Restituire metale preţioase. Hotărâre din 30-09-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 6354/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. D.
GFREFIER- N. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții S. M. G., S. F. în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect restituire metale prețioase.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub număr de dosar_, reclamanții S. M. – G. și S. F. l-au chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Banca Națională a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la restituirea metalelor prețioase confiscate de Miliția Județeană Iași în anul 1988 de la aceștia.
S-a arătat că în anul 1988 la domiciliul reclamanților, în urma unor informații a unui informator al securității, au avut loc mai multe percheziții domiciliare în urma cărora au fost confiscate mai multe metale prețioase din aur, percheziții efectuate de către căpitan M. I. și lt. Maj. B. V., angajați ai Miliției Județene Iași.
Reclamanții au fost ridicați de la locurile de muncă de către angajații Miliției Județului Iași și constrânși să pună la dispoziția acestora toate bijuteriile din aur.
La data de 15.09.1988, cei doi angajați ai miliției, în prezența martorului Ș. E., domiciliat în Tomești, .. A, ., județul Iași, au fost ridicate de la domiciliul reclamanților, situat în ., ., ., următoarele bunuri:
- patru verighete din metal galben, plate, cu striații la exterior marcate cu poanson străin;
- o verighetă din metal galben semi-bombată, marcată cu poanson străin;
- un inel bărbătesc din metal galben, prevăzut la partea superioară cu doi șerpi față în față;
- un inel damă din metal galben, format turban cu opt semiluni și o bobiță la mijloc marcat cu poanson străin;
- o pereche de cercei din metal galben format pendul cu două frunzulițe marcat cu poanson străin;
- o pereche de cercei din metal galben cu striații la exterior;
- un lănțișor cu pandantiv din metal galben format zale spic cu medalion rotund având o literă arabă marcat cu poanson străin.
În aceeași dată au fost confiscate și alte bunuri de valoare, dar, care au fost restituite ulterior printr-un proces-verbal din data de 27.09.1988 de către angajații Miliției Județene Iași.
În data de 16.09.1988 lt.maj. B. V. a ridicat de la S. F. din ., Bloc .. 2, . din metal galben conform unui proces-verbal încheiat în prezența numiților S. M. și S. V.:
- patru verighete din metal galben, 2 late și 2 înguste cu model la exterior marcate cu poanson străin;
- o pereche de cercei din metal galben format pendul cu o frunză cu patru petale marcați cu poanson străin;
- trei perechi cercei din metal galben format pendul cu inimoară cu o floare imprimată identică.
În data de 19.09.1988 angajații din cadrul Miliției Județene Iași au ridicat de la numitul S. M. soțul lui S. F. în baza unui proces-verbal încheiat următoarele bijuterii din metal galben:
- două verighete plate cu striații la exterior;
- două verighete plate cu striații la exterior;
- două verighete plate înguste cu striații și model la exterior;
- una verighetă plată cu striații orizontale la exterior;
- una pereche cercei format pendul cu piatră (roșie) mov cu cinci lănțișoare mici atârnând.
Toate aceste bunuri au fost ridicate în prezența martorilor B. N. cu domiciliul în . și a numitului S. V. domiciliat în ..
Urmare a celor expuse mai sus, reclamanții au solicitat, ca în situația în care aceste obiecte nu pot fi restituie în natură, pârâta să fie obligată la restituirea echivalentului în bani a acestora, având în vedere faptul că aceste confiscări au fost făcute de către Miliția Județului Iași în baza Decretului 244/1978.
F. de dispozițiile art.34 ind. 1. din O.U.G. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase aprobate prin Legea nr. 261/2002, O.G. nr.24/2003, Legea 362/2003, persoanele fizice ale căror obiecte din metale prețioase au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, pot solicita restituire acestora.
Toate aceste bijuterii din aur au fost confiscate în baza unor procese - verbale încheiate în prezența unor martori de către angajații Miliției Județene Iași, fiind practic niște acte de dispoziție abuzivă, fiind circumscrisă art. 6 din Legea nr. 213/1998.
În conformitate cu art. 1909 al. l cod civil (în vigoare până în octombrie 2011), simplul fapt al posesiunii bunurilor mobile naște prezumția de proprietate.
Au solicitat instanței de judecată repunerea în termen a cererii de restituire a bunurilor, motivat de faptul că reclamanții au intrat în posesia proceselor-verbale de confiscare a bunurilor la sfârșitul anului 2013, după renovarea casei părintești din .,procese-verbale ce au fost ascunse de către mama numitului S. M.-G., aceasta decedând în anul 2001, astfel că, reclamanții nu au avut cunoștință de locul unde au fost ascunse procesele-verbale.
În conformitate cu Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică.
În prezenta speță poate fi reținută și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 mai 1998, in cazul V. împotriva Statului R., întrucât jurisprudenței CEDO trebuie să i se recunoască valoarea de sursă de drept, opinia instanței ar trebui să se întemeieze și pe art. l 1 și art. 20 din Constituția României, potrivit cărora CEDO face parte din dreptul intern, iar protecția drepturilor omului are în vedere nu numai sursa convențională, ci și jurisprudențională, astfel încât acestea alcătuiesc un .>
Prin această hotărâre s-a reținut că respingerea de către instanța română a cererii privind restituirea monedelor și bijuteriilor din aur, s-au încălcat printre altele art. l Protocolul nr. l conform cărora orice persoana fizică, juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
De asemenea, au solicitat instanței a avea în vedere faptul că, în cazul bunurilor care cad sub incidența OUG190/2000, legea veche materializată în dispozițiile Codului Civil, invocate, suportă inevitabil efectele aplicării imediate a legii noi consacrate de dispozițiile art.15 din Constituție.
Astfel, în conformitate cu Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 20 martie 1952 nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale a dreptului internațional, precum și faptul că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Au solicitat instanței să aibă în vedere atât situația confiscării abuzive care subzista și astăzi, fiind continuă, cât și caracterul nelegal al confiscării bunurilor.
De asemenea, în cazul bunurilor care cad sub incidența O.U.G. 190/2000, legea veche materializată în dispozițiile Codului Civil, suportă inevitabil efectele aplicării imediate a legii noi consacrate de dispozițiile art.15 din Constituție și art. 1 Cod civil.
Potrivit art. 40 al.2 din Normele de aplicare ale O.U.G. 190/2000, aprobate prin HG nr. 1344/2003: „Reprezentarea statului în fața instanțelor de judecată în litigiile prevăzute de art. 341 al. l din OUG 190/2000, cu modificările și completările ulterioare, este asigurată de Banca Națională a României atât în cazul proceselor aflate pe rol la data intrării în vigoare a OUG 190/2000, cât și cele intentate în baza acestui act normativ."
Astfel că, în conformitate cu Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 20 martie 1952: „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Au solicitat instanței de judecată să aibă în vedere atât situația confiscării abuzive care subzistă și astăzi, fiind continuă, cât și caracterul nelegal al confiscării bunurilor.
In atare situație, reclamanții au suferit o confiscare de fapt, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, fiind considerată o încălcare a art. 1 la Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Instanța de judecată este obligată să analizeze această speță în contextul în care Convenția vizează apărarea unor drepturi concrete și efective, adică reclamanții nu pot fi lipsiți de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică.
Conform Constituției și normelor europene, au solicitat instanței să ia act că cererea este întemeiată, fiind admisibilă, astfel că accesul liber la justiție al reclamanților este garantat conf. Art. 40 din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea N.M. pentru aplicarea OUG 190/2000 „ reprezentarea Statului în fața instanțelor de judecată în litigiile ce au ca obiect restituirea metalelor prețioase preluate abuziv este asigurată de B.N.R."
Instanța de judecată are rolul de a constata că cererea formulată de către reclamanți nu este tardiv introdusă deoarece conform cu Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale din 20.03. 1952: „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Ca atare, reclamanții au suferit o confiscare de fapt incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, fiind considerată o încălcare a art. 1 la Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 20.03. 1952.
Așadar, se constată calitatea de proprietar a reclamanților, deposedarea abuzivă a acestora de bunurile menționate mai sus, necesitatea acordării despăgubirilor,în situația,în care bunurile confiscate abuziv nu se regăsesc în visteria pârâtei, ca formă de reîntregire (reparare) a patrimoniului reclamanților.
În drept au invocat art. 40 din H.G. nr. 1344/2003, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 261/2002, art. 36 lit. a) din Legea nr. 261/2002.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 26 alin. 3, art. 34 ind. 1 din OUG nr. 190/2000 aprobată și modificată prin Legea nr. 261/2002, modificată și republicată în temeiul OG nr. 24/2003, aprobată prin Legea nr. 632/2003.
Au depus copii după procesele verbale de confiscare a bunurilor, certificat de deces și cărți de identitate.
Banca Națională a României, în calitate de pârât în prezenta cauză, a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în fapt, reclamanții S. M. G. și S. F. solicită obligarea Statului roman reprezentat de B.N.R. la restituirea în natură sau plata cu bani în echivalent a metalelor prețioase confiscate de la aceștia în zilele de 15, 16, și 19 septembrie 1988 de fosta Miliție Județeană Iași.
Pe cale de excepții au invocat:
1 .Excepția tardivității acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.l din O.U.G 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.82/02.04.2007, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase au fost preluate abuziv de către stat puteau solicita restituirea acestora instanțelor de judecată în raza cărora domiciliază, sau își au reședința sau sediul, până la data de 31.12.2009.
Faptul că reclamanții nu au exercitat dreptul înlăuntrul termenului imperativ menționat, atrage stingerea dreptului procedural de a promova acțiunea de față.
Au învederat faptul că informații și eventual înscrisuri, referitoare Ia metalele prețioase revendicate, pot fi solicitate de la Sucursală Regională a Municipiului București a B.N.R., ., sector, 3 București.
2. Excepția inadmisibilității acțiunii în ipoteza revendicării metalelor prețioase pe dreptul comun.
Măsura reparatorie reglementată de O.U.G 190/2000 cu modificările și completările ulterioare, nu este altceva decât o acțiune în revendicare specială, supusă unui regim juridic aparte, ta contextul menționat neputând fi admisă o acțiune injustiție pe dreptul comun, întrucât reclamantul, din propria culpă, nu a exercitat demersurile prevăzute de legiuitor prin actul normativ sus indicat, până la data de 31.12.2009 când a expirat termenul de formulare a cererilor de restituire a metalelor prețioase preluate abuziv.
Potrivit prevederilor art. 6 alin 2 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică "Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de proprietarii lor sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație." Analiza dreptului de proprietate invocat și a îndreptățirii la restituire în natură sau echivalent, s-ar fi putut realiza numai în cadrul stabilit de acest act normativ cu caracter special (OUG 190/2000), cu respectarea principiului de drept potrivit căruia legea specială derogă de la legea generală.
Pentru reclamanți nu există posibilitatea de a alege între legea generală (dreptul comun) și legea specială (OUG 190/2000), motivat de faptul că o dată ce legiuitorul a înțeles să adopte o reglementare specială pentru valorificarea dreptului pretins, încălcat de autoritățile regimului totalitar de dinainte de 199 (această cale specială ar fi trebuit urmată cu toate condiționările ei. în acest sens au invocat CEDO în materia dreptului de proprietate, ocrotit de art. l din Protocolul nr. 1 la Convenția ratificată de România în 1994. Din perspectiva acestui text, statele sunt libere să adopte sau nu măsuri speciale de reparație, iar dacă înțeleg să adopte astfel de măsuri, sunt libere să impună condițiile aferente privind despăgubirile (natură, cuantum) și de ordin procedural, inclusiv termenul de solicitare (a se vedea C. B., Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole, Editura ALL
B., București, 2005, pag. 990 privind restituirea bunurilor trecute în stăpânirea fostelor state totalitare).
Reclamanții au invocat ipoteza posibilității realizării dreptului pe calea legii speciale, procedura nefiind declanșată. Or, în măsura în care pretinde că omisiunea de declanșare a procedurii până la 31.12.2009 s-a datorat unor cauze obiective, reclamanții ar fi avut/au deschisă posibilitatea de a solicita repunerea în termenul de exercitare a cererii de restituire în procedura OUG 190/2000, potrivit Codului de procedură.
Analiza și recunoașterea dreptului de proprietate, ar putea avea loc pe o altă cale decât aceea a legii speciale de reparație, numai dacă s-ar dovedi că raportat la circumstanțele speței, a fi impus sau a impune părții să urmeze condiționările acestei căi speciale ar fi echivalat/ar echivala cu o negare a dreptului său de proprietate și de acces la instanță în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 6, paragraful 1 din Convenție. Statuând într-o problemă de drept asemănătoare, I.C.C.J. a pronunțat Decizia în recurs în interesul Legii nr. 33/2008, prin care:
„ Cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după . Legii nr. 10/2001și soluționate neunitar de instanțele judecătorești, stabilește:
Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea 10/2001 și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice "
În speță, reclamanții nu au nici o justificare de a deschide altă cale și implicit posibilitatea de eludare a condiționărilor legii speciale, pricina nu poate fi cercetată pe fond în prezenta cerere în revendicare întemeiată eventual pe dreptul comun, în acest sens cererea fiind inadmisibilă. .
Precizăm cu referire la Decizia în recurs în interesul Legii nr. 33/2008, că respingerea cererii reclamantului de către instanță ca inadmisibilă, nu echivalează cu oîncălcare a drepturilor reclamanților, astfel cum acestea sunt prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului, cu referire expresă la ort 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1.
Dreptul de acces Ia instanță recunoscut de art. 6 CEDO în materie civilă, trebuie să fie efectiv dar nu absolut, respectiv prin însăși natura sa presupune o anumită reglementare din partea statului. Această reglementare poate lua forma unor constrângeri privitoare la calea procedurală sau termene, care sunt admisibile dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între respectivele constrângeri și scopul urmărit. Prin impunerea căii stabilite de OUG 190/2000, aceste condiții sunt respectate. OUG nr. 190/2000 este lege în sensul autonom al acestui termen în jurisdicția CEDO. Legiuitorul a urmărit să acorde reparații persoanelor afectate de măsuri de preluare în timpul regimului totalitar precedent dar, legitim, și un just echilibru între interesul acestuia și interesul general, inclusiv în sensul stabilizării circuitului civil .. Termenul de formulare a cererii de restituire a fost prelungit succesiv până la 31.12.2009, in abstracto un termen de 9 ani nu este nerezonabil pentru cei interesați.
Referitor la art. 1 din Protocolul nr. 1, Convenția europeană a drepturilor omului, nu se aplică statului român și resortisanților săi pentru presupusele încălcări ale dreptului de proprietate, produse anterior anului 1994 (Competenta ratione temporis).
În speță, după anul 1994 și după 2000, nu a fost urmată procedura judiciară obligatorie (obligativitate care este compatibilă cu art. 6 CEDO, după cum am menționat mai sus) pentru a cerceta dacă reclamantul are un bun sau o speranță legitimă la dobândirea unui bun, nefiind obținută nicio hotărâre judecătorească favorabilă sub acest aspect. Astfel că nu se poate invoca, eventual, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, prin respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, dacă își întemeiază acțiunea pe dreptul comun. Solicităm admiterea excepției tardivității acțiunii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă în ipoteza formulării acțiunii pe dreptul comun.
Banca Națională a României a informat faptul că, în urma verificării evidențelor de arhivă pe care le deține, au fost identificate documente care atestă depunerea în bancă, în anul 1988 a două verighete din aur pe numele S. M. G. din Iași, ., fără alte date de identificare.
Cele două verighete în greutate brută totală de 6,91 grame aur, se regăsesc depozitate în tezaurul B.N.R. – S.R.B.
Aceste bunuri din metale prețioase apar în evidențele contabile ca fiind valorificate în folosul statului, prin virarea contravalorii acestora la bugetul de stat și au o valoare de evidență de 651,70 lei, valoare calculată pe baza prețului de evidență practicat de B.N.R. pentru anul 2014.
În evidențele sale de arhivă, nu au fost identificate alte documente care să ateste depunerea în bancă a altor bunuri din metale prețioase confiscate pe numele S. F. și nici pe numele S. M..
Au depus copii după inventarul de depunere în bancă întocmit de Inspectoratul Județean Iași – Serviciul Economic nr._ din 25.10.1988, expertiza tehnică nr._-6 și avizul oficiului juridic nr. 206/198.
A solicitat copiile proceselor dar acestea nu au fost enumerate odată cu acțiunea de către părți.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
- Excepțiile privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii sunt neîntemeiate deoarece reclamanții au acces liber și neîngrădit în justiție garantat de Constituție și de normele europene.
Conform Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică.
Conform OUG 190/2000, reprezentarea Statului în fața instanțelor de judecată în litigiile ce au ca obiect restituirea metalelor prețioase preluate abuziv este asigurată de B.N.R.
- Prezenta acțiune este parțial întemeiată pentru motivele care vor fi expuse mai jos.
Cererea este scutită de plata timbrajului, conform art. 26 al. 3 și 34 ind.1 din OUG 190/200 .
Conform documentelor depuse de pârâtă s- a dovedit depunerea la acestea a două verighete din aur, ce au fost valorificate și a căror restituire către reclamanți se impune deoarece exproprierea acestora nu este legală.
Față de cele reținute, instanța, urmează în baza art. 40 din HG 1344/2003, 34 alin.1 din Legea 261/2002 și 36 lit a din Legea 261/2002 să admită în parte prezenta acțiune și să oblige pe pârâtă să restituie reclamanților 2 verighete de 6,9 grame aur sau contravaloarea acestora( 651,70 lei).
De asemenea, instanța va respinge celelalte cereri ale reclamanților ca neîntemeiate( restul bunurilor indicate și care rezultă că au fost confiscate conform proceselor verbale, dar pentru care nu s-a făcut dovada demersurilor la bancă și valorificării lor în folosul Statului R.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
1. Respinge excepțiile privind inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii.
2. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții S. M. G.- ., jud. Iași, ..2, ap5, CNP_ și S. F. - Satul D.,., ..2, ap5, CNP_ în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin BNR- ., sector 3, București.
Obligă pârâtul să restituie reclamanților 2 verighete de 6,91 gr aur sau contravaloarea acestora de 651,70 lei.
Respinge celelalte cereri ale reclamanților (conform considerentelor).
Cu apel în 30 zile de la comunicarea/înmânarea prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată azi, 30.09. 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red: jud. P.D- 1.10.2014
Tehnored: P.M 08.01.2015
5 exemplare
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4172/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
