Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 2823/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 22 .10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11.944
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. G., in contradictoriu cu intimatul I.P.J. IASI , având ca obiect plângere contravenționala .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul,martora M. I. A., propusa de către petent, lipsește reprezentantul legal al intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, sub prestare de jurământ, procedează la audierea martorei M. I. A., propusa de către petent, declarația acesteia fiind consemnată in procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
La interpelarea instantei, petentul precizează ca nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat si probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond:
Petentul, având cuvântul, solicita admiterea plângerii si anularea procesului-verbal de contravenție contestat, ca netemeinic întocmit, cele consemnate de către agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal nu corespund realitații.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.01.2014 sub număr de dosar_, petentul C. G. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.12.2013 în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Politie Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a contestat temeinicia procesului-verbal afirmând că nu se face vinovat de contravenția reținută, întrucât în momentul menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției petentul se afla în altă parte. De asemenea, petentul a contestat legalitatea procesului-verbal, pentru lipsa indicării unui martor, invocând și prescripția executării sancțiunii pentru necomunicarea în termenul de o lună.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petent nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/17.12.2013, petentul C. G. a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 720lei și suspendarea exercițiului dreptului de a conduce, reținându-se că, pe data de 17.12.2013, ora 12:40, aflându-se pe DC 35 Uricani - Iași, ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără să respecte indicatorul rutier „Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin 1 lit a pct 8 din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, a fost sancționat cu avertisment pentru că în aceleași împrejurări nu ar fi utilizat un dispozitiv de tip „mâini libere” pentru convorbiri telefonice, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 108 alin 1 lit a pct 2 din O.U.G. nr. 195/2002
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 108 alin 1 lit. d pct. 8 din O.U.G. 195/2002, nerespectarea semnificației indicatoarelor Trecere la nivel cu o cale ferată simplă, fără bariere; Trecere la nivel cu o cale ferată dubla, fără bariere sau Oprire, instalate la trecerea la nivel cu o cale ferată constituie contravenție și se sancționează cu 6 puncte de penalizare și 9 -20 puncte amendă.
Conform art. 108 alin 1 lit a pct 2 din O.U.G. nr. 195/2002 folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere" constituie contravenție.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța constată că prin modalitatea de întocmire nu s-a adus nicio vătămare petentului, prin urmare nu poate fi atrasă nicio sancțiune potrivit dispozițiilor art. 105 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, nici faptul că în procesul-vebral nu sunt consemnate datele de identificare ale unui martor nu poate fi reținut de către instanță ca un motiv nulitate a acestui act, pentru cele ce urmează.
Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001, procesul-verbal se semneazã pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurãri, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnãtura acestuia, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Din analiza acestui text legal, instanța constată că nerespectarea acestor dispoziții nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, fiind astfel supuse regulii generale prevăzută de art. 105 din Codul de procedură civilă. Astfel, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Din analiza dispozițiilor art. 19, mai sus enunțate, instanța constată că rațiunea consemnării datelor de identificare ale unui martor este în sensul confirmării împrejurărilor în care a fost încheiat procesul-verbal, respectiv în lipsa contravenientului, a refuzului sau a imposibilității acestuia de a semna procesul-verbal.
Față de aceste argumente, văzând că petentul nu contestă modul de încheiere a procesului-verbal, și anume refuzul său de a semna acest act, instanța constată că prin lipsa datelor de identificare ale unui martor sau a motivului pentru care lipsește un astfel de martor nu a adus petentului nicio vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general ( O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) și amenda cât și punctele de penalizare (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmăresc un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, în momentul comunicării procesului-verbal acuzația reținută în sarcina sa de către agentul constatator, în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea în fața instanței. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fiind audiată, martora I. Nera A. a declarat că în perioada întocmirii procesului-verbal efectua practica la cabinetul de avocat al petentului. A precizat martora că ultima zi în care cabinetul a avut dosare cu termen de judecată a fost cea de 17.12.2013, astfel încât intervalul orar 09:00 – 14:00 a fost petrecut împreună cu petentul la instanța de judecată, la ora 14:00 conducându-l cu autoturismul său pe petent în zona Universității. Martora a mai declarat că este imposibil ca în data de 17.12.2013 petentul să fi fost oprit de către agenții de poliție în jurul orei 12 la nivel cu calea ferată, întrucât, așa cum a arătat, a fost împreună cu petentul până la ora 14:00, la instanța de judecată.
Față de probatoriul administrat, având în vedere că cele constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator, necoroborate cu alte dovezi, sunt combătute de către declarația martorei audiate în mod nemijlocit, instanța constată că nu se poate reține fără dubiu și cu certitudine săvârșirea faptelor contravenționale reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._/17.12.2013 de către petent.
Într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate (art. 1 alin. 3 din Constituția României), stat de drept definit prin preeminența dreptului, cetățeanul, individul trebuie apărat de către stat, dar și în fața statului și a instituțiilor sale. Aceasta este esența teoriei drepturilor omului. Statul și instituțiile sale se află într-o evidentă poziție de superioritate față de individ care, dacă nu ar fi protejat în drepturile sale, ar putea fi prejudiciat prin eventualele abuzuri ale statului. Teoria drepturilor omului, jurisprudența Curții de la Strasbourg pleacă de la prezumția că statul este în poziția privilegiată din care poate săvârși abuzuri în lipsa garanțiilor acordate persoanelor fizice.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul C. G., împotriva procesului-verbal . nr._/17.12.2013, în contradictoriu cu I. Județean de Poliție Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul C. G., având CUI_, cu domiciliul în Iași, . B împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.12.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.12.2013.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.10.2014
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh. I.C.
4 ex/09.01.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 15-09-2014,... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
