor expuse mai sus, învederează onoratei instanțe prevederile art. 105 alin (3) din O.U.G. nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei și de insolvență. Conform acestor reglementari în momentul întocmirii tabelului de creanțe, în cazul unor contracte de leasing, cu bunuri recuperate, se va înregistra diferența dintre valoarea întregii creanțe și valoarea de piață a bunurilor ce fac obiectul contractului.
În ciuda faptului că aplicarea ordonanței de urgență mai sus invocată este suspendată pana la lămurirea unor aspecte de constituționalitate, (prevederile invocate în prezenta întâmpinare nefiind contestate sub aspectul constituționalității), se supune atenției voința legiuitorului, care prin reglementarea mai sus amintită stabilește momentul devenirii creanței certe, lichide, si exigibile raportat la data înstrăinării bunului recuperat in cadrul derulării contractului de leasing.
A solicitat și respingerea capătului de cerere privind reducerea onorariului executorului judecătoresc, având în vedere faptul că onorariul acestuia precum și cheltuielile de executare au fost stabilite cu respectarea prevederilor și a limitelor minimale - maximale, în conformitate cu dispozițiile art. 669. A.. (3) Cod procedură civilă, coroborate cu Ordinul ministerului Justiției nr, 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, precum si art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
A invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare, având în vedere data la care s-a încuviințat executarea silită, precum și data la care debitoarea a formulat contestația la executare.
Pe fondul cererii a invocat:
- respingerea contestației la executare ca neîntemeiată;
- menținerea în integralitate al actelor de executare întreprinse de B.E.J. Elesei B. în cadrul dosarului de executare 1252/2013 ca temeinice și legale;
- menținerea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la 27.08.2013 în dosarul nr._/245/2013 de Judecătoria Iași;
- obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 714, 715 Cod procedură civilă, art. 969 vechiul Cod civil, O.G. nr. 51/1997.
A depus copii după: contractul de leasing nr. 4398/23l.04.2008; situație contabilă a plăților încasate de la contestatoare; situația facturilor emise și neachitate; facturile emise și neachitate de către contestatoare; factura de înstrăinare a bunului; notificarea de reziliere a contractului de leasing, fișa de calcul a creanțelor bugetare; notificarea de plată nr. 7412/17.07.2013.
Contestatoarea a precizat cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare:
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă ¸¸contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când (…) debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație."
Totodată, în condițiile art. 666 Cod procedură civilă ¸¸dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată în condițiile art. 665, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație."
În consecință, comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite s-a realizat în condițiile art. 666 Cod procedură civilă de către executorul judecătoresc și nu de către instanța de judecată, odată cu somația și titlul executoriu, la data de 14.10.2013 prin serviciul de curierat.
Contestația la executare împotriva acestor acte de executare precum și împotriva executării însăși a fost depusă la Judecătoria Iași prin serviciul Registratură la data de 30.10.2013, în ultima zi a termenului procedural de 15 zile calculat pe zile libere, așadar cu respectarea termenului prevăzut de art. 714 pct. 3 Cod procedură civilă.
Privitor la excepția nulității absolute parțiale a art. 4.2., alin. 3 din Condițiile contractuale generale ale Contractului de leasing nr. 4.398/23.04.2008 - Lipsa caracterului cert al creanței în privința sumelor pretinse cu titlu de penalități.
După cum a precizat prin cererea introductivă de instanță, libertatea contractuala consacrată de art. 969 Cod civil (în vigoare la data încheierii contractului) nu presupune faptul că părțile au o libertate absolută sau discreționară de a contracta, adică de a-și stabili legea în afara unui cadru legal.
Forța juridică deplină este recunoscută doar convențiilor care respectă ordinea publică și bunele moravuri. Un contract are putere de lege între părți, întrucât este prezumat a fi dominat de buna-credință și utilitate pentru părțile contractante și numai în condițiile în care este legal încheiat.
Regula ireductibilității clauzei penale consacrată de dispozițiile art. 1087 Cod civil privește o clauză penală stabilită în condițiile legii și cu respectarea principiilor Codului civil, iar nu o clauză stabilită prin încălcarea exigențelor echității, bunei-credințe, a echilibrului între prestații și prin care s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a unei părți, în dauna celeilalte.
De asemenea, intimata încearcă o interpretare forțată a clauzei inserate la art. 4.2 alin.3 susținând, în mod netemeinic, faptul că rezilierea contractului nu presupune obligația de a achita integral o sumă de bani egală cu totalul ratelor de leasing și că în realitate ar presupune doar predarea bunului și continuarea plății ratelor de leasing conform înțelegerii părților.
Învederează faptul că prin notificarea din 17.07.2013 intimata solicită achitarea sumei de 298.855,313 lei reprezentând diferență dintre creanța totală datorată în baza contractului de leasing și valoarea de înstrăinare a bunului, acordând în acest sens un termen de 24 h pentru plata sumei.
Solicitarea de este reiterată și prin cererea de încuviințare a executării silite astfel încât nu se poate susține în mod credibil că rezilierea intervenită în condițiile art.4.2 presupune doar restituirea obiectului leasingului și continuarea plății ratelor de leasing conform contractului.
Contestatoarea precizează însă, că:
- bunul fusese restituit încă din anul 2009, cu acordul intimatei, iar autoturismul fusese valorificat de către intimată din anul 2011;
- valoarea finanțării din contractul de credit era de 19.635 EUR;
- iar suma acum imputată este de 298.825 EUR = echivalentul a 66.776 EUR.
Susținerile intimatei sunt, astfel, vădit nefondate, urmărind doar o îmbogățire nejustificată.
De altfel, în detalierea sumelor solicitate, se indică faptul că O. impută, printre altele, de câte două ori suma de 18.126 EUR (echivalentul întregii finanțări, mai puțin ce plătise deja), pe lângă dobânzi și penalități.
De asemenea, într-un mod total nejustificat, intimata O. îi solicită și plata prețului pe care chiar ea l-a încasat din valorificarea autovehiculului (8.316 EUR) pe care i l-a predat și pe care l-a înstrăinat unui terț.
Practic, i se cere să achite încă odată valoarea mașinii pe care a încasat-o deja, plus diferența pe care a plătit-o, plus de două ori valoarea finanțării, la care se adaugă dobânzi și penalități.
Analizând înscrisurile invocate de către creditoare în dovedirea cuantumului creanței ce face obiectul executării silite, se observă că, creanța pentru care a început executarea silită este în suma de 298.825lei, compusă din:
- 19.823 lei reprezentând contravaloarea facturilor scadente și neachitate de către S.C. A. U. S.R.L.;
- 279.002 lei (echivalentul a 62.346 Euro) reprezentând contravaloarea clauzei penale ce ar fi datorate de utilizator în cazul rezilierii contractului de leasing.
Suma aferentă clauzei penale nu are un caracter cert, întrucât, această sumă ar fi datorată doar în situația în care, contractul ar fi fost reziliat ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către societatea utilizatoare.
Dreptul de creanță reprezentând penalitățile pretinse de către creditoare, nu poate fi valorificat de aceasta direct în baza contractului de leasing, întrucât, această convenție nu constată neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către societatea utilizatoare și nașterea implicită a obligației acestei societăți de despăgubire a firmei de leasing, aceste aspecte putând fi constatate numai de către o instanță judecătorească, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Conform art. 1.083 Cod civil, debitorul nu poate fi obligat la plata daunelor interese (compensatorii sau moratorii) atunci când a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligația din cauza unui caz fortuit sau a forței majore, astfel că, obligația contestatoarei de a plăti contravaloarea clauzei penale nu poate fi stabilită direct în baza contractului de leasing, în acest sens fiind necesară derularea unei proceduri judiciare contradictorii în cadrul căreia instanța de judecată să stabilească pe baza probelor administrate că, rezilierea contractului este rezultatul culpei societății utilizatoare și nu al unui caz fortuit sau al forței majore.
Conform dispozițiilor art. 379, alin. (3) Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În speță, existența creanței de 27.157,02 Euro reprezentând contravaloarea clauzei penale invocate de către societatea creditoare nu rezultă din însăși contractul de leasing încheiat între părți; nașterea acestei creanțe este condiționată de constatarea de către instanța judecătorească a neîndeplinirii de către contestatoarea-debitoare a obligațiilor asumate prin contractul de leasing, întrucât numai în situația unei rezilieri intervenite ca urmare a culpei sale, aceasta datorează penalități.
Contractul de leasing reprezintă un titlu executoriu doar cu privire la obligațiile ce au un caracter cert, în această categorie neintrând penalitățile pretinse de S.C. O. L. IFN S.A. în valoare 279.002 lei (_3), ci doar suma de 19.823 lei reprezentând contravaloarea ratelor de leasing restante.
Privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită:
În mod neîntemeiat susține intimata faptul că sumele solicitate dobândesc caracter cert, lichid și exigibil doar la momentul înstrăinării obiectului de leasing, invocând în susținerea acestei argumentări dispozițiile art. 105 din O.U.G. nr. 91/2013, act normativ declarat neconstituțional și care și-a încetat efectele în condițiile art. 167, alin. 1 din Constituție.
Prin cererea de încuviințare a executării silite intimata a solicitat, printre altele, executarea sumei de 19.823 lei reprezentând facturi emise și neachitate. Față de aceste facturi, al căror termen de plată este stabilită prin contract, dreptul de a cere executarea sumelor începe să curgă în mod evident de la data scadenței.
Astfel, orice creanță cuprinsă în vreuna din facturile emise de creditoare, anterior datei de 08.07.2010 (care ar fi devenit scadentă în 22.07.2010, cu 3 ani mai înainte de formularea cererii de executare silită - la 22.07.2013) este prescrisă.
În cauză au fost administrate următoarele probe – ca fiind utile, pertinente și concludente: expertiza contabilă și înscrisuri; dovada plății timbrajului, împuternicire avocațială, procesul-verbal de predare-primire din 25.11.2009, adrese, încheiere din 27.08.2013, scadențar, contractul nr. 4398/2008, plic, dosarul de executare nr. 1252/2013 al B.E.J. Elesei B., contractul de leasing financiar nr. 4398/2008, notificare, fișă de executare, contractul nr. 4398/2008, relații, comunicare dovezi, cerere, încheieri, cărți de identitate, adrese, procese-verbale,acte bancare, facturi, notificare, confirmări de primire, somații, sentința civilă nr. 2227/2013, sentința civilă nr. 220/2013 și chitanțe.
Au fost conexate dosarele nr._/245/2014 și_ /2014 (pentru identitate de părți, obiect și cauză), conform Noului cod de procedură civilă pentru o mai bună judecare garantată de art- 134 Noul Cod de procedură civilă.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară realizată de expertul Ț. A. – fila 180 dosar, rezultă următoarele:
Valoarea sumelor exigibile datorate de contestatoarea S.C. A. U. S.R.L. față de societatea S.C. O. L. ROMÂNIA IFN S.A., raportată la facturile emise și neachitate, este de 19.822,94 RON. Din suma de 298.825,35 lei pentru care s-a început executarea silită suma de 279.002,32 RON nu se bazează pe factura fiscală ca document contabil generator de exigibilitate, conform art. 3.2.1 din contractul de leasing. În consecință, suma de 279.002,32 RON reprezintă sumă neexigibilă în înțelesul art. 3.2.1 din contractul de leasing. Suma de 206.860,05 RON reprezintă penalități solicitate care nu sunt constatate printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Valoarea debitului facturat până la data de 15.07.2013 este de 69.520,16 RON, din care penalități facturate de 2.844,53 RON. Valoarea penalităților calculate prin expertiză până la data de 15.07.2013 este de 38.918,98 RON, din care facturată suma de 2.844,53 lei și nefacturată suma de 36.074,45 lei.
Valoarea sumelor restante la data începerii executării silite este de 19.822,94 RON, ca diferență între 69.520,16 RON și plățile realizate în valoare de 49.697,22 RON.
În suma restantă de 19.822,94 RON s-au delimitat penalitățile facturate de 2.404,33 lei.
Prin urmare, se impune anularea actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 1252/2013 al B.E.L. Elesei B. prezentându-se aceste acte doar pentru sumele de 17.418,61 lei – debit și 2.404,33 lei penalități (total_,94 RON, deoarece s-a reținut prin expertiza contabilă că acestea sunt sume certe, lichide și exigibile).
Având în vedere cererea de asistență către Intimata 2 – S.C. O. Factoring Z.R.T., urmează ca în baza art. 451 - 453 Noul Cod de procedură civilă să fie obligată aceasta să plătească contestatoarei suma de 4.740 lei reprezentând cheltuieli de judecată (timbraj – 1000 lei și 4740 lei onorariu de expert).
De asemenea, instanța va respinge celelalte cereri ale părților (pentru cheltuieli de judecată în alt cuantum – nefiind depuse acte doveditoare pentru plata onorariilor de avocați și având în vedere că intimata va pierde procesul.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1. a) Raportat la data comunicării actelor și a luării efective la cunoștință de acestea, precum și la momentul promovării contestației – 30.10.2013, dar și că prevederile art. 714 Noul Cod procedură civilă termenul de 15 zile a fost respectat.
b) Excepția inadmisibilității contestației pentru clauza penală este întemeiată și, instanța o va admite, conform art. 712 (2) Noul Cod procedură civilă, deoarece reclamanta are calea dreptului comun pentru constatarea nulității sau anularea clauzelor menționate.
c) Excepțiile prescrierii executării silite și ce a prescripției dreptului de a cere executarea silită sunt nefondate, prin urmare instanța le va respinge.
Nu se poate reține pasivitatea creditoarei, conform art. 697 și urm. Noul Cod procedură civilă și 706 Noul Cod procedură civilă.
¸¸Art. 662 – Creanța certă, lichidă și exigibilă
(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului."
Or, creanța este certă la data de 26.08.2011, dată la care creditoarea a putut să cunoască, practic, cuantumul sumelor pe care le mai are de recuperat de la debitoare. Data menționată este și cea a înstrăinării bunului.
2. Prezenta contestație este parțial întemeiată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Nu sunt motive de nulitate absolută a executării și actelor de executare, deoarece prevederile imperative ale Noului Cod de procedură civilă cu privire la acestea au fost respectate. De asemenea, menține cheltuielile de executare calculate conform onorariului 2550/C/2006 și pentru sumele de_ lei și respectiv_,33 lei.
În subsidiar se impune anularea actelor de executare, conform celor expuse mai sus, pentru a nu fi prejudiciată contestatoarea și expropriată de sume de bani pe care nu le datorează, ceea ce ar fi contrar legii procedurale și normelor europene în domeniul actelor de executare.
Nu se va restitui timbrajul deoarece contestația va fi admisă doar în parte.
A fost introdusă în cauză S.C. O. Factoring Z.R.T., (cesionar al creanței contestate) și pentru anularea actelor de executare. Anularea actelor au fost sumele menționate (având în vedere concluziile raportului de expertiză menționată mai sus).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. a) Respinge excepția tardivității contestației.
b). Admite excepția inadmisibilității contestației (cf. considerentelor).
c) Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și cea a perimării executării silite.
2. Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. ”A. U.” S.R.L.- Iași, .. 108,., parter, ., J_, CUI RO_, cont IBAN RO29 RNCB_ prin Cabinet Avocat L. A. - Iași, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu creditoarele intimate 1. . IFN” S.A.- București, ., sector 1, J40/_/2007, CUI RO_, cont IBAN RO 67OTPV_RO01 deschis la O. Bank și 2. S.C.”O. F.”ZRT 1066, Ungaria, Budapesta și sediul ales în ..79, ..
Anulează actele de executare silită din dosarul nr. 1252/2013 al B. E. B. - Iași, ..4, ..5, . pt. sumele ce depășesc suma de_,94 lei și respectiv 2404,33 lei.
Menține actele de executare pt. sumele menționate (din care 2404,33 lei penalități și pt. 570 lei cheltuieli de executare silită).
Obligă intimata 2 să plătească contestatoarei suma de 4740 lei reprezentând cheltuieli de judecată .
Respinge celelalte cereri ale părților( conform considerentelor).
Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 10.12.2014 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. P.D.12.12.2014/Teh. U.E.
5 ex./27.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 10-11-2014,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
