Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1655/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1655/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 38208/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 1655/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . pe pârâta A. P., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentantul reclamantei și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită. Cererea a fost legal timbrată.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului.
Instanța ia act că reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri iar pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Constată administrată proba.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 noiembrie 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. P., obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 394 lei cu titlul de preț și a sumei de 31,80 lei cu titlu de penalități de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._ a prestat pârâtului servicii de alimentare cu apă și canalizare însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. În baza contractului s-au emis facturi în luna octombrie 2012, decembrie 2012 și februarie 2013, care nu au fost achitate la scadență, debitul calculat fiind de 393 lei, fiind calculate și penalități în valoare de 31,80 lei. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâta prin adresa nr. 54/30.10.2013 pentru ședința de informare, pârâtul refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile Codului civil – art. 1171 și urm., art. 1270 și urm., art. 1650 și urm., codul comercial, legea 51/2006 și art. 24 Legea 241/2006 privind furnizarea serviciilor de apă canal. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de furnizare /prestare servicii de alimentare cu apă și de canalizare nr. P61214/09.09.2010, adresa din 21.03.2013, lista facturilor neachitate, calculul penalităților, factura fiscală . nr._/08.10.2012, factura fiscală . nr._/10.12.2012, factura fiscală . nr._/07.02.2013, proces verbal nr. 54/30.10.2013 și dovada de comunicare.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 34 lei.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat și nici nu a formulat întâmpinare.
În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 09.09.2010, părțile au încheiat contractul de furnizare /prestare servicii de alimentare cu apă și de canalizare nr. P61214/09.09.2010, .. figurând în calitate de prestator iar pârâtul în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de prestarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, în termen de 15 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 15 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada octombrie 2012 - februarie 2013,respectiv factura fiscală . nr._/08.10.2012 scadentă la 23.10.2012 în valoare de 274,54 lei, factura fiscală . nr._/10.12.2012, scadentă la 25.12.2012, în valoare de 107,09 lei și factura fiscală . nr._/07.02.2013, scadentă la 22.02.2013, în valoare de 111.24 lei.
În raport de neachitarea facturilor emise, reclamanta a trimis pârâtului invitație la efectuarea procedurii de conciliere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 393 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 31,80 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, față de data încheierii contractului (2010) și data intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011), instanța reține că în prezenta cauză este aplicabil Codul civil de la 1864.
În ceea ce privește raporturile dintre părți derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că aceasta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de 393 lei cu titlu de debit principal și suma de 31,80 lei cu titlu de penalități aferente acestuia.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 34 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantaS.C. A. S.A., cu sediu în Iași, .. 6, județul Iași, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cont bancar RO47RZBR_233, în contradictoriu cu pârâtul AM. P., cu domiciliul în localitatea Plugari, județul Iași.
Obligă pârâtul AM. P. să plătească reclamantei S.C. A. S.A., suma de 393 lei, reprezentând debit principal și suma de 31,80 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente acestor facturi.
Obligă pârâtul AM. P. să plătească reclamantei suma de 34 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./19.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3025/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3473/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
