Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 22953/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . pe pârât . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 17.11.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 28.11.2014, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 25 iunie 2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _/245/2014 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., prin care se solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta . SRL să fie obligată la plata sumei de 106,45 LEI cu titlu de preț și 10,75lei cu titlul de penalități. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapta acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de salubritate nr._/23.05.2012, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârâtă, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că în baza art. 8 pct. 4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități în cuantum de 10,75 lei, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, conform Legii nr. 51/2006, că respectivul contract o obligă pe pârâtă la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâta la conciliere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/23.05.2012, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârâtă, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.
Deși legal citată, conform relațiilor SEIP ( fila 22 ds), pârâta . SRL nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță, prin reprezentant, pentru a-și preciza poziția procesuală .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 12.11.2010 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâta. SRL contractul de prestări servicii nr._/23.05.2012 prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată, iar pârâta se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că, potrivit art. 8 pct. 3 din contractul părților, plata se efectuează în termen de 15 de zile de la data primirii facturii.
Potrivit art. 969 din Codul civil ( art. 1169 noul cod civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale depuse la dosar pârâta datorează reclamantei suma de 106,45 LEI cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada ianuarie 2013 – aprilie 2013.
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâta - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâta – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 106,45 LEI cu titlu de preț.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din vechiul cod civil (1523 din Noul cod civil), debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârâtă, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor –0,04% pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr. 51/2006.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâta . SRL la plata către reclamantă a sumei de 10,75 lei cu titlul de penalități aferente aceleiași perioade.
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța reține că . SRL este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. S.A., cu sediul ales în IASI, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul . SRL, cu sediul in IASI, ., ., ., cu punct de lucru si in IASI, .. 2, ., .> Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 106,45 lei, aferenta perioadei ianuarie 2013 – aprilie 2013 și 10,75 lei cu titlul de penalități aferente facturilor neachitate .
Obliga pârâtul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru.
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțată in ședință publică azi, 28.11.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/12.12.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 1301/2014.... → |
|---|
