Pretenţii. Sentința nr. 6769/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6769/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 5157/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6769
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . pe pârâta P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, constatând că este primul termen de judecată fixat în prezenta cauză civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței de soluționare a prezentei cereri, iar în temeiul dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j. și art. 1027 N.c.p.c constată că este competentă material, să judece pricina de față, iar în temeiul dispozițiilor art. 107 N.c.p.c. își constată competența teritorială de soluționare a prezentei cauze.
Instanța ia act că în prezenta cauză părțile au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc și în lipsa lor sau a reprezentanților lor legali sau convenționali.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, constatând că este concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 258 N.c.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014, reclamanta S.C. S. S.A., în contradictoriu cu pârâta P. M., a solicitat instanței, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 161 lei debit aferent perioadei septembrie 2011-aprilie 2013 și 24,24 lei penalități de întârziere calculate pentru august 2011- ianuarie 2013, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii, însușit pe bază de semnătură de cealaltă parte.
Față de neachitarea la termen a obligațiilor contractuale, reclamanta a înțeles să pretindă debit principal și penalități în cuantumul indicat.
Reclamanta a arătat de asemenea că pârâta a fost convocată la conciliere, însă aceasta nu s-a prezentat pentru onorarea invitației și rezolvarea situației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1516 cod civil.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în procedura prealabilă.
În cadrul ședinței de judecată din data de 9 mai 2014, instanța a pus în discuție probele, a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind însă dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
La data de 28.11.2003, s-a încheiat, pe o durată nedeterminată contractul de prestări servicii, în cadrul căruia reclamantul figurează ca prestator, iar pârâtul în calitate de beneficiar.
Potrivit art. 3 beneficiarul are obligația de a primi și confirma facturile emise, lunar, neprimirea acestora neputând însă să-l exonereze de la plata contravalorii serviciilor puse la dispoziție. De asemenea, facturile pot fi contestate în scris, în termen de 5 zile de la primirea acestora. Potrivit art. 5 din convenție, întârziere în achitarea facturilor peste termenul de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat.
Contractul a fost asumat ambele părți pe bază de semnătură și nu a fost denunțat până la momentul formulării acțiunii de niciuna dintre acestea.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis în perioada derulării contractului facturi fiscale pentru fiecare lună în parte.
Debitele facturate în perioada septembrie 2011-aprilie 2013 se cifrează la suma de 161 lei. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aplicând penalități de întârziere egale cu 0,04% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere la plată.
Astfel, în urma contabilizării sumelor cuprinse în facturile înscrise în cuprinsul tabelului centralizator, instanța constată că rezultă un debit principal de 161 lei. În baza materialului probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, că reclamanta a făcut dovada existenței creanței pretinse, pe baza contractului de prestări servicii, dublat de facturi fiscale și de asemenea, că pârâta nu a realizat dovada stingerii prin plată sau orice altă modalitate legală a debitelor scadente. Pe cale de consecință, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtei la plata integrală a debitului solicitat, în cuantum de 161 lei.
Cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru facturile rămase neachitate, instanța reține că pârâta este de drept în întârziere, prin prisma obligației asumate, și că, de asemenea, cuantumul acestora nu este unul disproporționat.
Sub aspectul cuantumului penalităților de întârziere datorate, instanța reține că acesta rezultă din aplicarea procentului prevăzut la sumele individualizate în cuprinsul fiecărei facturi.
Reținând îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și constatând aplicabilitatea unei clauze penale, inserate în contractul încheiat și asumat de către părți, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a dispune obligarea pârâtei și la plata penalităților aferente perioadei august 2011- ianuarie 2013, în cuantum de 24,24 lei.
Față de rezolvarea dată capetelor de cerere astfel formulate, constatând culpa procesuală a pârâtei și, reținând prevederile art. 451-453 NCPC, instanța urmează a admite în parte cererea referitoare la cheltuielile de judecată, admițând obligarea pârâtei la plata contravalorii taxei de timbru, în cuantum de 20 lei, în favoarea reclamantei și respingând ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la cheltuielile de mediere solicitate de reclamantă, față de dispozițiile exprese ale art. 2 alin. 14 din legea medierii 192/2006, potrivit cărora ședințele de informare sun gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita. Or, în acest context, încercarea de invitare a părților la ședința de mediere nu constituie o sumă ce poate fi solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în .,în contradictoriu cu pârâta P. M., domiciliată în Iași, .,.,.> Obligă pârâta la plata sumei de 161 lei debit aferent perioadei septembrie 2011-aprilie 2013 și 24,24lei penalități pentru perioada august 2011- ianuarie 2013.
Obligă pârâta la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată,contravaloare taxă de timbru.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de achitare a contravalorii cheltuielilor de mediere.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/tehn. jud.II
4 ex, 2 iunie 2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 23-10-2014, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1844/2014.... → |
|---|
