Plângere contravenţională. Sentința nr. 7806/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7806/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 35111/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 30.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 7806
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . SRL, in contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - C. GENERAL, C. J. IASI, având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 23.05.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.05.2014, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.10.2013 sub număr de dosar_, petenta S.C. G. E. Center S.R.L a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2013 în contradictoriu cu intimata C. General al Gărzii Naționale de Mediu, solicitând anularea procesului-verbal și, în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
În fapt, petenta a arătat că în HG nr. 856/2002 nu există cele două coduri menționate în nota de constatare ca deșeuri periculoase, fiind menționate ca deșeuri nepericuloase în lista oficială a deșeurilor, respectiv 19.08.02 și 08.01.12. Pârâta a precizat că aceste deșeuri nu fac obiectul prevederilor din autorizația de mediu și prin urmare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este netemeinic.
Petenta a mai precizat că deși în nota de constatare se menționează Legea nr. 211/2011, agentul constatator a sancționat fapta contravențională după un act normativ mai aspru în care limitele de sancțiune sunt mai dure.
De asemenea, petenta a mai precizat că față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele concrete de realizare, scopul urmărit de contravenientă, măsura amenzii contravenționale nu este proporțională cu gradul de pericol social concret.
În drept, au fost invocate dispozițiilor din OUG nr. 195/2005 și OUG nr. 2/2002.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. Intimatul a precizat că petenta a recunoscut că deține pe platformă_ tone deșeuri de lacuri și vopsele cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase, cod 08 01 11 și 36,36 tone deșeuri namoluri de la separatoarele de ulei/apa cod 13 05 02 prin adresa nr._/10.10.2013.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/17.10.2013 a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei, pentru faptul că pe data de 09.10.2013, ora 10-14, în localitatea Horpaz, . nu ar fi respectat prevederile autorizației de mediu nr. 155/17.08.2009 referitoare la depozitarea în totalitate a deșeurilor periculoase în spații special amenajate prevăzute cu uși și grilaj metalic și cu sistem de închidere/deschidere, respectiv în halele Corp C 1-1 și Corp C 3-1, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 95 alin lit. b și art. 96 alin 3 pct. 1 din OUG nr. 195/2005.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 96 alin 3 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea obligației persoanelor fizice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației de mediu și a persoanelor juridice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese. Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța nu poate reține producerea vreunei vătămări petentei prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal de natură să atragă nulitatea.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Codul de procedură fiscală se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța constată că săvârșirea faptei contravenționale reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției analizat este dovedită prin înscrisurile depuse, respectiv filele 70-75, 93, 98, care se coroborează cu cele constatate de către agentul constatator prin propriile simțuri.
Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentei asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Este adevărat că în nota de constatare nr. 655/09.10.2013 sun amintite codurile 19.08.02* și 08.01.12*, aceste coduri neaparținând deșeurilor periculoase conform Anexa 2 din HG nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deșeurilor si pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, fiind trecute în mod eronat cu marcajul „ * ”, însă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu se referă la aceste deșeuri nepericuloase, ci la deșeurile periculoase identificate prin codurile 08.01.11* și 13.05.02* , deșeuri periculoase conform Anexa 2 din HG nr. 856/2002 și constatate de către agentul constatator conform fotografiilor atașate la filele 74-75.
De asemenea, existența acestor deșeuri pe platforma depozitului a fost confirmată de către petentă prin adresa nr._/10.10.2013, fila 73, față de aceste deșeuri periculoase petenta având obligația respectării prevederilor autorizației de mediu nr. 155/17.08.2009.
Prin urmare, fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost săvârșită cu vinovăție de către petentă și constituie contravenția prevăzută de art. 96 alin 3 pct. 1 din OUG nr. 195/2005, acesta fiind actul normativ ce reglementează fapta contravențională săvârșită de contravenientă.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 7 alin. 2 arată că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă. De asemenea, conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Prin urmare, văzând atingerea gravă adusă relațiilor sociale care protejează mediul, deșeurile periculoase prezentând un risc mărit în acest sens, instanța constată că sancțiunea aplicată petentei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Constatând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost în mod legal și temeinic încheiat, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petenta .C. G. E. Center S.R.L, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. E. Center S.R.L., având CUI_, cu sediul în Iași, ., nr. 23 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.10.2013 în contradictoriu cu intimata C. General al Gărzii Naționale de Mediu, cu sediul în București,, sector 3, ., . sediul procedural ales la C. Județean Iași, din Mun. Iași, . A, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A. M.
Red/teh. I.C.
4 ex/12.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5335/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
