Contestaţie la executare. Sentința nr. 1539/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1539/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 8294/245/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1539/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanții I. N. și I. L. în contradictoriu cu pârâta B. C. Română SA, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cererii de suspendare a executării silite, excepției tardivității și pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014, susținerile apărătorului ales al reclamanților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014, 28.01.2014 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la 11.03.2013 pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_, contestatorii I. N. si I. L. au solicitat în contradictoriu cu intimata B. COMERCIALA R. SA anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarele de executare nr. 81/2010 si 33/2012, suspendarea executarii silite pana la solutionarea in mod definitiv si irevocabil a contestatiei la executare, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, contestatorii au arătat că pana la data de 18.02.2013 nu li s-a comunicat niciun act de executare intocmit de catre executorul judecatoresc D. C.. F. de cererea de executare silita inregistrata sub nr. 573/08.09.2010, in dosarul de executare nr. 81/2010, executarea silita este perimata, intrucat executarea silita a fost incuviintata prin Incheierea din data de 10.12.2010, pronuntata de catre Judecatoria Iasi, in dosarul nr._/245/2010.
Toate formele și actele de executare întocmite împotriva contestatorilor după data de 7.02.2011 sunt nule de drept, deoarece la această dată executarea se perimase.
S-a perimat si executarea silita in dosarul nr. 33/2012, la cererea intimatei de continuare a executarii silite, intrucat aceasta cerere reprezinta in fapt o noua cerere de incuviintare executare silita, efectuata la mai mult de 1 an si 10 luni de la data ultimului act de executare constand in cererea de executare silita nr. 572/08.09.2010. după formularea cererii de încuviințare a executării silite a fost încheiat procesul verbal de stabilire al cheltuielilor de executare nr. 33 din 8.06.2012 iar ulterior acestui act de executare, timp de 6 luni nu a mai fost efectuat nici un act de executare. Următorul act de executare întocmit împotriva contestatorilor este procesul verbal de situație întocmit la 15.11.2012, iar ulterior acestui act executorul judecătoresc a mai întocmit un proces verbal de situație la data de 7.02.2013.
Se solicită a se constata și nulitatea absolută a somației de plată nr. 33 din 15.02.2013 care a fost emisă la aproximativ 9 luni de la data formulării cererii de încuviințare a executării silite și de care au aflat întâmplător, somație ce nu ar fi fost probabil comunicată contestatorilor.
În atare situație orice act întocmit după perioada de 6 luni de la data întocmirii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor din 8.06.2012 este lovit de nulitate, fiind intervenită perimarea de drept a executării silite
În baza art. 403 C. au solicitat suspendarea executării silite, având în vedere paguba iminentă ce s-ar produce în patrimoniul contestatorilor și prejudiciul major, ca urmare a vânzării imobilului de către executorul judecătoresc. Întrucât așa cum s-a arătat că întreaga procedură de executare efectuată de către executorul judecătoresc este nelegală, fiind efectuată cu încălcarea dispozițiilor Codului de Procedură Civilă, este imperios necesar ca instanța să dispună suspendarea executării silite pentru a nu se aduce prejudicii suplimentare contestatorilor până la soluționarea pe fond a contestației.
Pe fond s-a arătat că creditoarea a solicitat continuarea executării silite a dosarelor de executare înregistrate sub nr. 81/2010, repsectiv 82/2010, pe numele contestatorilor, dar este ciudat că nu s-a formualt cerere de executare și pe numele T. E. I., avalist și administrator și asociat unic al debitoarei .. Mai mult este de neînțeles atitudinea creditoarei BCR, care formulează cererile de executare la 8.09.2010, iar la 20.09.2010 formulează cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei ., fără a formula cerere de atragere a răspunderii administratorului în temeiul art. 138 din Legea nr. 95 din 2006.
În drept s-au indicat dispozițiile art. 399 și urm. C..
Alăturat s-au depus înscrisuri.
Intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA a formulat întâmpinare prin care, a invocat pe cale de exceptie tardivitatea contestatiei, iar pe fondul cererii, a arătat că din actele dosarului de executare silita nr. 33/2012 rezulta ca acestea nu sunt perimate.
Au fost depuse la dosar copii de actele dosarului de executare.
La 14 mai 2013 instanța a pronunțat sentința civilă nr. 7470 prin care a respins contestația la executare formualtă de I. N., dispunând anularea executării silite pornite în dosarul nr. 81/2010, ca fiind perimată, anularea procesului verbal nr. 33/08.06.2012 pentru stabilirea cheltuielilor de executare, emis în dosarul de executare nr. 33/2012,anularea în parte a somației nr. 33/15.02.2013 emisă în dosarul de executare nr. 33/2012, în sensul că a înlăturat obligația debitorului de a plăti suma de_ lei reprezentând cheltuieli de executare.
Prin decizia civilă nr. 554 din 16.10.2013 a Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 7470/2013 a fost casată și trimisă spre rejudecare Judecătoriei Iași. În motivare s-a reținut că nu au fost analizate toate cererile, nu au fost pe deplin stabilite împrejurările de fapt și de drept.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la 22.11.2013.
Partilor le-a fost incuviintata proba cu inscrisurile care au fost depuse la dosar.
Analizând acțiunea formulată, susținerile părților, probele administrate, raportat la normele aplicabile în materie execuțională, instanța reține:
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, se constată că hotărârea anterioară a fost casată iar judecătorul s-a abținut, nefiind menținut niciunul din actele de procedură întocmite de acesta.
Prin urmare, instanța se va pronunța asupra cererii de suspendare. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 403 C., suspendarea executarii silite este o masura excepțională având în vedere cerința ca titlurile executorii să fie duse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt în vederea realizării drepturilor creditorilor urmăritori. Intimata, în calitate de creditoare, are dreptul la realizarea obligației de a face într-un termen rezonabil care presupune și îndeplinirea procedurilor execuționale până la realizarea efectivă și completă a creanței lor. În cauza de fața contestatorii nu au făcut dovada unei situații de excepție – a unor urmări grave ce ar putea sa fie determinate de continuarea executarii ce a fost pornita, urmari ce nu ar mai putea fi îndreptate. De asemenea, motivarea contestatorilor că actele de executare ar fi nelegale nu este suficientă pentru a se dispune suspendarea executării silite.
În consecință, cererea de suspendare a executării silite urmează a fi respinsă.
Excepția tardivității contestației la executare va fi respinsă, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal la 5.03.2013, cu respectarea termenului de 14 zile prevăzut de art. 401 din C., raportat la data comunicării de 18.02.2013.
Pe fondul cauzei, analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Se contestă executarea silită efectuată de executorul judecătoresc D. C. în dosarul de executare nr. 33 din 2012.
Cererea de executare inițială a fost depusă la executorul bancar propriu la 8.09.2010, care a întocmit mai multe acte de executare pe numele debitorilor contestatori. La 19 decembrie 2011 a intervenit modificarea prevederilor referitoare la organizarea activitatii de punere in executare a creantelor apartinand institutiilor de credit si institutiilor financiare nebancare, conform Legii nr. 287 din 2011.
Ca urmare a acestor dispoziții legale, la 14.05.2012 banca creditoare a solicitat continuarea procedurilor de executare silită înaintând conform art. 5 executorului judecătoresc competent dosarele de executare conținând inclusiv cererile de executare împotriva debitorilor contestatori.
Constatându-se învestit cu o cerere de executare silită, executorul judecătoresc D. C. a procedat potrivit art. 373 ind. 1 din codul de procedură civilă din 1865, aplicabil în cauză. Astfel, chiar dacă anterior existau acte de executare întocmite împotriva debitorilor contestatori, executorul judecătoresc s-a considerat învestit la data primirii cererii de continuare a executării inclusiv cu cererea de executare silită inițială și a urmat procedura încuviințării executării silite, astfel încât instanța a dispus din nou încuviințarea executării silite prin executorul judecătoresc, deși acest lucru nu mai era necesar, după cum rezultă din dispozițiile art. 5 din Legea nr. 287 din 2011. Procedând în acest mod, executorul judecătoresc a lipsit de efecte actele de executare anterioare, aspect confirmat și de faptul că la solicitarea instanței a înaintat copia dosarului de executare nr. 33 /2012 cuprinzând numai actele de executare întocmite ulterior datei de 14 mai 2012.
Nerespectarea în acest caz a termenului prevăzut de art. 373 ind. 1 de către executorul judecătoresc, termen de recomandare și nicidecum imperativ, nu are drept consecință anularea actului respectiv, ci poate avea doar implicații disciplinare, administrative, ce pot fi invocate doar de către partea vătămată. În situația de față, contestatorii nu sunt vătămați prin temporizarea procedurii de executare silită.
Instanța apreciază că astfel cum s-au derulat evenimentele ulterior apariției Legii nr. 287 din 2011, creditoarea nu a înțeles să continue executarea silită prin executorul bancar, ci a învestit executorul judecătoresc în fața căruia a reiterat cererea de executare silită inițială, cea din 8.09.2010.
Potrivit art. 5 din lege, “executãrile silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit, altor entitãți care aparțin grupului acestora și care desfãșoarã activitãți financiare, instituțiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit, aflate în curs la data intrãrii în vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmãrirea silitã. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancarã sau instituție financiarã nebancarã, poate solicita continuarea executãrii acestor titluri executorii de cãtre executorul judecãtoresc competent potrivit legii. (2) De la data intrãrii în vigoare a prezentei legi pânã la data numirii în funcția de executor judecãtoresc, executorii prevãzuți la art. 1, la cererea creditorului, instituție de credit sau instituție financiarã nebancarã, pot începe noi executãri silite în temeiul titlurilor executorii aparținând acestor instituții.
(3) În cazurile prevãzute la alin. (1) și (2), dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de cãtre instituțiile de credit și de instituțiile financiare nebancare executorilor judecãtorești competenți, potrivit legii, sã continue executarea silitã. (4) Actele de executare îndeplinite de cãtre executorii prevãzuți la art. 1 pânã la data numirii acestora în funcția de executor judecãtoresc, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuãrii lor, rãmân valabile”.
În consecință, instanța apreciază că apărările contestatorilor formulate în raport de actele de executare anterioare datei de 14 mai 2012 sunt nerelevante, întrucât executorul judecătoresc a demarat o nouă executare silită, distinctă de cea inițiată prin intermediul executorului bancar.
După încuviințarea executării silite la 13.06.2012, executorul judecătoresc D. C. a încheiat mai multe acte de executare după cum urmează: proces verbal de situație din 15 noiembrie 2012, proces verbal de situație din 7.02.2013, somație de plată din 15.02.2013. Întocmirea acestor acte fără emiterea prealabilă a unei somații conform art. 389 C. nu atrage anularea ctelor de executare întrucât executorul judecătoresc a procedat conform art. 496 și urm. din C., demarând urmărirea silită imobiliară împotriva debitorilor contestatori.
Potrivit art. 389 Cod procedură civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Având în vedere succesiunea actelor de executare relevată anterior, instanța constată că nu a intervenit perimarea executării silite, nefiind lăsat un termen de 6 luni între actele de executare silită.
Nu pot fi primite susținerile contestatorilor în sensul ca somatia de plată trebuia insotita de un proces verbal, întrucât în ceea ce privește somația, sunt incidente dispozitiile speciale ale art. 387 Cod procedura civila.
Un alt aspect învederat de contestatori este acela că au fost întocmite acte de executare care nu le-au fost comunicate. Necomunicarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc poate atrage anularea acestora numai în condiții de interdependență între acestea. În situația de față, executorul judecătoresc a demarat urmărirea silită imobiliară, încheind procese verbale de situație, și o somatie de plată, acte ce au și fost contestate în prezenta cauză. În orice caz lipsa comunicării unui act de executare are drept efect neimplinirea termenului de contestare. Instanța a respins anterior excepția tardivității, considerând că actele au fost contestate în termenul legal, ținând cont în situația celor întocmite anterior datei de 18.02.2013 că nu au fost comunicate contestatorilor.
Faptul că nu s-ar fi inițiat executarea silită împotriva debitorului avalist sau nu s-ar fi solicitat de către creditoare atragerea răspunderii administratorului nu reprezintă impedimente în executarea silită a debitorilor garanți ipotecari care, potrivit art. 7 pct. g din condiții generale anexa la actul adițional nr. V. SJ CC 156/3813/A din 30.04.2009 la contractul de credit nr. V. SJ CC 156/3318/29.10.2008, au renunțat expres la beneficiul discuțiunii și diviziunii, obligându-se în solidar cu împrumutatul ..
Instanța constată că nu au mai fost invocate alte motive de nelegalitate în raport de actele de executare întocmite în dosarul nr. 33 din 2012, și că nu poate proceda la analizarea din oficiu a altor motive, potrivit principiului disponibilității aplicabil și executării silite.
În consecință, instanța apreciază că nu poate fi primit niciunul din motivele de contestație la executare invocat de către contestatori prin cererea introductivă, actele de executare întocmite de executorul judecătoresc respectând dispozițiile legale incidente în materie execuțională.
Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în dosarul de față, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Respinge excepția tardivității invocate de intimată.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea – contestație la executare - formulată de contestatorii I. N. și I. L., ambii cu domiciliul în ., jud. Iași, cu domiciliul ales la Avocat Z. C. –M. în București, sector 2, ., nr. 20, parter, . cu intimata B. C. Română SA cu sediul în București, B-l Regina E., nr.5, sector3-
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in sedință publică azi, 4.02.2014.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
5 EX/ 28.04.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
