Plângere contravenţională. Sentința nr. 3220/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3220/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 9328/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3220/2014
Ședința publică de la 04 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. D. B.
Grefier: D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. D. V. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI-SECȚIA 3 POLIȚIE, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, în temeiul art. 131 NCPC verifică și constată că este competentă general, material și teritorial conform disp. art. 94 pct.1 lit.a ) si art.107 NCPC; estimează durata procesului la un termen de șase luni.
Față de proba cu înscrisuri solicitată de petent și intimat, în temeiul art. 254 (1) NCPC instanța o încuviințează, putând duce la dezlegarea pricinii.
În temeiul disp. art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea procesului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 19.03.2013 sub nr._, petentul B. D. V. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din 26.02.2013 încheiat de I.P.J. Iași, prin care i s-a aplicat o amendă de 1500 lei pentru contravenția prevăzute de art. 3 pct.2 si sanctionata de art.4 pct 11 din Legea nr.61/1991.
In motivare a aratat ca procesul-verbal este ilizibil astfel incat se impune anularea lui, nefiind respectate disp.art.16 si 17 din OG nr.2/2001.
Cererea nu a fost intemeiata in drept.
Alăturat s-a depus copia procesului verbal contestat si copia actului de identitate al petentului.
Legal citata, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit, acest act de constatare făcând deplină dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la probă contrară. S-a mai arătat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și de formă impuse de Ordonanța Guvernului nr.2/2001, nu este afectat de nici o nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
In cursul judecatii, instanta a incuviintat si a administrat proba cu inscrisuri si din oficiu a solicitat o copie lizibila a procesului-verbal de contraventie, copie de a fost comunicata petentului in vederea dezvoltarii motivelor care au stat la baza plangerii contraventionale.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate de contestator, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanta reține următoarele:
Conform procesului-verbal contestat cu . nr._ din 26.02.2013, încheiat de I.P.J. Iași, prin care petentului i s-a aplicat o amendă de 1500 lei pentru contravențiile prevăzute de art. 3 pct.1 si art.3 pct 11 din Legea nr.61/1991.
S-a reținut de catre agentul constatator că petentul a fost gasit in data de 26.02.2013, in jurul orelor 18,00 in apropierea statiei de autobuz pe . grup format din mai multe persoane care a savarsit actiuni ilicite contrare ordinii si linistii publice si a incitat la dezordine sociala.
Fapta a fost incadrata in disp.art. 3 pct. 2) din Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice: „Constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a sãvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socialã, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formã, a unor astfel de grupuri de persoane, care incitã la dezordine socialã” si sanctionata de art.4 alin.1 lit.c „ cu amendã de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevãzute la pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13), 15), 19), 20), 26), 27), 29) și pct. 32”.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent pentru luare la cunostință, acesta refuzand, context in care a fost mentionat martorul asistent S. G..
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat prin raportare la situația de fapt descrisă în procesul verbal și la încadrarea juridică dată acesteia de către agentul constatator, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute indicate de dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, retinand, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ din 26.02.2013, încheiat de I.P.J. Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezinta o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanta retine ca petentul nu a facut nici o dovada pentru a rasturna prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie, desi, potrivit disp.art.249 C.pr.civila, „cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.”
Cu toate acestea, si din oficiu, in raport de proba cu inscrisuri administrata in cauza, instanta, analizand temeinicia actului sanctionator, retine ca forța probantă a procesului-verbal de contraventie nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată - instanța apreciază ca nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, pe de altă parte trebuie avut în vedere că organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii in raport de circumstantele savarsirii faptei, individualizând în mod corect sancțiunea.
În aceste conditii, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea formulata de petentul B. D. V. cu domiciliul in Iasi, Soseaua N. nr.182, ., . împotriva procesului-verbal de contraventie . nr._ din 26.02.2013 in contradictoriu cu intimata I. Iasi
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 04.03.2014.
Președinte, Grefier,
C.D.B. pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef al Secției civile
Red./teh. CDB
09.07.2014 - 4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5631/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 5278/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
