Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 19496/245/2013
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 02 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - A. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. G. F. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta O. V. INSURANCE GROUP SUCURSALA IAȘI, având ca obiect ,,pretenții daune’’.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 10.11.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 24.11.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.12.2014, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Pe rolul acestei instanțe a fost inregistrată spre soluționare sub nr._ /18.06.2013 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. „G.P.A. F.” SRL, în contradictoriu cu pârâta O. V. INSURANCE GROUP –Sucursala Iași, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 7543,24 lei, reprezentând c/v daunelor produse la auto marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, conform facturilor fiscale anexate, precum și a dobânzii legale calculată de la data de 02.09.2011 pană la data plății integrale a debitului. Totodată, a solicitat reclamanta obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 07.10.2013 în dosar nr._ /a1 al Judecătoriei Iași, a fost admisă cererea de reexaminare împotriva încheierii din 25.07.2013 și modificată în parte aceasta, în sensul reducerii la jumătate a cuantumului taxei de timbru datorată și eșalonării în patru rate lunare, de câte 70,44 lei.
In motivare reclamanta a arătat faptul că, a încheiat cu . SA contractul de leasing financiar nr._/_, în baza căruia avea dreptul să utilizeze autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pentru care a fost încheiată polița CASCO . nr._ valabilă în perioada 18.02._14.
Conform susținerilor reclamantei la 04.07.2011 și 05.07.2011 reprezentantul societății a deschis patru dosare de daună la Sucursala din Iași a pârâtei, întocmindu-se calcule de reparație de ., iar dintre acestea a fost despăgubită doar parțial dauna din dosarul nr. P2RA18IS, emițându-se acceptul de plată pentru suma de 2290,00 lei și rămânand un rest de 764,00 lei, cu mențiunea că, prin adresa din 29.08.2011 i s-a comunicat că pentru celelalte dosare nu poate fi acordată despăgubirea întrucât avizarea a fost făcută cu întârziere, cu încălcarea prev. art. 16.12 lit.b din condițiile generale de asigurare.
După cum a arătat reclamanta administratorul său a fost plecat din țară mai multe luni, iar constatarea s-a făcut la revenirea sa, în timp ce data producerii acestora a fost indicată la sugestia persoanei care s-a ocupat de înregistrarea cererii și deschiderea dosarului fără ca pârâta să considere acesta un impediment, în condițiile în care a exprimat acordul pentru . ca abia după 2 luni să manifeste refuzul de plată, astfel că a fost nevoită să suporte integral costul reparației autoturismului, în sumă de 7543,24 lei .
În opinia reclamantei refuzul pârâtei de a plăti despăgubirile este abuziv și lipsit de temei legal, având în vedere că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a achitat ratele poliței CASCO și a anunțat dauna în 48 ore de la sosirea în țară a administratorului, cu mențiunea că dobânda legală se datorează de la data de 02.09.2011 la care a plătit ultima tranșă a reparațiilor efectuate.
În drept au fost invocate disp. art. 969 C. civ.
În susținere au fost anexate înscrisuri în copie, certificate” conform cu originalul” (f.5-36).
În termenul de complinire a lipsurilor, pus în vedere de instanță, reclamanta a depus precizări înregistrate sub nr._/19.07.2014, prin care a indicat inclusiv valoarea dobânzii legale pentru perioada 02.09._13, în cuantum de 1283,01 lei (f.39-45).
În termen legal pârâta a formulat și depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/26.11.2013, prin care a invocat excepția netimbrării, dar și excepția prescrierii dreptului la acțiune, întrucât reclamanta avea posibilitatea de a chema în judecată societatea de asigurare în termen de 2 ani de la data accidentului rutier, după cum reiese din disp. art. 2519 NCC aplicabil în speță, cu mențiunea că, datele producerii fiecărui eveniment au fost: 20.01.2010, 15.08.2010, 20.12.2010, 22.04.2011, iar prescripția curge de la momentul la care titlularul dreptului a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, potrivit art. 2523 NCC.
Referitor la fondul pretențiilor a arătat pârâta că asiguratul a avizat societatea despre producerea riscului asigurat cu întocmirea a 4 dosare de daună și anume: nr.RA18/IS/11/_, nr.RA18/IS/11/_, nr. RA18/IS/11/_, nr.RA18/IS/11/_, cu emiterea de ., în fiecare caz în parte, a facturii fiscale pentru decontarea contravalorii reparațiilor, fiind acceptată la plată suma de 2290,00 lei către aceasta și exprimat refuz pentru diferență, motivat de avizarea cu întârziere de peste 3 luni a daunelor de către asigurat, cu mențiunea că acesta a completat cererea de despăgubire arătand că suma de 2290,00 lei reprezintă contravaloarea integrală pentru daunele produse în accidentul din 22.04.2011 .
Sub nr._/18.12.2013 reclamanta a formulat și depus răspuns la întâmpinare (f.83-84) .
La solicitarea instanței pârâta a depus copii certificate după dosarele de daună, înaintate cu adresa înregistrată sub n._/04.02.2014 (f.88-130).
În condițiile în care acțiunea urmează a fi legal timbrată în modalitatea încuviințată de instanță, la termenul din 12.05.2014, prin încheiere de ședință, a fost unită cu fondul excepția prescripției dreptului la acțiune.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, completate de reclamantă cu cele depuse la termenul din 10.11.2014 la solicitarea instanței, proba cu interogatoriul pârâtei, la care aceasta a răspuns în scris (f.145-146), precum și proba testimonială, în cadrul căreia fost audiat martorul propus de reclamantă în persoana numitului A. G. I., a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la dosar (f.174).
Cu privire la răspunsul la întâmpinare a depus pârâta note de ședință înregistrate sub nr._/02.06.2014, anexând spețe de practică judiciară (f.151-163).
Din analiza probatorului comun administrat în vederea soluționării excepției și fondului instanța constată următoarele:
Ca urmare a evenimentelor rutiere produse la 22.04.2011, 15.08.2010, 20.01.2010 respectiv 20.12.2010 ce fac obiectul declarațiilor date societății de asigurare pârâte - Sucursala Iași de numitul G. P.-A., administrator al reclamantei, la 04.07.2011 respectiv la 05.07.2011 (f.91, 104, 119, 126), au fost deschise 4 dosare de daună și anume: nr.RA18/IS/11/_, nr.RA18/IS/11/_, nr. RA18/IS/11/_, nr.RA18/IS/ 11/_ și introdus în reparație autoturismul marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_, achiziționat în leasing de reclamantă de la . IFN SA, având poliță de asigurare CASCO . nr._ cu valabilitate în intervalul 18.02._14 (f.95).
Ulterior efectuării reparațiilor societatea S. LEASING SRL a emis factuti fiscale pentru decontarea contravalorii acestora iar societatea de asigurare a aceptat la plată doar suma de 2290,00 lei, achitată în dosar daună nr.18/IS/11/_, din totalul de 3054,00 lei pretins pentru acesta în baza cererii de despăgubire depusă de G. P. A. (f.96), cu mențiunea că, la data de 02.09.2011, acesta a declarat în scris că suma menționată reprezintă despăgubirea integrală pentru daunele produse autoturismului avariat și nu are alte pretenții (f.97) .
Referindu-se în primul rând la excepția prescripției dreptului la acțiune, pe fondul pretențiilor izvorâte din polița de asigurare, potrivit disp. art. 3 alin.2 din Decretul nr.167/1958, incident raportat la disp. art.6 alin.4 din NCC și art. 201 din Legea nr.71/2011:" Prin derogare de la dispozițiile alineatului precedent, în raporturile ce izvorãsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afarã acelor raporturi ce izvorãsc din asigurãrile de persoane în care obligațiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare; cu privire la primele de asigurare datorate în temeiul asigurãrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozițiile art. 22.”
În ce privește momentul de început al prescripției acesta incepe sa curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, conform art.10 alin.1 din același act normativ, respectiv de la data producerii evenimentului asigurat, ori in speta evenimentele rutiere s-au produs la 22.04.2011, 15.08.2010, 20.01.2010 respectiv 20.12.2010 conform declarațiilor date societății de asigurare iar acțiunea a fost inregistrată la instanță pe data de 18.06.2013 cu depășirea termenului de 2 ani.
Astfel, nu poate fi reținută ipoteza administratorului societății dedusă din întrebările la interogatoriu potrivit căreia ar fi trecut acele date pe declarații la sugestia operatorului de la „call center” care i-a spus că nu are importanță data evenimentului declarat în condițiile în care cu siguranță acesta cunoștea că depășirea termenului de 48 de ore în declararea riscului asigurat produce consecințe juridice importante, fiind greu de crezut așadar că și-ar fi asumat un refuz de despăgubire pentru acest motiv.
Totodată, instanța reține din practica asiguratorilor faptul că demersurile pentru autoturismele avariate se pot face chiar inainte ca cererea de despăgubire sa fie considerată valabilă, în scopul operativității și pentru conservarea anumitor probe ce ar suferi o depreciere în timp, astfel că înscrisurile denumite” document de intrare în reparație notă de constatare ” fac parte din ansamblul documentației necesare la stabilirea valorii despăgubirii, fără a li se putea da o interpretare în sensul recunoașterii dreptului la incasarea despagubirii, mențiune ce apare dealtfel și în cuprins sub forma:” Eliberarea prezentului document nu constituie notă tehnică finală de constatare a daunelor și nici obligație de plată din partea asiguratorului.”, context în care nu sunt de natură să întrerupă cursul prescripției.
Cum nici probatoriul administrat nu a dovedit existența certă a altor date de producere a riscurilor asigurate, care să le situeze înăuntrul termenului de prescripție de 2 ani, instanța va admite excepția și va respinge acțiunea, fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru sumele pretinse.
Având în vedere disp. art.453 alin.1 NCPC instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales la „ C. & C.” Societate Civilă de avocați din Iași, ..3, ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta . GROUP - Sucursala Iași, cu sediul în Iași, ..2, ., jud. Iași, ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la Tribunalul Iași ( se depune la Judecătoria Iași).
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.
Președinte, Grefier,
C.C. E.A.
Red. Pr.C.C.
4 ex./20.03.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
