Servitute. Sentința nr. 2698/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2698/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 15900/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR_
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2698
Ședința publică din data de 21 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta P. T. E. și pe pârâtul T. ST. S., având ca obiect servitute obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de a învederat instanței următoarele.
- faptul că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 18.01.2013, în temeiul art. 155 ind. 1 C.p.c;
- prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizări cu privire la prezenta acțiune.
Instanța ia act că pentru acest termen de judecată reclamanta a depus precizări cu privire la prezenta acțiune, fără a solicita însă repunerea cauzei pe rol, motiv pentru care pune în discuție, din oficiu, la acest termen de judecată sesizarea de perimare a cererii, și rămâne în pronunțare asupra acestui aspect, precum și a semnificației înscrisurilor depuse pentru cursul acțiunii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23.05.2012, reclamanta P. T. E. în contradictoriu cu pârâtul T. Șt. S., a solicitat instanței admiterea acțiunii având ca obiect servitute, obligație de a face. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta deține o suprafață de 2000 mp în . învecinează cu pârâtul. Gardul despărțitor al proprietăților a fost refăcut de acesta din urmă, intrând pe proprietatea sa și blocându-i calea de acces. În urma vântului puternic din ultima perioadă gardul a cedat pe o lungime de 30 mp blocând ultima cale de acces pe proprietate . se subliniază că au fost efectuate demersuri la IPJ Iași. De asemenea, reclamanta apreciază că fratele său pârât încearcă să se răzbune pe ea. Reclamanta a solicitat o expertiză care să stabilească linia de hotar și modului de acces normal la proprietatea sa.
La termenul din data de 18 ianuarie2013, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 1551 C. pentru neîndeplinirea obligațiilor reclamantei de depunere a cererii de chemare în judecată inițiale,pentru comunicarea acesteia către pârât. Încheierea a fost comunicată corespunzător, potrivit dovezilor anexate dosarului cauzei.
Pentru termenul din data de 21 februarie 2014, părțile au fost citate cu mențiunea de a depune concluzii cu privire la incidența instituției perimării.
La data de 13 februarie 2014, reclamanta a depus o cerere scrisă prin care a realizat unele precizări legate de titlul de proprietate pentru suprafața despre care a făcut vorbire inițial ( 2000 mp), precum și precizări legate de lipsa stabilirii de către expertul topo, în cadrul acțiunilor anterioare, în fapt, a amplasamentului topo al terenurilor părților din litigiu. S-a realizat precizarea că se solicită și acordarea de daune morale în cuantum de 2000 lei. au fost anexate fotografii și înscrisuri doveditoare, precum și duplicat al acestor înscrisuri pentru comunicare.
În cadrul ședinței din data de 21.02.2014, instanța a pus în discuție sesizarea de perimare și semnificația juridica a înscrisurilor depuse rămânând în pronunțare asupra celor două aspecte.
Analizând sesizarea de perimare, instituție pusă în discuție din oficiu de instanță, se vor reține următoarele:
Cu privire la cererea scrisă a reclamantei,prin care aceasta a realizat o . precizări anterioare la acțiunea introductivă, fără a formula expres nici un fel de cerere de repunere pe rol, instanța va constata că aceste înscrisuri vor fi analizate doar după analiza incidenței instituției perimării, ca semnificație juridică.
Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă: „ (1) Orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an. Partea nu se socoteste in vina, cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu „ în timp ce art. 252 din același act normativ prevede că: „ 1) Perimarea se constata din oficiu sau la cererea partii interesate. Presedintele instantei va cita de urgenta partile si va dispune ca grefa sa intocmeasca o dare de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea”.
Perimarea constituie, în acord cu prevederile legale în materie o sancțiune procedurală menită a asigura respectarea principiului continuității actelor de procedură, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește.
Pentru a constata intervenită perimarea, legea stabilește o . condiții ce trebuie verificate respectiv: învestirea instanței cu o cerere ce a declanșat o judecată, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 1 an în materie civilă ( potrivit vechii reglementări în materie), existența unei culpe a părții în ceea ce privește lăsarea în nelucru a cauzei ( astfel cum prevede art. 248 C.pr.civ.)
Analizând separat aceste condiții, instanța apreciază că ele sunt îndeplinite cumulativ în prezenta cauză, pentru considerentele ce vor urma:
Cu privire la condiția existenței unei cereri de chemare în judecată, se poate observa că aceasta este îndeplinită, reclamanta învestind instanța cu o acțiune în stabilirea unui drept de servitute și obligație de a face.
În ceea ce privește condiția rămânerii în nelucru a cauzei, aceasta echivalează cu lipsa oricărei activități procesuale referitoare la soluționarea pricinii în interiorul termenului de perimare. Se poate observa potrivit verificărilor efectuate că reclamanta nu a depus nici un fel de acte, precizări cereri de la data suspendării la data citării sale pentru termenul din 21 februarie 2014. în raport de natura acțiunii, termenul de perimare incident este cel de 1 an. Termenul de perimare începe să curgă, ca regulă generală la data pronunțării încheierii de suspendare inițiale.
Orice aspect ce vizează curgerea termenului în discuție poate fi materializat doar prin îndeplinirea unui act de procedură în vederea judecării procesului făcut de către partea care justifică un interes. În orice caz, pentru a produce întreruperea termenului de perimare actul trebuie să aibă drept scop repunerea pe rol în vederea judecării. Fiind vorba de un termen peremptoriu, acesta ar trebui să curgă continuu, fără posibilitatea de a fi întrerupt sau suspendat. Legea derogă însă de la acest principiu și stabilește cauzele de întrerupere și suspendare incidente.
Verificând evidențele ECRIS și darea de seamă întocmită de grefier, instanța reține că nu au mai fost efectuate nici un fel de acte de procedură de către reclamantă, aceasta nejustificând existența și incidența unor cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare.
Culpa părții constituie desigur o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței. Pentru analiza unei atare chestiuni, instanța urmează să ia în calcul rațiunile pentru care s-a dispus suspendarea, precum și prevederile codului de procedură raportate la cauzele în care culpa nu poate să aparțină părților din proces, verificând incidența fiecărei dintre aceste excepții.
Motivul suspendării a fost reprezentat de neîndeplinirea obligațiilor referitoare la depunerea acțiunii introductive în 2 exemplare pentru comunicare corespunzătoare. De la momentul primei suspendări a cauzei a trecut mai mult de 1 an. Cu privire la ultima cerință legală, respectiv constatarea culpei părții în rămânerea în nelucru a cauzei, instanța constată că și aceasta este îndeplinită, reclamanta neîndeplinindu-și obligația de depunere obligatorie a acțiunii în 2 exemplare.
Se mai constată că nu ne aflăm într-una dintre situațiile de excepție în care actele de procedură ar fi trebuit a fi îndeplinite de instanță, din oficiu.
Perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului, fiind însă necesară constatarea intervenirii sale, prin intermediul unei hotărâri judecătorești.
Pe cale de consecință, instanța va admite sesizarea perimării cererii de chemare în judecată, pusă în discuție din oficiu de instanță și va constata intervenită perimarea cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant P. T. E. în contradictoriu cu pârâtul T. Șt. S. și stingerea acțiunii ca urmare a intervenirii acesteia.
Cu privire la înscrisurile depuse la data de 13 februarie 2014, instanța reține că acestea au fost atașate de reclamantă ulterior împlinirii termenului de perimare ( 18 ianuarie 2014), fără a putea influența incidența instituției perimării. Mai mult, acestea nu sunt dublate de o cerere de repunere pe rol. Chiar dacă la nivel conceptual s-ar putea aprecia că ele reprezintă o manifestare de voință a părții în sensul continuării cursului judecății, formularea și depunere lor după împlinirea termenului de prescripție nu poate conduce la o altă soluție în cauză, cererea de repunere pe rol urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea de constatare perimare, invocată din oficiu de instanță.
Constată perimată acțiunea formulată de reclamanta P. T. E., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul T. Șt. S., domiciliat în ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anexare a unor înscrisuri și continuare a judecății.
Cu drept de recurs, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată astăzi, 21 februarie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud.II
4 ex, 10 martie 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 377/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
