Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 27277/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. (F. M.) V.-A. și pe pârât M. G., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 23.09.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30.09.2014, apoi pentru data de 14.10.2014, apoi pentru data de 20.10.2014, apoi pentru azi, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26.08.2013 sub nr._, reclamanta M. V.-A. (fostă M.) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. G. partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că prin sentința civilă nr. 9767/17.10.2007 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr. 7957/2007 s-a pronunțat divorțul dintre aceasta și M. G., din culpa exclusivă a acestuia. Odată cu introducerea acțiunii de divorț, reclamanta a promovat și o acțiune prin care solicita și partajarea bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei, acțiune ce s-a stins ca urmare a constatării perimării. În continuare, aceasta învederează instanței că bunurile dobândite în timpul căsătoriei au fost cumpărate cu bani obținuți din munca acesteia iar apartamentul situat în localitatea Tomești a fost dobândit exclusiv cu banii reclamantei. Cu privire la contribuția pârâtului aceasta arată că nu mai are un loc de muncă de foarte mult și este consumator notoriu de băuturi alcoolice, acesta fiind și motivul pentru care a decis să divorțeze de el.
După pronunțarea sentinței de divorț, reclamanta a decis să se întoarcă la muncă în Italia, iar pârâtul a rămas să domicilieze în apartament. În perioadele în care numita M. V. a venit în țară pentru a aduce îmbunătățiri locuinței aceasta a cumpărat mai multe materiale de construcție, materiale pe care susține că pârâtul le-a vândut după ce aceasta pleca în Italia.
De asemenea, reclamanta arată că de fiecare dată când a venit în țară a găsit apartamentul în condiții care nu permit locuirea precum și faptul că pârâtul devine violent pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice, acesta fiind și motivul pentru care în prezent reclamanta locuiește la fiica sa. Cu privire la modul de împărțire al bunurilor, reclamanta solicită atribuirea apartamentului și al bunurilor mobile în proporție de 100% în acest sens arătând că pârâtul are posibilități locative la mama sa, în ..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 357, 385 cod civil și art. 203, 669 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedire au fost atașate următoarele înscrisuri: copie sentința civilă nr. 9767/17.10.2007 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr. 7957/2007 (f. 7-8), copie factura fiscală (f. 9), copie carnet de muncă reclamantă (f. 10-21), copie contract de vânzare-cumpărare nr._/2006 (f. 27-28), planșe fotografice (f. 31), copie bonuri fiscale (f. 32-36), copie facturi fiscale (f. 37-43), copie de pe carnetul de muncă al pârâtului (f. 44-54).
Raportat la taxa de timbru judiciar datorată, reclamanta a beneficiat de dispozițiile art. 6 și art. 7 din O.U.G nr._ privind ajutorul public judiciar în sensul că instanța a admis eșalonarea taxei de timbru în cuantum de 3.429 lei, în 20 de tranșe egale.
Pârâtul nu a depus întâmpinare însă a atașat la dosar un certificat de atestare fiscală (f. 69-70), certificat de încadrare în grad de handicap (f. 71), bilet de ieșire din spital (f. 74).
În ședința din 11.02.2014, pârâtul, la interpelarea instanței, arată că nu este de acord cu cotele solicitate de către reclamantă, considerând că are o contribuție egală la dobândirea bunurilor, de 50%.
De asemenea, în privința bunurilor mobile supuse partajului, precizează că le recunoaște, că ele există, însă nu este de acord cu valoarea acestora indicată de către reclamantă.
La același termen, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială, cu martorul V. A. iar pentru pârât a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiza evaluatorie a bunurilor mobile.
În ședința publică din data de 01.04.2014 instanța a încuviințat proba cu expertiza evaluatorie imobiliară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul în perioada 12 octombrie 1975- 17 septembrie 2007, dată la care s-a pronunțat sentința civilă nr. 9767 în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Iași.
Cu privire la regimul matrimonial, instanța reține ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Noului Cod Civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil.
Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoială, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară.
Potrivit art.339 Noul Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
Din probele administrate in cauza a rezultat ca au fost dobandite in timpul casatoriei si ca atare sunt bunuri comune, bunurile in privinta carora ambele parti au cazut de acord in ceea ce priveste existenta acestora, respectiv un imobil apartament situat in Tomesti, . ., ., jud.Iasi, si urmatoarele bunuri mobile: televizor; aragaz; vitrina sufragerie; canapea; fotolii; corpuri suspendate mobile de bucatarie; masa dormitor; sifonier.
Valorile de circulatie a acestora a fost stabilita prin expertize evaluatorii, valoarea apartamentului fiind de 140.000 lei, iar valorile bunurilor mobile: un televizor în valoare de 100 lei, aragaz-120 lei, vitrina sufragerie-180 lei, canapea.150 lei, fotolii-80 lei, corpuri suspendate mobilă de bucătărie-300 lei, masă dormitor-140 lei, șifonier-120 lei.
Temeiul juridic al comunității de bunuri îl constituie nu numai existența căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soți prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soți functie de contributia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluție ce se impune pentru a nu se ajunge la soluții inechitabile.
Controversa părților a purtat asupra cotei de contribuție la dobândirea bunurilor, cu privire la care, instanța a apreciat că probatoriul administrat în cauză înlătură prezumția contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune si la susținerea sarcinilor căsătoriei, prezumție prevăzută la art. 357 al. 2 din Noul Cod Civil, instanta avand in vedere, in raport de actele depuse la dosar, cota de contributie la dobândirea bunurilor comune.
Determinarea cotei de contributie se face prin raportarea efortului financiar si material al sotilor la intreaga durată a căsătoriei si la toate obligatiile de natura căsătoriei in virtutea principiului unicității cotei de contributie. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată intâmpinării sarcinilor comune ce revin sotilor in cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soti nu-si are temeiul principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea de interese ale sotilor in cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soti fiind o consecință a relatiilor lor personale si nu invers. Evaluarea intregului probatoriu in determinarea cotei de contributie se va face subsumat principiului unicității cotei de contributie, ceea ce impiedică tratarea diferentiată a contributiei sotilor prin raportarea acesteia la dobândirea unui anumit bun. Faptul că masa supusă partajării include un anumit bun nu inseamnă că analiza drepturilor sotilor asupra masei se rezumă la argumente care tin exclusiv de imprejurările in care acest bun a fost achizitionat.
Cu privire la acest aspect, a apreciat instanța că probatoriul administrat in cauză conduce la concluzia unei cote diferentiate de contributie, retinand pentru reclamanta cota de contributie de 80% la dobandirea bunurilor comune.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a avut in vedere pe de o parte inscrisurile depuse la dosar, respectiv inscrisurile care atesta incasarea unor venituri salariale ale partilor, dar si interogatoriul si declaratiile de martori.
Așa cum rezultă din copia carnetului de muncă al pârâtului, acesta a lucrat cu intermitențe din anul 1975 până în anul 1998 dată de la care nu mai figurează ca fiind încadrat în muncă (f. 45-54). Activitatea reclamantei, ca salariat s-a desfășurat de asemenea, cu intermitențe din anul 1981 și până în 2005 (f. 10-23). Din anul 2005 reclamanta a mers să lucreze în Italia, urmând ca banii astfel câștigați să acopere costul apartamentului în care locuiau cu chirie și care la acea dată era scos la vânzare.
În intervalul 2005-2006, reclamanta a trimis bani surorii sale, T. M. urmând ca aceasta să îi strângă până la concurența prețului necesar în vederea achiziționării apartamentului.
Din conținutul istoricului tranzacțiilor efectuate de reclamantă în anul 2006, an în care a fost cumpărat apartamentul, aflat în coproprietatea reclamantei și a pârâtului, rezultă că la data de 18.05.2006 a fost trimisă suma de 2000 euro numitei A. M., cumnata pârâtului, prețul contractului prin care apartamentul a fost cumpărat se situându-se în jurul acestei sumei (f. 91).
Acest aspect coroborat cu declarația martorei V. A. care afirmă expres faptul că din discuțiile avute cu reclamanta și cu fiica acesteia a înțeles în mod clar că prețul a fost achitat de către reclamantă.
În ceea ce privește răspunsurile date de către pârât la interogatoriul formulat de către reclamantă instanța reține că deși sunt în contradicție cu toate cele afirmate de către reclamantă acestea nu sunt susținute de nicio probă. În sprijinul acestei constatări stă faptul că deși pârâtul nu recunoaște că ar fi primit bani de la reclamantă și după pronunțarea divorțului, din copia aflată la fila 42 din dosar rezultă contrariul.
Mai mult decât atât, faptul că acesta admite că reclamanta este cea care a adus îmbunătățiri locuinței se coroborează cu declarația martorei V. A. precum și cu copiile facturilor fiscale depuse la dosar.
De asemenea, afirmațiile pârâtului sunt contradictorii și confuze întrucât deși la întrebarea nr. 1 răspunde, afirmând faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost prezentă și sora reclamantei, la întrebarea nr. 11 pârâtul afirmă că el a plătit prețul apartamentului din banii împrumutați de la cumnata sa deși la întrebarea nr. 1 răspunde că prețul contractului s-a situat în jurul sumei de 38 de milioane, aceasta în condițiile în care conform contractului prețul locuinței a fost de 3917,21 lei. Cu prilejul luării suplimentului la interogatoriu pârâtul a infirmat faptul că ar fi împrumutat bani de la sora reclamantei, cumnata sa, A. M., precizând că împrumutul a fost luat nu de la cumnata sa, cum spusese anterior, ci de la sora și cumnatul său.
În lumina acestor considerente, ținând cont de faptul că reclamanta a achitat prețul apartamentului, dar impreuna au contribuit la dobandirea celorlalte bunurilor mobile, de împrejurarea că reclamanta a adus îmbunătățiri locuinței, după pronunțarea divorțului adică data de la care a încetat regimul matrimonial în raporturile dintre soți, dând aplicare și principiului echității, si avand in vedere ca partile au fost casatorite 32 de ani, instanța va admite în parte acțiunea formulată de către reclamantă și va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă de 80% reclamanta și 20% pârâtul bunurile ce formeaza masa partajabila.
Lichidarea comunității de bunuri urmează a se dispune prin atribuirea catre reclamanta a tuturor bunurilor, imobil si mobile, instanta avand in vedere pe de o parte solicitarea reclamantei, cota-parte stabilită precum și aportul material al reclamantei dar și faptul că aceasta prezintă mai multe posibilități de achitare a sultei corespunzătoare iar pentru egalizarea valorica a loturilor, instanta va obliga reclamanta la plata unei sulte de 28.258 lei către pârât.
Având în vedere faptul că instanța a pus în sarcina ambelor părți plata onorariului de expert tehnic și reținând că numai reclamanta a plătit în totalitate aceste sume, instanța îl va obliga pe pârât la plata diferenței de onorariu de expert în cuantum de 90 lei în contul expertului tehnic G. D. si diferența de onorariu expert în cuantum de 100 lei în contul expertului tehnic C. D..
În temeiul art. 453 C proc. civ instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 841 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, corespunzator cotei de contributie.
Cu privire la cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat instanța o va respinge în acord cu Decizia nr. 1378/2010 din 23 aprilie 2010 a ÎCCJ.„In ceea ce priveste onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitantei reprezentand achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plata, insotite de un exemplar al facturii fiscale, care sa mentioneze numarul contractului de asistenta juridica sau numarul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui rationament are in vedere ca in raport de actele justificative ale platilor efectuate, instanta va acorda cheltuielile de judecata, iar dispozitivul hotararii poate fi pus in executare silita in ceea ce priveste aceste cheltuieli . Deci, dreptul de creanta al partii careia i-au fost acordate cheltuieli de judecata este stabilit prin hotararea instantei, care va constitui inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli”.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte actiunea formulata de reclamanta M. (fosta M.) V. in contradictoriu cu paratul M. G..
Constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de 80% reclamanta si 20% paratul urmatoarele bunuri:
1. imobil apartament situat in Tomesti, . ., ., jud.Iasi cu o valoare de circulatie de 140 000 lei.
2.bunuri mobile
-televizor-100 lei
-aragaz-120 lei
vitrina sufragerie-180 lei
canapea-150 lei
-fotolii-180 lei
-corpuri suspendate mobile de bucatarie-300 lei
-masa dormitor-140 lei
-sifonier-120 lei
Constata ca masa bunurilor comune este in valoare de 141 290 lei.
Dispune iesirea din indiviziune.
Atribuie reclamantei bunul imobil apartament precum si bunurile mobile si obliga pe aceasta la plata unei sulte de 28 258 lei catre parat.
Obliga paratul la plata diferentei de onorariu de expert in cuantum de 90 lei in contul expertului tehnic G. D. si diferenta de onorariu expert in cuantum de 100 lei in contul expertului tehnic C. D..
Obliga paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata in cuantum de lei 841 lei.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu de avocat.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 23.10.2014.
Președinte, Grefier,
B. C. D. R. C. M.
Red./teh. CDB
19.01.2015 - 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2581/2014. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 638/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
