Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 20392/245/2014
.
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul D. B. R. și pe intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 29.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.06.2014, petentul D. B. R., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal . numărul_/3.06.2014.
În motivarea în fapt, s-a arătat că la data de 3.06.2014, ora 01:00, în localitatea B., a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că circula cu peste 50 km/h peste limita maximă admisă. Susține petentul că nu putea atinge o atare viteză, deoarece la acea dată ploua torențial, iar aparatul radar nu ar fi putut să înregistreze corect viteza sa de deplasare. Se mai arată și faptul că deși conduce mașina_ în procesul verbal figurează_ ,prin urmare nu el este cel care a condus mașina înregistrată. Petentul se prevalează și de prezumția de nevinovăție.
În drept, își întemeiază cererea pe OG 2/2001, iar sub aspect probatoriu se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba video.
Au fost anexate cererii: duplicatul procesului verbal,copie a acestuia, copie a cărții de identitate petent.
Taxa de timbru aferentă ( în cuantum de 20 lei) a fost depusă la data de 4 iulie 2014.
La data de 18 septembrie 2014, intimatul a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului. S-a arătat că petentul a fost sancționat contravențional pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 3.06.2014, a condus auto marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe DE 583, localitatea B. și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 114 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h. totodată nu avea asupra sa permisul de conducere. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 102 alin. 3 litera e) și art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG 1965/2002. Intimatul a declarat că se opune încuviințării probei cu martori și a anexat originalul procesului verbal, raportul agentului constatator, cadre foto și înregistrare video, atestat operator calificat, buletin de verificare metrologică.
În cadrul ședinței publice din data de 22 octombrie 2014, instanța a luat act de absența petentului, a constatat inexistența cererilor sau excepțiilor, a încuviințat proba cu înscrisuri, cadre foto, înregistrare video și a acordat cuvântul pe fondul cauzei, amânând pronunțarea pentru termenul din data de 29 octombrie 2014.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . numărul_/3.06.2014,petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi cumulate de 1275 lei ( formată din suma de 765 lei pentru art.102 și 510 lei pentru art.101), precum și suspendarea dreptului de a conduce, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 3.06.2014, a condus auto marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe DE 583, localitatea B. și a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 114 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h. totodată nu avea asupra sa permisul de conducere. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 102 alin. 3 litera e) și art. 101 alin. 1 pct.18 din OUG 1965/2002. s-a menționat expres în procesul verbal faptul că înregistrarea cu aparat radar a fost realizată cu cinemometrul montat pe MAI_, caseta HDD 1504. procesul verbal a fost semnat de petent personal cu mențiunea: „ am luat la cunoștință să predau permisul de conducere Poliției Rutiere”.
Plângerea a fost promovată în interiorul termenului legal de 15 zile, ce curge în acest caz de la semnarea procesului verbal.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 1275 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cadre foto precum și ce a cu înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent, însă acestea sunt neîntemeiate: cu privire la greșita menționare a numărului de înmatriculare_, petentul nu aduce nici o probă în sprijinul ideii că ar deține un autoturism cu numărul de înmatriculare aproape identic_ , cadrele foto indicând același număr de înmatriculare cu cel menționat în procesul verbal, petentul prezent personal la momentul întocmirii procesului semnând efectiv actul, fără nici un fel de mențiuni referitoare la acest aspect. Mai mult, chiar și în contextul unei treceri eronate a numărului de înmatriculare, sancțiunea ce ar interveni ar fi reprezentată de nulitatea relativă condiționată de vătămarea suferită și de dovedirea faptului că unica modalitate de repararea a pagubei ar fi reprezentată de anularea procesului verbal. Or, nici una dintre variantele anterior descrise nu sunt incidente în speță. Petentul recunoaște că se afla în trafic, că a fost oprit de un echipaj de poliție, că a semnat procesul verbal contestat. Invocarea unui atare motiv de nelegalitate a procesului verbal denotă reaua- credință a petentului.
Cu privire la imposibilitatea de măsurare corectă a vitezei de deplasare, instanța reține înainte de toate faptul că prin specificul său, fapta de a fi circulat cu o viteză peste limita legală, presupune constatarea sa prin metode specifice- înregistrarea cu aparatul radar. Potrivit art.3.1.1. lit. c) intitulat cerințe metrologice și tehnice din Ordin nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, cum este cazul de față, iar potrivit art. 3.1.2. din același act normativ, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1, respectând și cerințele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte sub acțiunea factorilor de influență: temperatura în domeniul de variație specificat de fabricant și care trebuie să cuprindă cel puțin (0 ... +50) grade C, umiditatea relativă între 10% și 95%, fără condensare, tensiune electrică de alimentare în domeniu, radiație electromagnetică, impulsuri de interferență, descărcări electrostatice, vibrații sinusoidale.
Potrivit art.3.5.1. din actul normativ sus-menționat, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Or, susținerile petentului referitoare la imposibilitatea de măsurare a vitezei legale sunt contrazise de normele legale și de mențiunea ADMIS din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, depusă la fila 27. se poate observa că există corespondență deplină între numărul autoturismului trecut în procesul verbal (ca autoturism de montare cinemometru) și numărul celui menționat în buletinul de verificare metrologică.
Instanța constată că sunt întrunite toate cerințele legale referitoare la corecta constatare a faptei,prin respectarea mecanismului de măsurare viteză și utilizarea unui cinemometru valabil, supus unei verificări tehnice și care beneficiază de o valabilitate de 1 ani începând cu luna aprilie 2014.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând în lumina acestor considerente materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele: fapta de depășire a limitei de viteză a fost înregistrată cu cinemometrul ce beneficia de o verificare metrologică la zi, fiind generate atât cadre foto, cât și o înregistrare pusă la dispoziția părților din dosar.
Din studierea înregistrării video și a cadrelor foto, se poate observa cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului petentului_, precum și faptul că petentul a circulat cu viteză ce atinge valoarea de 104 km/h. se poate observa că înregistrarea video începe de pe sens opus,autoutilitara poliției, întorcând pe sensul de deplasare al petentului și pornind în urmărirea acestuia. Mai mult, pe înregistrare apare fără echivoc și semnul de intrare în localitatea B.,iar în dreptul literei T aferente autoturismului petentului apare pentru un segment de timp de mai bine de 10 secunde o viteză constantă peste 110 km7h variind între 110 și 114 km/h. de asemenea, este de observat că autoturismul petentului este singurul de pe sensul său de deplasare.
Instanța apreciază că înregistrarea demonstrează fără nici un fel de dubiu fapta reținută în procesul verbal cu privire la depășirea vitezei legale în localitate, cu peste 50 km/h.
Cu privire la cea de-a doua faptă reținută - lipsa permisului de conducere la controlul în trafic, instanța reține că prin specificul său, aceasta presupune o obligație pozitivă în sarcina petentului – de a deține asupra sa permisul de conducere. Or, în acest caz, instanța apreciază că sarcina probei este inversată,cu atât mai mult, cu cât legea stabilește expres această obligație, constatarea faptei a avut loc prin percepția personală a agentului, în procesul verbal s-a consemnat la obiecțiuni: am luat cunoștință de necesitatea predării permisului ( care de altfel ar fi fost reținut pe loc, în contul măsurii complementare dispuse). Petentul nu a demonstrat prezentarea tuturor documentelor necesare în trafic și nici nu a contestat, sub nici un aspect această faptă.
Instanța reține astfel, caracterul obiectiv al ambelor fapte reținute și va proceda la analiza modului de aplicare al sancțiunilor.
Se va nota cu prioritate faptul că sancțiunile au fost aplicate pentru fiecare faptă în parte, în limitele legale, amenzile fiind ulterior însumate. Cu toate acestea în procesul verbal se regăsește în mod corespunzător mențiunea referitoare la amenda aplicată pentru fiecare faptă, pentru o justă apreciere a acestora. Cu privire la gradul de pericol social al faptelor acesta este unul semnificativ: petentul a condus, pe timp de noapte, în condiții meteo defavorabile ( ploaie și întuneric), pe un carosabil ud și nesigur, în interiorul localității cu viteza de 104 km/h, față de o limită legală de 50 km/h. Obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită față de viteza utilizată în deplasare, adaptarea acesteia la particularitățile drumului, condițiile meteo și în special indicațiilor rutiere. Neadaptarea vitezei la condițiile meteo și particularitățile drumului constituie cauze principale ale accidentelor de circulație. Simpla absență a unor pagube nu reduce gradul de pericol social abstract. Cu privire la neprezentarea documentelor în trafic, neglijența în deținerea acestora face imposibilă verificarea în timp real a datelor referitoare la vehicul, precum și sancționarea persoanelor ce se fac vinovate de producerea evenimentelor în trafic.
Instanța apreciază că amenzile aplicate au nu doar caracter legal, dar și proporțional cu gradul de pericol social anterior descris. De asemenea, în contextul gradului de pericol social descris, apreciază că nu se impune înlocuirea acestora cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune nefiind în măsură să îndeplinească, în acest caz concret scopul de reeducare și represiune impus de legiuitor.
Cu privire la aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului, instanța constată că aceasta este prevăzută expres de textul art. 102 alin. 3 din OUG 195/2002. se subliniază faptul că sancțiunile de această natură nu pot fi aplicate automat și nediferențiat, fără o corectă apreciere a proporționalității acestora cu fapta săvârșită și finalitatea oricărei sancțiuni. Cu toate acestea, în contextul tuturor aprecierilor anterioare, reținând că gradul de pericol social al faptei nu este nesemnificativ, instanța apreciază că în acest caz concret fapta de a fi depășit viteza maximă admisă în localitate cu peste 50 km/h, pe timp de noapte, pe un carosabil ud și nesigur, justifică reținerea permisului.
Apreciind, în ansamblul probatoriului administrat că faptele contravențională reținute au o existență reală, că au fost săvârșită cu vinovăție și că, de asemenea, în raport de împrejurările comiterii sunt apte de a justifica pe deplin aplicarea sancțiunilor – principală și complementară, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională și a menține, pe cale de consecință, dispozițiile procesului verbal atacat ca fiind legale și temeinice. Se va lua act că nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată. De asemenea, se va lua act că intimatul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D. B. R., domiciliat în ., județ N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în Iași, .. 6.
Ia act că în cuvântul pe fond, petentul a arătat că nu dorește acordarea de cheltuieli de judecată.
Ia act că intimatul nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn, jud II
4 ex, 4 decembrie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7501/2014. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 817/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
