Plângere contravenţională. Sentința nr. 2702/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2702/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 32794/245/2012*
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2702
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta . pe intimatul P. M. IAȘI ÎN CALITATE DE REPREZENTANT LEGAL AL PRIMĂRIEI M. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art32(2) din OG 2/2001 constată că este competentă material, teritorial și general să judece pricina de față.
Instanța ia act că în prezenta cauză părțile au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc și în lipsa lor sau a reprezentanților lor legali sau convenționali.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 167.C.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 150 C.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 25.10.2012, pe rolul Judecătoriei Iași, petenta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu P. M. Iași, a solicitat admiterea căii sale de atac și anularea procesului verbal contestat.
În motivare, s-a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate deoarece acesta nu conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 OG 2/2001,nefiind indicate data și ora, lucrările efectuate, perioada pentru care au fost efectuate, nu se fac referiri la starea în care a fost găsit asfaltul,imaginile foto nefiind relevante din acest punct de vedere. Mai mult, s-a subliniat că societatea petentă nu este singura care poate interveni la partea carosabilă. De asemenea, nu rezultă de nicăieri unde au fost efectuate și dacă au fost efectuate lucrări la partea carosabilă. În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
A fost anexată copia procesului verbal contestat.
La data de 13.12.2012, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că în urma controlului efectuat la data de 15.10.2012, în Iași, . intersecția cu Gr. Gh V. s-a constatat că petenta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă canal fără a respecta condițiile stabilite de HCL nr.133/2009, deși a fost somată de nenumărate ori cu privire la obligațiile deținătorilor de utilități. Mai mult, petenta a confirmat în cuprinsul adresei anexate întâmpinării intervenția realizată, însă în calitate de administrator al rețelei nu a finalizat aceste lucrări. Fapta constatată+ a fost încadrată în prevederile HCL 133/2009,modificată prin HCL 467/2009.sub aspectul legalității, s-a apreciat că nu există motive de nulitate ,iar pe fond, s-a arătat că petenta nu poate susține rezonabil faptul că nu a avut cunoștință despre lucrarea efectuată și defectarea sistemului de canalizare. În urma lucrărilor efectuate a fost generat un disconfort în circulația auto și pietonală .petenta era singura care avea obligația refacerii lucrării în mod corespunzător. În drept,au fost invocate prevederile art. 115-118 C.. Au fost anexate: copia procesului verbal, dovadă comunicare proces verbal, cadrul foto,copie regulament de executare lucrări edilitare, copie adresă emisă de petentă către societăți prestatoare de servicii de refacere carosabil, pentru lucrări efectuate la 11.07.2012.
Prin sentința 3060/21 februarie 2013, prima instanță a respins excepția nulității procesului verbal și a respins plângerea pe fond.
Prin decizia civilă 905/2013/CA a fost admis recursul declarat de petentă, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Ca urmare a admiterii cererii de abținere, cauza a fost repartizată completului C25.
La termenul de judecată din data de 21 februarie 2014, instanța a constatat rectificarea citativului și citarea corespunzătoare a Primarului M. Iași, a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal numărul_/15.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 2000 lei, pentru reținerea în sarcina acesteia a următoarei pretinse fapte contravenționale: în urma controlului efectuat la data de 15.10.2012, în Iași, . intersecția cu Gr. Gh V. s-a constatat că petenta a efectuat lucrări de intervenție la rețeaua îngropată de apă canal fără a respecta condițiile stabilite de HCL nr.133/2009, deși a fost somată de nenumărate ori cu privire la obligațiile deținătorilor de utilități. Mai mult, petenta a confirmat în cuprinsul adresei anexate întâmpinării intervenția realizată, însă în calitate de administrator al rețelei nu a finalizat aceste lucrări. Fapta constatată+ a fost încadrată în prevederile HCL 133/2009,modificată prin HCL 467/2009.procesul verbala a fost încheiat în absența petentei și a fost comunicat acesteia pe bază de scrisoare recomandată. Plângerea a fost formulată în termen legal de 15 zile de la momentul comunicării( 18 octombrie 2012).
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 2000 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei .., constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu o . cadre foto efectuat cu ocazia controlului la fața locului.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Cu privire la criticile de nulitate ale procesului verbal, instanța reține că acestea sunt nefondate. Astfel, intimatul a consemnat corespunzător toate împrejurările faptice și datele de identificare ale petentei. De asemenea, a fost consemnată data constatării lucrărilor neremediate,fără a putea fi identificată data exactă a efectuării intervenției, la momentul controlului intimatei. Cu privire la neprecizarea lucrărilor efectuate, instanța reține că această obligație nu revenea intimatei, procesul verbal consemnând nerespectarea obligației de refacere carosabil într-o anumită arie. Mai mult,controlul a fost completat prin efectuarea unui cadru foto relevant. Criticile formulate de petentă nu se referă la lipsa de descriere a faptei ci la neprecizarea unor detalii ce nu prezintă o importanță vitală pentru reținerea elementelor din conținutul constitutiv al contravenției reținute
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de nerespectare a obligației de remediere a stricăciunilor aduse părții carosabile prin intervențiile realizate la rețeaua îngropată de apă, aflată în administrarea unică a petentei are o existență reală, obiectivă.
Astfel, petenta este singura în măsură să efectueze lucrări de întreținere, reparație, intervenție la acest tip de rețea, simplul fapt al realizării unei comenzi ulterioare pentru remedierea părții carosabile neexonerând-o de obligația materializării unui atare demers. Astfel cum se poate observa și în cadrele foto depuse la dosarul cauzei, cadre ce se coroborează cu mențiunile din cuprinsul procesului verbal partea carosabilă a rămas afectată și nerefăcută la nivel, în zona de intervenție, creând un risc sporit de producere a accidentelor.
Potrivit HCL 133/2009 constituie contravenție neefectuarea de către regiile autonome din subordinea Consiliului Local al M. Iași și alte societăți comerciale sau regii autonome care au în administrare rețele tehnico edilitare subterane (apă, canalizare, energie electrică, energie termică, gaze naturale, telefonie etc.) în cel mult 48 de ore a remedierii avariilor sau deranjamentelor apărute la rețelele proprii de distribuție și evacuarea în totalitate a pământului și molozului rezultat din săpătură.
Astfel cum se poate observa din redactarea textului de lege, sarcina realizării acestor lucrări de intervenție și refacere revine în totalitate administratorului rețelei de apă, această calitate nefiind contestată de către societatea petentă.
Aceasta susține că nu s-a dovedit faptul că ea a intervenit la rețeaua de apă și a deteriorat partea carosabilă,. Cu toate acestea, din adresa către furnizorii proprii de servicii din data de 11.07.2012, se subliniază că sunt programate lucrări de schimbare branșament în . cu .>
Din coroborarea răspunsului la adresa emisă de petentă, cu cele constatate în procesul verbal și detaliile oferite de cadrele foto depuse la dosar se poate observa că societatea, în calitate de unic administrator al rețelei de apă canalizare nu a luat măsurile legale de refacere, în termenul acordat de lege a zonei de intervenție la rețea, generând un disconfort și un risc de producere de accidente.
Față de această primă concluzie, instanța va proceda în paragrafele subsecvente la analiza operațiunii de individualizare judiciară a sancțiunii aplicate.
Astfel, se va reține cu prioritate faptul că aceasta respectă limitele legale stabilite, fiind orientată spre maximul legal. Analizând raportul de proporționalitate al amenzii în cuantum de 2000 lei cu gradul de pericol social al faptei reținute în cadrul procesului verbal, instanța constată respectarea acestuia, reținând faptul că pericolul social este unul semnificativ, rezultând pe de o parte din disconfortul ocazionat de lipsa remedierii unei zone de intervenție la rețeaua de apă potabilă, iar pe de altă parte de posibilitatea producerii de accidente determinate de existența unei suprafețe ce prezintă denivelări, pericol de alunecare, derapare.
Pe cale de consecință, apreciind că prezumția de legalitate și temeinicie a fost susținută de materialul probatoriu administrat, că sancțiunea aplicată respectă principiul legalității și principiul proporționalității acesteia în raport de gradul de pericol social al faptei, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de societatea petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. S.A., cu sediul în M. C. nr.6, Iași, în contradictoriu cu P. M. Iași, în calitate de reprezentant Primărie – Direcția Control Intern și Managementul Calității – Serviciul Control Intern.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 21 februarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 10.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 35/2014. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 4259/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
