Plângere contravenţională. Sentința nr. 27/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 20336/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 27 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul L. C., în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - B.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27.11.2014, când,
INSTANȚA
Față de plângerea contravențională înregistrata cu nr._ la data de 11 .06.2014 de petentul L. C. formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 09.06.2014 de către intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE IAȘI.
În susținerea plângerii sale, petentul arată că motivul pentru care a oprit mașina pe contra sens a fost o defecțiune tehnică, ce a impus această staționare. Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.
Intimatul depune întâmpinare și documentația care a stat la baza emiterii procesului - verbal de contravenție.
Prin întâmpinare, se arată că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101, alin. 3, lit. D și de art. 108, alin. 1 lit. A, pct. 3 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 09.06.2014 a condus auto marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, pe DJ 248, în localitatea L. Cetățuii, dinspre Grajduri spre Iași, și a pătruns în mod voluntar pe sensul opus de mers, circulând aproximativ 30 de metri. De asemenea, petentul nu a purtat centura de siguranță pe timpul deplasării.
Cu privire la susținerile reclamantului –petent din plângerea contravențională apreciază că acestea sunt neîntemeiate, fapt ce va rezulta din probatoriul administrat.
Intimatul subliniază că, în situația în care reclamantul solicită administrarea probei testimoniale, se opune ascultării persoanelor care intră sub incidența art. 315 Cod procedură civilă.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 148, 205, 315 Cod procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice; H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
A anexat alăturat înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ întocmit la data de 09 06 2014 de către intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE IASI petentul a fost sancționat contravențional la plata sumei de 510 lei, încât la data de 09.06.2014, a pătruns cu autoturismul înmatriculat cu nr._ pe sens opus circulând aproximativ 30 de m și fără a purta centura de siguranță.
Fapta a fost încadrată în disp. art. 101 alin.3 lit. d și art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 privind organizarea circulației rutiere.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, reținând, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
La dosar a fost depusă înregistrarea video care prezintă momentul în care petentul a staționat pe contrasens.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional
În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada situației de fapt pe care o invoca, deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă, instanța consideră că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - - instanța apreciază că măsura avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția contestatorului asupra obligațiilor ce-i revin conform HCL 198/2000.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Pe de altă parte, instanța are în vedere deopotrivă gradul de pericol social concret relativ scăzut al contravenției dat fiind faptul că petentul a parcat in fata imobilului în care acesta locuiește, faptul că petentul este la prima abatere, și, nu în cele din urmă, convingerea pe care și-a format-o în sensul că petentul nu va mai repeta această faptă (prima, de altfel, de această natură) chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
În consecință, instanța urmează a admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale de aplicata prin procesul-verbal de contravenție de către intimat, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții din cuprinsul actului constatator.
De asemenea, instanța atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor săvârșite și îi recomandă ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională înregistrată cu nr._ la data de 11.06.2014 de petentul L. C., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.06.2014 de către intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE IAȘI.
Dispune înlocuirea sancțiuni amenzii contravenționale cu avertismentul.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 27.11.2014 în ședință publică.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
J. V. G.
Red. C.C./Teh. C.C.+U.E.
4 ex./09.02.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8096/2014. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 4256/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
