Plângere contravenţională. Sentința nr. 2911/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2911/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 40386/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 2911/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta M. O. T. și pe intimatul I. I., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde consilier juridic G. Z., pentru intimat, lipsă fiind petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, intimata a înaintat documentația aferentă procesului-verbal contestat. S-a depus răspuns la adresa instanței, de către Primăria Municipiului Iași.
Consilier juridic G. Z., pentru intimat, depune delegație și fișă de cazier a petentei.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze. Notează că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat la data de 04 decembrie 2013, iar plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 12 martie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Consilier juridic G. Z., pentru intimat, apreciază durata cercetării procesului la un termen de 3 luni.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei, probele propuse, luând act și de concluziile reprezentantului intimatului, estimează durata cercetării procesului la un termen de 3 luni.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Instanța reține că petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și audierea domnului D. S., agent de poliție.
Consilier juridic G. Z., pentru intimat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Respinge audierea, în calitatea de martor, a domnului D. S., agent constatator. Constată administrate probele.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii formulate și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit, fapta reținută în sarcina petentei fiind percepută în mod direct de agentul constatator.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12 decembrie 2013 sub nr._ petenta M. O. TUDORIȚA a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal ._ încheiat de intimat la data de 04 decembrie 2013.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că situația de fapt reținută prin procesul verbal nu este conformă cu realitatea. A precizat că nu se deplasa dinspre Râpa galbenă spre Gară, ci a semnalizat dreapta pe Șoseaua A., încadrându-se pe prima bandă de circulație, mergând paralel cu mașina Poliției MAI_ care circula dinspre gară spre Billa pe Șoseaua A. și care s-a încadrat pe banda a doua de mers.
Plângerea nu a fost motivată în drept, iar în dovedirea susținerilor sale petenta nu a solicitat probe, anexând în copie procesul verbal contestat.
Potrivit art. 19 OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001, OUG 195/2002, precum și HG nr. 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 16).
La data de 03 februarie 2014, la dosarul cauzei petenta a depus răspuns la întâmpinare, atașând trei fotografii, dovada de plată a amenzii, precum și solicitarea petentei de a se judeca cauza și în lipsa sa. În răspunsul la întâmpinare petenta a susținut că a semnat procesul verbal fiind o fire emotivă, intimidată de prezenta celor doi agenți constatatori, care au avut o atitudine foarte autoritară, severă, imputându-i-se că nu le-a acordat prioritate. A semnat procesul verbal fără obiecțiuni după ce agentul de poliție i-a dus la cunoștință sancțiunile aplicate și faptul că nu o poate ajuta mai mult. Afectată de cele întâmplate a plătit a doua zi amenda. Petenta a mai susținut că procesul verbal a fost încheiat de agentul de poliție care conducea autovehiculul de poliție, ceea ce nu este nici corect și nici moral, agentul constatator neputând fi obiectiv la stabilirea situației de fapt. Totodată, a mai arătat că nu se face vinovată de „neacordare de prioritate”, în contextul în care autoturismul de poliție nu a semnalizat la . nici nu avea semnalele luminoase sau acustice în funcțiune. .A solicitat audierea în calitate de martor a celor doi agenți de poliție.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. A fost respinsă solicitarea petentei de a fi audiați în calitate de martori agenții constatatori. Din oficiu, instanța a solicitat Primăriei Iași, să indice indicatoarele și marcajele existente la data de 04 decembrie 2013 în intersecția străzilor A. și Gării, precizările fiind atașate la dosar
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 04 decembrie 2013, se reține că petenta la data de 04.12.2013, pe .>a condus autovehiculul marca VW Golf, cu numărul de înmatriculare_, pe . G., iar la intersecția cu . „stop” nu a acordat prioritate autoturismului de poliție MAI_, care circula pe drumul cu prioritate, respectiv dinspre Gară, pe Șoseaua A., spre Bila, obligând autoturismul de poliție să frâneze pentru a nu intra în coleziune, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. c OUG 195/2002. Petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 320 lei și 4 puncte de penalizare, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării conform dispozițiilor art. 111 alin. 1, lit. c OUG 195/2002 R. Procesul-verbal este semnat de contravenientă, fără a formula obiecțiuni.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 04.12.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 12.12.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/04.12.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Raportat la susținerile părților, instanța reține din ansamblul probelor administrate că autoturismul de poliție se deplasa dinspre Gară, efectuând în intersecția cu . stânga către Billa, iar autoturismul condus de petentă se deplasa dinspre Râpa G. către Billa, efectuând viraj dreapta către . că deși în procesul verbal agentul constatator a reținut că petenta se deplasa spre Gară, acest aspect nu prezintă importanță, deoarece indiferent dacă petenta se deplasa către Gară sau către Billa, pe . indicatoarele existente în intersecția dirijată .. A., ar fi trebuie să efectueze oprirea autoturismului la . indicatorului „STOP” existent pe direcția sa de mers. Raportat la schița indicatoarelor și marcajelor din această intersecție, și la direcția de deplasare a celor două autoturisme, instanța reține că autoturismul de poliție se deplasa pe drumul cu prioritate dinspre Gară spre .> Potrivit art. 129 alin. 1 HG1391/2006 „vehiculul care circula pe un drum public pe care este instalat unul dintre indicatoarele având semnificația: "Drum cu prioritate” Partea inferioară a machetei
", "Intersecție cu un drum fără Partea superioară a machetei
prioritatePartea inferioară a machetei
" sau " Partea superioară a machetei
Prioritate Partea inferioară a machetei
față de circulația din sens invers" are Partea superioară a machetei
prioritate Partea inferioară a machetei
de trecere.” Indiferent de intenția de deplasare, viraj dreapta, vira stânga sau înainte spre râpa galbenă, autoturismul de poliție avea prioritate de trecere, petenta fiind obligată să se oprească conform indicatorului „stop” aflat pe sensul său de mers.
Potrivit dispozițiilor art. 57 alin. 2 OUG 195/2002 „La intersecțiile cu circulație dirijata, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.”
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. c OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea regulilor privind neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Potrivit art. 6 alin. 1 OUG 195/2002, acordare a priorității reprezintă” obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevra, daca prin acestea ii obliga pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere sa își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori sa oprească”.
Instanța observă că deși petenta are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat. Mai mult instanța nu poate reține apărările petentei privind atitudinea autoritară a agenților de poliției, reținând că a semnat procesul verbal fără obiecțiuni și a achitat și sancțiunea pecuniară aplicată. Vor fi respinse și apărările petentei privitoare la atitudinea subiectivă a agentului constatator, care potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 1 HG 1391/2006 „ În cazul în care constata încălcări ale normelor rutiere”, este obligat încheie „un proces-verbal de constatare a contravenției”.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute art. 100 alin. 3 lit. c OUG 195/2002, iar conduita petentei se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la prioritatea de trecere, fără de care nu s-ar putea desfășura circulația rutieră în condiții de securitate, nu ar fi justificată. Din atitudinea petentei nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității,
instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta M. O. TUDORIȚA, CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ încheiat la data de 04 decembrie 2013.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./08.04.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2133/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4351/2014. Judecătoria... → |
|---|
