Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 8064/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. E. I.
Grefier A. G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant P. V. și pe pârât T. P., având ca obiect actiune in raspundere delictuala daune morale și materiale.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberări s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr dosar_, reclamanta P. V. a chemat in judecată pe pârâtul T. P. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligată la plata sumei de 1000 lei daune materiale și 20.000 lei, reprezentând daune morale.
In motivarea cererii, a arătat că in ziua de 23 octombrie 2013, ora 14,05, pârâtul T. P., in timp ce conducea autoutilitara marca Renault Kangoo, cu număr de înmatriculare_ pe . municipiul Iași a accidentat reclamanta, pe trecerea de pietoni. Ca urmare a accidentului, a rezultat vătămarea corporală a reclamantei care a fost transportata la Spitalele Clinice de Urgențe „ Prof. Dr. N. O.” și „Sf. S.” din Iași. A fost diagnosticată astfel: „policontuzionată, traumatism cranio-facial, traumatism cranio - cerebral minor, traumatism vertebral lombar, contuzie gambă stânga, contuzie șold stâng și contuzie toraco – abdominală.
A invocat reclamanta că a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 5228/28.10.2013, că a făcut plângere penală, dar prin ordonanța din 14 februarie 2014 s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât numărul de îngrijiri medicale nu încadrează fapta in sfera penalului.
A mai arătat că pârâtul trebuie să repare prejudiciul produs prin fapta sa care a condus la vătămarea integrității corporale și sănătății.
In drept, au fost invocate prevederile art. 1381, art. 1385 Cod civil.
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
S-a stabilit că cererea nu se timbrează, raportat la faptul că această pretenție civilă derivă dintr-un proces penal.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea cererii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
A arătat că reclamanta face dovada pretențiilor de natură materială cu diferite înscrisuri, chitanțe ce atestă faptul că au fost procurate medicamente pentru tratarea afecțiunilor psihice, deranjament stomacal, afecțiuni stomatologice sau pentru afecțiuni specifice scăderii aportului de magneziu din organism. A indicat in acest sens următoarele bonuri fiscale depuse de reclamantă: nr. 45 din 12.12.2013, nr. 189 din 17.09.2014, nr. 114 din 28.05.2014, nr. 37 din 16.09.2014, nr. 10 din 17.08.2014, nr. 116 din 28.05.2014, nr. 6 din 2.09.2014.
Pârâtul a invocat și faptul că aceste bonuri vizează o perioadă de timp ce se situează la o distanță de aproximativ 12 luni raportat la data producerii accidentului de circulație.
Cu privire la daunele morale solicitate, a invocat faptul că organul de cercetare nu a indicat o culpă exclusivă a pârâtului, iar cuantumul solicitat este străin de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acordarea daunelor morale ar trebui făcută . să asigure doar repararea prejudiciului moral, fără a suplini daunele materiale, astfel încât această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei . In acest sens, a invocat Decizia nr. 2129/30 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II- a Civilă.
A mai precizat că impactul s-a produs prin acroșarea reclamantei in condiții de vizibilitate redusă, determinată de sistematizarea urbanistică deficitară a străzilor din zona Calea Galatei, dar și a imprudenței reclamantei, care se deplasa in fugă pe trecerea de pietoni.
Totodată a arătat că dorește să achite achite costurile tratamentului medicamentos pe care reclamanta susține că l-a urmat, in cuantum aproximativ de 350 lei.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiată martora P. A., martor propus de reclamantă.
S-a atașat dosarul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
In fapt:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 23 octombrie 2013, ora 14,05, pârâtul T. P., in timp ce conducea autoutilitara marca Renault Kangoo, cu număr de înmatriculare_ pe . municipiul Iași a accidentat reclamanta, pe trecerea de pietoni. Ca urmare a accidentului, a rezultat vătămarea corporală a reclamantei care a fost transportata la Spitalele Clinice de Urgențe „ Prof. Dr. N. O.” și „Sf. S.” din Iași.
Reclamanta a fost diagnosticată astfel: „policontuzionată, traumatism cranio-facial, traumatism cranio - cerebral minor, traumatism vertebral lombar, contuzie gambă stânga, contuzie șold stâng și contuzie toraco – abdominală”. Acestdiagnostic rezultă din biletuș de ieșire din spital din 25 octombrie 2013 (fila nr. 20 dosar penal)
In urma accidentului a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 5228/28.10.2013 (fila nr. 19 dosar penal).
P. V. a făcut plângere penală împotriva pârâtului, dar prin ordonanța de clasare din 14 februarie 2014 s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât numărul de îngrijiri medicale nu încadrează fapta in sfera penalului. Astfel, fapta săvârsită nu este prevăzută de legea penală. Împotriva ordonanței de clasare nu s-a formulat plângere.
Din declarația martorei rezultă că in urma accidentului suferit reclamanta a avut probleme cu coloana vertebrală, fiind nevoită să meargă periodic la medic, iar timp de două săptămâni nu s-a putut deplasa fiind nevoită să stea la domiciliu. A mai arătat că accidentul a produs reclamantei o stare de teamă, iar in perioada cât a fost spitalizată a trebuit să i se aducă lenjerie și medicamente, cheltuindu-se aproximativ 1000 lei.
Bonurile fiscale depuse la dosar de către reclamantă provin de la unități farmaceutice, din perioada martie 2014 - septembrie 2014
În drept:
În ceea ce privește legea aplicabilă potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
Prezenta acțiune este înregistrată pe rolul instanței la data de 7 martie 2014, iar data la care s-au produs evenimentele prezentate in cerere este situată după . Noului cod civil (01.10.2011), fiind incidente dispozițiile acestui cod.
Așadar, în soluționarea prezentei cauze sunt incidente următoarele dispoziții legale:
Conform art. 1349 Cod civil, Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Potrivit art. 1357 Cod civil, Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Art. 1381 Cod civil prevede: Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Cu privire la întinderea reparației, se aplica dispozițiile art. 1385 alineat 1 Cod civil: Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Concluzia instanței:
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este întemeiată și o va admite in parte pentru următoarele considerente:
Din analiza prevederilor art. 249 C.proc. civ coroborate cu cele ale art. 1357 Cod civil, rezultă că reclamanta trebuie sa dovedească:
a) existența unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;
b) existența unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,
d) existența vinovăției, fiind necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.
In ceea ce privește fapta ilicita, din actele si lucrările dosarului penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, in care s-a dat ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, rezultă fără dubiu că pârâtul a accidentat reclamanta pe trecerea de pietoni. Sub aspectul laturii obiective, elementul material consta in acțiunea de lovire a părții vătămate cu ocazia accidentului de circulație produs de pârât, neacordarea priorității reclamantei –pieton in traversare in urma căreia victima a suferit leziuni traumatice.
In urma accidentului reclamanta a suferit prejudicii atât de natură materială cât și morală, iar aceste prejudicii au rezultat in urma accidentului de circulație produs de pârât. Rezultă că suntem in prezența unei fapte ilicite, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.
In privința dovedirii vinovăției, dat fiind caracterul subiectiv, intern, al acestui element, dovada sa directă este practic imposibilă, reclamantului putându-i-se cere să dovedească numai elementele exterioare de comportament, respectiv fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciu, eventualele circumstanțe de loc și de timp.
Obligația generală de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți este o obligație de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârșește o astfel de faptă, vinovăția există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral rezultând expres din însăși săvârșirea faptei.
Având in vedere că orice prejudiciu dă naștere la repararea acestuia, reparare care trebuie să fie integrală, in lipsa unor dispoziții derogatorii, instanța urmează a analiza dacă cuantumul sumelor solicitate este proporțional cu prejudiciul suferit.
Din probele administrate rezultă că reclamanta a fost transportată o unitate medicală – Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași, unde a stat internată 2 zile (23octombrie – 25 octombrie 2013) și i s-au făcut investigații.
Conform certificatului medico-legal nr. 5228 din 28 octombrie 2013 (fila nr. 34 din dosarul de cercetare penală) a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Pe perioada spitalizării, reclamanta a suportat o . cheltuieli pentru medicamente, lenjerie, aspect confirmat și de martora ce a fost audiată sub prestare de jurământ.
In ceea ce privește bonurile fiscale depuse la dosar, instanța va reține apărările pârâtului întrucât aceste medicamente, in mare parte, sunt achiziționate la o perioadă de aproximativ un an de la producerea accidentului de circulație. Mai mult, studiind gama de medicamente pentru care a depus bonuri la dosar, instanța constată că o parte din acestea au ca si indicații terapeutice alte afecțiuni pentru care nu se poate stabili o legătură de cauzalitate directă cu accidentul produs de pârât și diagnosticul stabilit de medic.
Față de cele expuse urmează a fi obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune materiale.
Cu privire la prejudiciile morale, instanța reține că cele susținute de reclamantă se coroborează și cu declarația martorei din care rezultă că după accident aceasta a fost nevoită să stea o perioada izolată la domiciliu întrucât nu se putea deplasa singură. Aceasta s-a confruntat și cu dureri cauzate de trauma produsă de accident, precum și cu o stare de teamă, sentiment care produce disconfort.
Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate, măsura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.
Acordarea daunelor morale trebuie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, astfel cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție. Și CEDO a stabilit in CauzaTolstoy Miloslovsky c. Regatului Unit că despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având in vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Instanța reține că este cert că reclamanta a suferit traume fizice și psihice ca urmare a accidentului de circulație, această concluzie fiind sprijinită de toate probele administrate, și apreciază că suma de 5000 lei reprezintă o reparație echitabilă și justă a prejudiciului moral suferit.
Pentru a stabili această suma instanța a avut in vedere și Ghidul pentru soluționarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, potrivit art. 453 alineat 1 Cod procedură civilă instanța reține că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Conform art. 452 Cod procedură civilă, Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Având in vedere soluția ce urmează a se pronunța, de admitere in parte a cererii, constatând culpa procesuală a pârâtului, deși reclamanta a făcut dovada cheltuielilor de judecată in cuantum de 1500 lei, urmează a fi obligat pârâtul doar la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat, conform chitanței nr. 31 din 19 noiembrie 2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea formulată de reclamanta P. V., CNP_, cu domiciliul procedural ales in Iași, ., jud. Iași, in contradictoriu cu pârâtul T. P., CNP_, cu domiciliul in Iași, .. 20, . B, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând daune materiale și suma de 5 000 lei, reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată in ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.
Președinte,Grefier,
I. R. ElenaMatei A. G.
Red. și tehnored.:I.E.R. – 14.12.2014 / 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4288/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
