Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 38350/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică de la 18 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier C. M. R.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. VALIȚA, reclamant V. Z., reclamant M. VALIȚA, reclamant V. Z. și pe pârât M. M., pârât M. A., având ca obiect rezoluțiune contract repunerea părților în situația anterioară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 09.12.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15.12.2014, apoi pentru azi, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 27.11.2013 sub nr._, reclamantele M. Valița și V. Z., în contradictoriu cu M. M. și M. A., au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.09.1995 la notariatul de Stat Iași repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantele arată au vândut pârâților, la data de 11.09.1995, imobilul casă de locuit și terenul aferent, construit și neconstruit, în suprafață de 1000 mp situate în comuna R., .. Iași, contractul fiind autentificat sub nr._/1995.
Având în vedere relațiile de rudenie apropiată, reclamantele au acceptat ca prețul convenit pentru vânzare să fie unul accesibil și să fie plătit de pârâți în timp, dar nu mai târziu de 10 ani de la data autentificării actului de vânzare-cumpărare, fără a încheia însă în acest sens alte înscrisuri care să dovedească această înțelegere. Reclamanta M. Valița și-a rezervat prin înscrisul autentic un drept de abitație asupra imobilului pe întreaga durată a vieții, la care precizează că intenționa să renunțe după încasarea întregului preț al vânzării.
Mai arată reclamantele că, nu numai că nu le-a fost plătit prețul vânzării, dar, în ultimii doi ani pârâtul M. A. a adoptat o atitudine amenințătoare, violentă și a început să nesocotească dreptul de abitație al reclamantei M. Valița, despre această situație având cunoștință și pârâta M. M..
Față de neplata prețului și nerespectarea dreptului de abitație, reclamantele solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași și repunerea părților în situația anterioară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1220 și 1294-1295 C.civ. din 1864.
În susținerea cererii, au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii B. M. și B. C. și proba cu interogatoriul pârâților.
Au fost anexate cererii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași (fl. 7), procesul-verbal de informare gratuită nr. 2 din data de 25.11.2013 (fl. 8), chitanța nr. ISXUC_ din 14.10.2013 (fl. 9) și o împuternicire avocațială (fl. 10).
La data de 18.12.2013, la cererea instanței, reclamantele au depus la dosarul cauzei dovada plății taxelor judiciare de timbre în cuantum de_ lei (chitanța nr. ISXUC_ din 13.12.2013 – fl. 14).
Legal citat, pârâtul M. A. a depus întâmpinare (f.19-44), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune și uzucapiunea, iar cu privire la fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Susține că în realitate, așa cum este de altfel prevăzut în mod explicit în contract, prețul vânzării a fost achitat integral la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâtul respinge acuzațiile de nerespectare a dreptului de abitație al reclamantei M. Valița (mama pârâtei M. M.) în fapt, îngăduind acesteia să culeagă, în totalitate, fructele proprietății, fără nicio împiedicare. Mai arată că reclamanta a încasat contravaloarea chiriei în baza unui contract încheiat în anul 1996 cu privire la o parte din terenul în litigiu, sumele încasate depășind cu mult prețul contractului care se pretinde că nu a fost achitat.
Cu privire la scopul real al prezentei acțiuni, susține că prin rezoluțiunea contractului se urmărește scoaterea imobilului din masa bunurilor comune, între cei doi pârâți fiind pe rolul Judecătoriei Iași o acțiune de desfacere a căsătoriei (dosarul nr._/245/2013), ce va fi urmată de o cerere privind partajul bunurilor comune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1173, 1895 și 1900 C.civ.
În susținerea cererii, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantelor.
Au fost anexate cererii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași (fl.22), sentința civilă nr._ din 18.12.2000 a Judecătoriei Iași (fl. 23), decizia civilă nr. 375 din 08.03.2002 a Tribunalului Iași (fl. 24-26), procesul-verbal din 28.03.2003 (fl. 27-29), contractul de închiriere autentificat sub nr. 4147 din 11.11.1996 (fl.30), delegația de ridicare a contravalorii chiriei în favoarea reclamantei M. Valița (fl. 31), dovezile de încasare a contravalorii chiriei (fl. 32-40), declarația înregistrată cu nr._ din 23.12.1997 (fl.41), copie după CI pentru reclamanta M. Valița (fl. 42), certificatul de grefă din 09.01.2014 (fl. 43) și împuternicire avocațială (fl. 44).
Deși legal citată, pârâta M. M. nu a formulat întâmpinare în termenul legal.
Prin încheierea din data de 13.05.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. A., în temeiul art. 6 alin. 2 C.civ., coroborat cu art. 1365, 1368 și 1890 C.civ. din 1864, raportat la art. 21 din Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea din data de 17.06.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților.
În cadrul ședinței publice din data de 21.10.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâților M. A. (fl. 77-78) și M. M. (fl. 79-80), răspunsurile părților fiind consemnate în procesele verbale atașate la dosarul cauzei, după citire și semnare. În cadrul aceleiași ședințe publice, pârâtul M. A. a formulat o cerere de suplimentare a probatoriului cu interogatoriul paratei M. M., susținând că cei doi pârâții au interese contrare. Cererea a fost încuviințată prin încheierea de ședință.
La data de 22.10.2014, pârătul M. A., prin reprezentant convențional, a depus precizări scrise cu privire la cererea de suplimentare a probatoriului cu interogatoriul paratei M. M., anexând și înscrisuri doveditoare (fl. 82-93).
În cadrul ședinței publice din data de 09.12.2014, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei V. Z. și a pârâtei M. M., răspunsurile părților fiind consemnate în procesele-verbale atașate la dosarul cauzei, după citire și semnare. În cadrul aceleiași ședințe, reprezentantul convențional al pârâtului a arătat că înțelege să renunțe la proba cu interogatoriul reclamantei M. Valița. Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat, instanța a acordat cuvântul în susținerea pe fond a cauzei, a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ,,contractul de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr._ din 11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași (fl. 7), reclamantele M. Valița și V. Z., în calitate de vânzătoare, au transmis către pârâții M. M. și M. A., în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit și terenului aferent, construit și neconstruit, în suprafață de 1000 mp situate în comuna R., .. Iași. Prin același contract, reclamanta M. Valița și-a rezervat un drept de abitație asupra imobilului pe întreaga durată a vieții.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin. 2 NCC, actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de 11.09.1995, instanța se va raporta la dispozitiile Codului civil de la 1864.
Potrivit art. 1361 C.civ. din 1864, „principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract”.
Conform art.1365 din C.civ. din 1864, „dacă cumpărătorul nu plătește prețul, vânzătorul poate cere rezoluțiunea vânzării”, această acțiune a vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării fiind una reală, potrivit art. 1368 C.civ. din 1864. Potrivit art. 1020-1021 Cod civil, rezoluțiunea este o sancțiune specifică pentru contractele sinalagmatice cu executare dintr-o dată în sensul că neexecutarea culpabilă de către debitor, după punerea în întârziere, poate atrage desființarea contractului, legiuitorul lăsând instanței o anumită marjă de apreciere.
În temeiul art. 3 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 24 și 26 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă, puterea doveditoare a probelor preconstituite este cea în vigoare la data producerii lor.
Față de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 11.09.1995, stabilește instanța că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864 cu privire la puterea doveditoare. Potrivit art. 1173 C.civ. 1864, ,,actul autentic are deplină credință în privirea oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”, iar potrivit art. 1174 C.civ.1864, ,,actul cel autentic are tot efectul între părți despre drepturile și obligațiile ce constată, precum și despre aceea ce este menționat în act, peste obiectul principal al convenției, când menționarea are un raport oarecare cu acest obiect. Dar menționările care au de obiect un fapt cu totul străin de acela al convenției, nu pot servi decât numai la un început de dovadă.”
Instanța constată că înscrisul încheiat între părți, respectiv ,,contractul de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr._ din 11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași (fl. 7), reprezintă un înscris autentic în sensul art. 1171 C.civ. 1864, întrucât respectă forma cerută de lege și fost încheiat de către un notar public. De altfel, natura de înscris autentic este acceptată de toate părțile din prezenta cauză.
Potrivit art. 1361 coroborat cu art. 1362 C.civ.1864, ,,principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract”, iar dacă dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, ,,cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului vândut”.
Analizând ,,contractul de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr._ din 11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași, reține că paragraful al șaptelea are următorul conținut: ,,Prețul vânzării este de 200.000 lei (două sute mii lei), sumă pe care noi vânzătoarele am primit-o integral de la cumpărători, azi data autentificării, dată la care aceștia intră în stăpânirea de drept, urmând ca de fapt să intre la încetarea din viață a vânzătoarei M. Valița”.
Față de mențiunea expresă din contractul de vânzare-cumpărare, în temeiul art. 1173 și 1174 C.civ. 1864, raportat la art. 1361 și 1362 C.civ. 1864, instanta retina ca reclamantele au afirmat si au incercat sa dovedeasca faptul ca intre partile contractului a existat intelegerea ca plata pretului sa se faca in termen de 10 ani de la data incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica, si ca la expirarea termenului nu s-a executat obligatia de plata a pretului, in pofida clauzei contractuale privind achitarea integrala a pretului la momentul incheierii actului autentic. (intrebarea 5 din interogatoriul luat paratului M. A.).
Instanta retine ca singura proba care tinde sa confirme intelegerea sustinuta de reclamante este raspunsul la interogatoriu al paratei M. M. (raspunsul la intrebarea 5). Cu toate acestea, instanta nu poate ignora faptul ca pe de o parte, parata M. M. este fiica si respectiv sora reclamantelor, iar pe de alta parte faptul ca prin sentinta civila nr. 3459 din 07 Martie 2014 s-a dispus desfacerea casatoriei dintre cei doi parati in dosarul nr._/245/2013 al Judecatoriei Iasi. Astfel, instanta retine ca raspunsul paratei M. M. este unul nesincer in contextul in care prin efectul rezolutiunii contractului de vanzare-cumparare bunul imobil al sotilor s-ar intoarce in patrimoniul reclamantelor, si indirect profita si paratei M. M..
Au mai arătat reclamantele că în ultimii doi ani pârâtul M. A. a adoptat o atitudine amenințătoare, violentă și a început să nesocotească dreptul de abitație al reclamantei M. Valița. Potrivit art. 249 C.proc.civ., ,,cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege”. Constată instanța că reclamantele nu au depus la dosarul cauzei probe din care să rezulte că pârâtul M. A. nu ar mai respecta dreptul de abitație menționat anterior, în aprecierea răspunsurilor la interogatoriul luat pârâtei M. M. (fl. 79-80) la propunerea reclamantelor, instanța având în vedere interesele contrare față de pârâtul M. A.. Astfel, în absența unor probe contrare, va respinge susținerea reclamantelor cu privire la nerespectarea dreptului de abitație ca neîntemeiată.
Conform art.1365 din C.civ. 1864, vânzătorul poate cere rezoluțiunea contractului, doar dacă cumpărătorul nu plătește prețul. Ori, după cum a constatat instanța anterior în baza înscrisului autentic încheiat la data de 11.09.1995, prețul a fost plătit încă de la data autentificării contractului.
Față de toate considerațiile expuse, instanța va respinge cererea de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 11.09.1995 la Notariatul de Stat Iași, ca neîntemeiată., nemaifiind necesara o analiza a apararilor subsidiare ale paratilor privind intervenirea uzucapiunii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au mai solicitat repunerea părților în situația anterioară. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată față de capătul principal de cerere relativ la dispunerea rezoluțiunii, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, va respinge și cererea accesorie privind repunerea părților în situația anterioară.
În temeiul art. 452 și 453 alin. 1 NCPC, față de soluția promovată pentru capătul principal de cerere, instanța va respinge cererea reclamantelor referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată și va admite cererea pârâtului M. A. de obligare a reclamantelor la plata sumei de 2.000 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr.38 din 13.01.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantele Murarasu Valita si V. Z. in contradictoriu cu paratii M. M. si M. A..
Obliga reclamantele in solidar la plata catre paratul M. A. a cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei reprezentand onorariu de avocat conform chitantei nr.38 din 13.01.2014.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.12.2014
Președinte, Grefier,
B. C. D. R. C. M.
Red./teh. CDB
05.02.2015 - 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Hotărâre din 15-09-2014,... → |
|---|
