Plângere contravenţională. Hotărâre din 22-12-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 10180/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 22 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul R. B. I. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – BIROUL VAMAL SCULENI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 15.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.12.2014, când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 21.03.2014, petentul R. B. I., a solicitat, în contradictoriu cu intimații AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, BIROUL VAMAL SCULENI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014, exonerarea și restituirea amenzii achitată și restituirea pachetelor de țigări confiscate.
În motivare, a arătat, în esență, că în data de 08.03.2014, ora 00.03 în timp ce se întorcea din republica M. pe la punctul de trecere a frontierei Sculeni, inspectorii vamali au procedat în mod netemeinic și nelegal la sancționarea sa deoarece el nu a încălcat dispozițiile legale și nu a sustras mărfuri accizabile de la controlul vamal.
Petentul a mai arătat că deși la momentul la care a fost întrebat de agentul vamal dacă are bunuri de declarat, i-a declarat că a cumpărat 9 pachete de țigări pentru uz personal, întrebându-l chiar care este cuantumul taxei vamale și unde trebuie să o achite, acesta din urmă spunându-i să aștepte și să-i dea pachetele pentru a-i spune suma ce trebuie achitată, agentul i-a întocmit procesul verbal contestat pentru că nu ar fi declarat cele 9 pachete de țigări.
Petentul a mai arătat că deși inițial a refuzat semnarea procesului verbal deoarece agentul intimatei refuza să-l lase să scrie obiecțiunile, respectiv că a declarat pachetele de țigări și că nu s-a sustras controlului vamal, acesta din urmă, văzând că nu pleacă, l-a lăsat să formuleze obiecțiunile, semnând procesul verbal contestat.
Petentul a mai arătat că a achitat amenda constrâns fiind de faptul că organele vamale nu voiau să le înapoieze autoturismul.
În drept, a invocat prevederile HG nr.707/2006, OG nr.2/2001, Legea nr.180/2002.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială, atașând în copie conformă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 fila 5, chitanță nr._/11.03.2014 fila 6, copie carte identitate fila 7.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod procedură civilă în care petentul a indicat adresa martorului B. D..
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 08.05.2014, intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI care a arătat că a preluat prin absorbție DIRECȚIA G. REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că la data de 14.02.2014 la Biroul vamal Sculeni, pe sensul de intrare în țară, s-a prezentat petentul cu autoturismul marca KIA cu număr de înmatriculare TX3153XH care a declarat că nu deține produse accizabile și că la controlul efectuat, organele de control au constatat că au fost ascunse fiind lipite de corp și sustrase de la vămuire mai multe pachete de țigări, faptă prevăzută și sancționată de prevederile art.653 lit.a din HG nr.707/2006, motiv pentru care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5000 lei fiind reținut autoturismul acestuia până la plata amenzii și confiscarea bunurilor sustrase de la vămuire.
Intimata a mai arătat că ambele sancțiuni aplicate sunt legale și proporționale, prevederile legale fiind clare și nelăsând loc de interpretare și că faptele materiale au fost stabilite în baza constatărilor proprii ale agenților constatatori care au acționat în limita competențelor prevăzute de lege.
Procesul verbal nu este doar un simplu act de acuzare ci conține și constatarea faptei de către agentul constatator, având așadar forță probantă prin el însuși și că la întocmirea actului de sancționare au fost respectate toate condițiile de formă prevăzute de OG nr.2/2001, neexistând motive de nulitate absolută a acestuia, sancțiunea aplicată fiind temeinică legală și corect individualizată prin raportare la pericolul social al faptei care aduce atingere disciplinei fiscale și intereselor statului
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând în copie conformă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 fila 12, adeverință de reținere a bunurilor nr.237/08.03.2014 fila 23, pașaport petent fila 23, adeverință de reținere abunurilor nr.310/08.03.2014 fila 24, pașaport R. M., certificat de înmatriculate fila 25, procură fila 26, notificare petent fila 27.
În temeiul art.411alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin serviciul registratură de la data de 09.05.2014, intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu titlu prealabil, intimata a arătat că în acord cu prevederile art.1 din OUG nr.74/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și că potrivit art.11 alin.3 din OUG nr.74/2013, pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, că Agenția și direcțiile regionale a finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile Autorității Naționale a vămilor- Direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale-Direcțiilor județene pentru accize și operațiuni vamale și dobândesc calitatea procesuală a acestora de la data intrării în vigoare a HG nr.520/24.07.2013, iar începând cu data de 01.08.2013, calitatea de pârât în care Autoritatea Națională a Vămilor a fost citată în cauză este preluată de Agenția Națională de Administrare fiscală.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă justificat de faptul că procesul verbal contestat a fost emis de Biroul vamal Sculeni din cadrul Direcției generale Regionale a finanțelor publice Iași și nu de către Agenția Națională de Administrare fiscală sau de fosta Autoritate Națională a Vămilor, prin art.10 alin.1, alin.5 din OUG nr.74/2013 direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preluând prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, Direcția regională a Finanțelor Publice Iași fiind singura instituție cu personalitate juridică și cu calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, intimata a invocat prevederile art.205-art.208 Cod procedură civilă.
În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și orice alte probe utile cauzei.
În temeiul art.411alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 06.10.2014 instanța a constatat că intimat în prezenta cauză este DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – BIROUL VAMAL SCULENI și a constatat ca rămasă fără obiect excepție lipsei de calitate procesuală pasivă a Agenției Naționale de Administrare fiscală, pentru considerentele ce acolo au fost arătate.
La același termen instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu martorii B. D. și M. C. și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
La termenul din 15.12.2014 instanța a procedat sub prestare de jurământ la audierea martorilor B. D. fila 50 și M. C. filele 51-52.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) încheiat la data de 08.03.2014 de agentul constatator al intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 5000 lei, cu confiscarea a 9 pachete de țigări și cu reținerea autoturismului KIA cu număr de înmatriculare TX3153XH până la data plății amenzii.
S-a reținut că în data de 08.03.2014, s-a prezentat la control din Biroul vamal Sculeni, petentul R. B. I. în autoturismul KIA cu număr de înmatriculare TX3153XH care a spus că nu are nimic de declarat, dar că la controlul vamal s-au găsit ascunse în vederea sustragerii de la vămuire, pe picioare lipite un număr de 9 pachete țigări Bond, faptă prevăzută și sancționată de art.653 alin.1 lit.a din HG nr.707/2006, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 fila 12, adeverință de reținere a bunurilor nr.237/08.03.2014 fila 23, adeverință de reținere a bunurilor nr.310/08.03.2014 fila 24, certificat de înmatriculate fila 25, procură fila 26.
Cu ocazia controlului s-au întocmit două adeverințe de reținere a bunurilor nr.237/08.03.2014 prin care au fost reținute cele 9 de pachete de țigări Bond Strett aflate asupra petentului și adeverința nr.310/08.03.2014 de reținere a autoturismului până la plata contravalorii amenzii contravenționale stabilire prin procesul verbal ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014, astfel cum rezultă din adeverință de reținere a bunurilor nr.237/08.03.2014 fila 23, adeverință de reținere a bunurilor nr.310/08.03.2014 fila 24, certificat de înmatriculate fila 25, procură fila 26.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând când am fost întrebat de agentul vamal dacă am ceva de declarat am spus că am un pachet în zona brâului și câte patru pachete la fiecare picior, astfel consider că nu m-am sustras controlului vamal.
În drept, potrivit art. 653 alin.1 lit.a din HG nr.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3000 la 8000 lei, sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă.
Potrivit art.653 alin.2 din HG nr.705/2006, în cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plată amenzii.
Conform art.206 indice 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, țigările sunt produse accizabile.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
În ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de formula obiecțiuni și dacă aduce la cunoștință acest drept, atunci să le consemneze, instanța reține că și în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petentul nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neconsemnarea inițială a obiecțiunilor și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, mai mult decât atât, instanța apreciază că petentul avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul vamal, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În ceea ce privește susținerea petentului susținută prin audierea martorilor B. D. fila 50 și M. C. filele 51-52, potrivit căreia deși la momentul la care a fost întrebat de agentul vamal dacă are bunuri de declarat, i-a declarat că a cumpărat 9 pachete de țigări pentru uz personal, întrebându-l chiar care este cuantumul taxei vamale și unde trebuie să o achite, acesta din urmă spunându-i să aștepte și să-i dea pachetele pentru a-i spune suma ce trebuie achitată, agentul întocmindu-i în mod nejustificat procesul verbal contestat pentru că nu ar fi declarat cele 9 pachete de țigări, apare ca neîntemeiată în condițiile în care apare ca fiind contrar oricărei logici ca o persoană care are intenția de a declara bunurile pe care le are asupra sa cu ocazia unui control vamal, să aibă respectivele bunuri puse în zona brâului și pe fiecare picior.
Cu alte cuvinte, deși petentul a încercat atât prin acțiunea introductivă de instanță cât și prin martorii audiați în mod nemijlocit în ședință publică să acrediteze ideea că a declarat agentului intimatei toate bunurile pe care le avea asupra sa, din propriile obiecțiuni consemnate în rubrica alte mențiuni a procesului verbal contestat, rezultă fără dubiu de îndoială că petentul a sustras de la control 9 pachete de țigări Bond Street, lipirea de corp a acestora atestând intenția frauduloasă a petentului, nejustificându-se lipirea țigărilor de brâu și de picioare nici în condiții de frig extrem și nici în condiții de durată prelungită a controlului.
În ceea ce privește susținerile martorilor B. D. fila 50 și M. C. filele 51-52 potrivit cărora la ora și data controlului au pus în buzunare bunurile avute și au ținut în mână ce nu a încăput deoarece nu aveau sacoșe, același lucru făcând și petentul, nu este de natură a forma o altă convingere instanței, atât timp cât petentul în mod personal a consemnat în dreptul rubricii alte mențiuni a procesului verbal contestat că el are un pachet de țigări în zona brâului și câte patru pachete la fiecare picior.
În ceea ce privește susținerile petentului și ale martorilor audiați în dreptul comportamentului abuziv al agenților intimatei la data întocmirii procesului verbal contestat, instanța reține că acestea nu pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, împotriva agenților intimatei și a modului în care aceștia își îndeplinesc atribuțiile existând căi de atac și sancțiuni specifice.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal contestat, în contra prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile prezentate de către intimat, din care rezultă fără dubiu de îndoială și contrar susținerilor petentului că la data de 08.03.2014, petentul R. B. I. deși a spus că nu are nimic de declarat, la controlul vamal s-au găsit ascunse în vederea sustragerii de la vămuire, pe picioare lipite și în zona brâului un număr de 9 pachete țigări Bond.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind raporturile juridice fiscale. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc disciplinarea fiscală a cetățeanului.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În raport de dispozițiile legale incidente instanța reține că sancțiunea amenzii aplicată este legală și proporțională, adaptată pericolului social al contravenției săvârșite de petent, contravenție care sancționează faptele ce aduc atingere raporturilor juridice de drept fiscal iar petentul nu a dovedit circumstanțe de comitere de natură să conducă la concluzia că fapta concret săvârșită de acesta a avut un pericol social sub nivelul celui minim prevăzut de legiuitor și care se reflectă ca atare în nivelul minim al amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura complementară a confiscării bunurilor și a reținerii autoturismului până la achitarea amenzii este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a contravenientului vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un cetățean suspectat de încălcarea gravă a regulilor fiscale și vamale.
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a confiscării bunurilor și a reținerii autoturismului până la achitarea amenzii, are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a confiscării bunurilor și a reținerii autoturismului până la achitarea amenzii.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia solicită restituirea țigărilor confiscate, aceasta apare ca neîntemeiată atât prin raportare la soluția de mai sus cât și prin raportare la faptul că nu intră în competența instanței soluționarea acestei cereri.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, a confiscării bunurilor și a reținerii autoturismului până la achitarea amenzii, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentul R. B. I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În temeiul art.453 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul R. B. I. CNP_ domiciliat în ., județul B. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI-BIROUL VAMAL SCULENI cod fiscal_, cu sediul în Iași, ..26, județul Iași, prin reprezentant legal I. G. și prin reprezentant convențional consilier juridic G. C., E. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20, nr._ (nr.31) din 08.03.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-17.02.2015
4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 9621/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
