Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 14133/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._/2014
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -C. E. D.
Grefier -D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea G. Z. în contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE IASI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 23.09.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra contestației la executare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.04.2014, sub număr de dosar_, contestatoarea G. Z., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a contestat titlul executoriu_ și somația 22/_ /_, a solicitat suspendarea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației contestatoarea a arătat că din cuprinsul titlului executoriu și somației comunicate a constatat că s-a emis decizia 2044/2010 pentru neachitarea contribuțiilor la asigurări sociale de sănătate, fiind astfel datoare cu suma de 526 lei, cu acest titlu. În acest sens, a menționat că este pensionară de douăzeci de ani, iar până în anul 2006 a activat ca expert contabil autorizat, fiind radiată în același an din evidența Administrației Financiare Iași, moment la care s-a procedat la achitarea tuturor contribuțiilor aferente, plăți în absența cărora nu s-ar fi putut realiza radierea. Contestatoarea a precizat că nu i-a fost comunicată decizia de impunere, iar creanța imputată este prescrisă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 172 și urm. C.proc.fisc., art. 718 și urm. C.proc.civ.
În susținerea contestației, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar titlul executoriu_ și somația 22/_ /_.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 92 lei, conform chitanței anexate la dosar (f. 18).
Contestația formulată a fost comunicată intimatei care a formulat întâmpinare (f. 21 dosar).
Prin întâmpinarea formulată s-a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare formulate iar pe fondul acesteia respingerea ca neîntemeiată.
În motivarea excepției s-au invocat dispozițiile art.172 alineat 3 Cod pr.fisc. și s-a arătat că toate argumentele contestatoarei privesc fondul dreptului fiind de competența instanței de contencios administrativ conform Legii nr.554/2004 și art.205 Cod pr. fisc.
Pe fondul cererii s-a arătat faptul că AJFP Iași a preluat dosarul fiscal al contestatorului și competența de a urmări și încasa contribuțiile la asigurările de sănătate conform Ordinului Comun privitor la procedura de predare primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF.
Actele de executare s-au emis cu respectarea art.141 Cod pr. fisc. iar reclamantul avea obligația de a declara veniturile și achita contribuțiile ce îi reveneau, lucru pe care nu l-a făcut, încălcând astfel dispozițiile art.81 Cod pr. fisc și art.215, art.82 (2) din Legea nr.95/2006.
La suma datorată de contestatoare sau calculat accesorii conform disp.art.88/c, art.199, art.120 alin.7 din Cod pr fisc.
Anexat întâmpinării aceasta a depus dosarul de executare în copie certificată constând în: somație 22/_ /_/02.04.2014, titlul executoriu_/02.04.2014.
Prin concluziile scrise anexate la anexate la dosarul cauzei la data de 04.08.2014, contestatoarea a solicitat ca instanța să ia act de faptul că renunță la capătul de cerere privind suspendarea executării. Totodată, a solicitat respingerea excepției inadmisibilității contestației, întrucât în condițiile în care nu i-a fost comunicată decizia de impunere, este îndreptățită să formuleze apărări ce privesc fondul cauzei în cadrul contestației la executare.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei de față instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare silită invocată de intimată prin întâmpinare instanța reține următoarele:
Potrivit art.172 din Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.(…)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
De asemenea potrivit art.712 alin. 2 NCPC în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept care privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acesta o altă cale procesual specifică pentru desființarea lui.
Invocând excepția inadmisibilității acțiunii intimata a învederat faptul că aspectele privind realitatea și legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor se pot invoca în fața instanței de contencios administrativ.
Aserțiunea intimatei este corectă întrucât potrivit dispozițiilor art.205 și art.218 cod procedură fiscală împotriva deciziilor de impunere și a altor acte administrativ - fiscale se poate formula contestație administrativă și ulterior contestație în fața instanței de contencios administrativ competente, legiuitorul prevăzând așadar o cale specifică de atac împotriva acestora.
Însă instanța reține că în cauza de față, contestatoarea a înțeles să atace efectiv actele executare silită ce i-au fost comunicate (somația și titlul executoriu), acte pentru anularea cărora a invocat, între altele, și motive privind existența și întinderea obligației de plată. Faptul că în motivare aceasta antamează tangențial aspecte ce țin de fondul raportului juridic obligațional de drept fiscal (lipsa calității de asigurat) nu poate să închidă accesul acestuia la verificarea actelor de executare prin prisma acelor motive de nelegalitate invocate de acesta care se circumscriu căii alese, respectiv criticile legate de condițiile actelor de executare – cele legate de legalitatea procedurii de executare în lipsa comunicării titlului de creanță.
Așadar instanța investită cu prezenta contestație la executare reține drept corectă afirmația intimatei potrivit căreia nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare aspectele invocate privind existența și întinderea obligației de plată, cum ar fi: dacă contestatorul realizează sau nu și alte venituri în afara celor din pensie pentru care datorează contribuții la sănătate, dacă acesta are sau nu obligația de a depune declarațiile prevăzute de lege, dacă creanța fiscală a fost corect stabilită ca întindere. Pentru a contesta însăși legalitatea deciziei de impunere ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, contestatoarea are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere, la organul administrativ fiscal emitent și ulterior la instanța de contencios administrativ, potrivit art.205 și urm. Cod procedură fiscală coroborat cu dispozițiile Legii nr.554/2005.
Cu toate acestea, contestatoarea a antamat aspectele de fond întrucât trebuia să relateze situația pentru care a depus contestația și cum ele nu sunt singurele motive formulate în susținerea contestației la executare, instanța nu poate primi excepția invocată de intimată.
Admiterea excepției ar avea drept consecință suprimarea dreptului contestatoarei de a obține analizarea legalității actelor de executare silită emise împotriva acesteia prin prisma celorlalte motive invocate motive care țin de legalitatea executării.
Pentru motivele expuse excepția invocată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul contestației la executare instanța reține spre analiză, dintre motivele invocate de contestator, pe cele care vizează procedura de executare în sine și constată următoarele:
În fapt, la data de 02.04.2014 intimata a emis titlul executoriu nr._ pentru suma de 526 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, potrivit mențiunii din titlul executoriu această sumă fiind individualizată anterior prin DEC ACC 2044/11.10.2010 (fila 12,43 dosar).
S-a emis totodată pe numele contestatoarei și somația prevăzută de disp.art.145 alin.1 C.pr.fisc. (fila 11 dosar).
Instanța constată că decizia de impunere nr. 2044/11.10.2010, care reprezintă titlul de creanță ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, fost comunicată exclusiv în modalitatea afișării/anunțului colectiv la data de 11.10.2010 (fila 45 dosar), astfel cum intimata a confirmat explicit și prin adresa nr._/09.09.2014 depusă la dosar la 09.09.2014 (fila 42 dosar).
Astfel, în ceea ce privește criticile contestatoarei legate de nelegalitatea procedurii de executare deoarece nu cunoaște proveniența debitelor, nu i s-a comunicat de unde au apărut sumele deși a solicitat acest lucru, instanța reține caracterul întemeiat al susținerilor acesteia în condițiile în care din copia dosarului de executare silită și din adresa de răspuns nr._/09.09.2014 depusă de intimată la dosar la 09.09.2014, rezultă că intimata nu a comunicat de o manieră efectivă actul administrativ fiscal către contestatoare, comunicarea fiind făcută exclusiv în modalitatea afișării/publicității prin anunț colectiv.
Citată expres cu mențiunea de a face dovada comunicării titlului de creanță, intimata a înaintat la dosar anunțul colectiv din 11.10.2010 (fila 45 dosar) prin care s-a comunicat decizia de impunere menționată în titlul executoriu Decizia nr. 2044 din 11.10.2010 (f.43 dosar).
Or, potrivit art.44 Cod procedură fiscală „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (…)Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003, sub titulatura „Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite” legiuitorul a prevăzut faptul că „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.(1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. „
Rezultă din dispozițiile legale anterior redate pe de o parte rezultă că o condiție a începerii executării silite o constituie existența unui titlu executoriu care nu este altceva decât titlul de creanță ajuns la termenul de scadență.
Ajungerea creanței la scadență are loc la data prevăzută de lege sau la cea stabilită de organul de executare în actul respectiv, fiind indisolubil legată de comunicarea titlului de creanță, deoarece nu se poate trece la executare silită decât atunci când debitorul nu-și îndeplinește de bună-voie obligațiile; iar pentru a-și îndeplini benevol obligațiile, debitorului trebuie să îi fie aduse aceste obligații fiscale la cunoștință, așa cum statuează codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit mențiunilor din decizia de impunere DEC ACC 2044 din 11.10.2010 (f.43 dosar) termenul de plată indicat contribuabilului, respectiv contestatoarei din cauza de față era cel prevăzut de art.111 alin.2 din O.G. nr.92/2003.
Conform acestui din urmă text de lege „Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: (…)”.
Cum intimata nu a făcut dovada comunicării actului în forma prescrisă de legiuitor rezultă instanței faptul că termenul de plată nu s-a împlinit și pe calea de consecință obligațiile de plată stabilite de intimată nu au ajuns la scadență, titlul de creanță nu a devenit titlul executoriu, nefiind așadar îndeplinită condiția prevăzută de art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003 pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Pentru motivele expuse în fapt și drept instanța va reține caracterul întemeiat al contestației la executare formulată de contestatoare.
Apreciind că executarea silită a fost declanșată cu nerespectarea prevederilor art.141 alin.1 Cod procedură fiscală, în baza art.174 alineat 3 Cod procedură fiscală va dispune anularea actelor de executare contestate.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că prezentul proces a ocazionat contestatoarei efectuarea de cheltuieli exclusiv cu plata taxei de timbru de 92 lei (f. 13 dosar), iar prin dispozițiile art. 45 alin.1 lit. f) din OUG nr.80/2013 s-a instituit dreptul la restituirea lor de la stat, proporțional cu admiterea contestației la executare.
Pentru aceste motive cererea contestatoarei de obligare a intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată constând în plata taxei de timbru pentru analiza contestației la executare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare.
Admite contestația la executare silită formulată de contestatoarea G. Z. domiciliată în mun Iași . cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun București Calea V. nr 106 blocul V40, scara 3 . sector 3 București în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI – A.J.F.P. IAȘI cu sediul în mun Iași ..26 jud Iași.
Anulează actele de executare silită somație 22/_ /_/02.04.2014 și titlul executoriu_/02.04.2014 emise pentru suma de 526 lei.
Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei sentințe, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 23.09.2014 .
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
28.11.2014,4ex
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7323/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9048/2014. Judecătoria... → |
|---|
