Pretenţii. Sentința nr. 6241/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6241/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 41852/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6241
Ședința publică de la 28 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât D. M., pârât D. M. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.12.2013, sub dosar nr._, reclamanta .. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtii D. M. si D. M. D., obligarea acestora din urmă, în solidar, la plata sumei de 539,74 lei reprezentând contravaloare marfa livrata si suma de 737,35 lei reprezentând penalități de întârziere aferente, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că între părți s-au derulat raporturi comerciale constand în livrarea de mărfuri, în baza cărora a emis facturile fiscale anexate la dosarul cauzei, evidențiindu-se în acest sens ca restantă plata sumei de 539,74 lei reprezentând contravaloare produse livrate și neachitate.
A mai precizat reclamanta totodata că, potrivit art. 7 pct. 4 al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, s-a stabilit ca neexecutarea obligațiilor contractuale să conducă la calcularea de penalități de întârziere al căror cuantum poate depăși debitul principal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516, art. 1530, art. 2280, art. 2300, art. 1270 alin. 1 C.civ.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 94,90 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, următoarele: facturi fiscale, fișă calcul penalități, contract de vânzare nr._/08.08.2013, certificat de informare nr. 1042/11.09.2013, proces-verbal nr. 1801/18.11.2013, proces-verbal nr. 1830/18.11.2013 si nr. 1831/18.11.2013, extras ONRC si practica judiciara.
Pârâtii, desi au fost legal citati nu au formulat intampinare si nici nu s-au prezentat in instanta pentru a-si exprima pozitia procesuala .
În cursul cercetarilor judecatoresti a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta .. și pârâta D. M. a intervenit contractul de vânzare-cumparare nr._/08.08.2013 (f. 7), conventie în baza căreia reclamanta a emis o . facturi fiscale, .._/08.08.2013, nr. I256778/29.08.2013, nr. I256779/29.08.2013, nr. F056120/03.09.2013 si nr. F056121/03.09.2013 (f. 8-14), in valoare totala de 539,74 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate, debit pe care parata nu l-a achitat.
Totodata instanta mai retine ca, potrivit dispozițiilor art. 10 al convenției, pârâtul D. M. D. a garantat, în calitate de fidejusor, executarea obligațiilor asumate de către cumpărătoarea D. M., în conformitate cu dispozițiile art. 2280 C.civ., împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 2300 C.civ. cu privire la solidaritatea obligațiilor în raporturile dintre debitorul principal și garantul fidejusor.
Conform prevederilor art. 7 pct. 4 al contractului de vânzare nr._/08.08.2013, părțile au stabilit ca neexecutarea la scadență a obligațiilor contractuale să atragă aplicarea unei penalități de întârziere în procent de 1% pe zi, calculat la valoarea debitului principal restant, reclamanta calculand in acest sens penalitati in valoare de 737,35 lei .
În drept,instanta retine ca potrivit art.1516 din Noul Cod Civil, „1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației;
2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;
3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.1270 alin.1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.”
Potrivit prevederilor art. 662 alin 2, 3 și alin. 4 Noul C.proc.civ., creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Raportat la aceste teste de lege, instanța reține că reclamanta din prezenta cauză deține împotriva pârâtilor o creanță certă și lichidă în cuantum de 539,74 lei reprezentand debit datorat in temeiul contractului de de vânzare nr._/08.08.2013, iar suma de 737,35 lei este datorată cu titlu de penalități de întârziere calculate pana la data de 06.12.2013, creanța rezultand în mod direct din înscrisurile depuse, cuantumul sumei facturate fiind expres indicat, iar termenul de scadență fiind împlinit la momentul promovării acțiunii.
Potrivit principiului general statuat de art. 249 Noul C.pr. civ, care dispune că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art. 10 alin. 1 teza finală Noul C.proc.civ, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtilor sarcina de a dovedi stingerea acesteia.
Astfel, pârâtii nu au facut dovada stingerii obligațiilor contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce le incumbă, astfel încât instanța apreciază că acestea nu au respectat clauzele asumate la încheierea contractului de vânzare, încălcând astfel principiul de drept enunțat de art. 1270 Cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți.
În ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a pârâtilor la plata de penalităților de intarziere prevazute in contract, instanța reține că, în cauza, sunt incidente dispozițiile art. 1535 Cod civil, care prevad că „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel convenit de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”., iar în conformitate cu dispozițiile art. 1350 Cod civil, „orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.
F. de aceste imprejurari, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv fapta constând în nerespectarea obligațiilor contractuale de achitare a produselor livrate, prejudiciul provocat de această atingere în patrimoniul reclamantei vânzătoare, raportul de cauzalitate dintre cele două, precum și vinovăția pârâtelor în neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, instanța apreciaza ca cererea formulata de catre reclamanta este intemeiata si, in consecinta o va admite si va obliga pârâtii la plata in solidar către reclamantă a sumei de 539,74 lei reprezentând contravaloare marfa livrata si suma de 737,35 lei reprezentând penalități de întârziere aferente .
În baza art. 453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtelor, instanța le va obliga pe acestea, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 94,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de către reclamanta . , cu sediul in Ploiesti, ., ., prin reprezentant legal, RO17713068, J/_, în contradictoriu cu pârâtii D. M., CNP_ si D. M. D., CNP_, ambii domiciliati in ., jud. Iasi.
Obligă pârâtii la plata in solidar către reclamantă a sumei de 539,74 lei reprezentând contravaloare marfa livrata si suma de 737,35 lei reprezentând penalități de întârziere aferente .
Obligă pârâtii la plata in solidar către reclamantă a sumei de 94,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.04.2014 .
Președinte, Grefier,
G. C. M. D. B.
Red./tehnored.MGC/DB
5ex/25.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5328/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
