Acţiune în constatare. Sentința nr. 1403/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1403/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1403/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1403/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. F. S.
Grefier C. M. S.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții L. P. M. și L. M. M. în contradictoriu cu pârâta B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, având ca obiect acțiune în constatare caracter abuziv și nul clauză; obligația de a face; restituire comision de risc-Lg.193/2000.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.01.2015, când din aceleași motive a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi cu nr._, reclamantii L. P. M. si L. M. M. au solicitat in contradictor cu parata B. ROMANEASCA SA-MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OG GREECE ca instanta sa dispuna constatarea caracterului abuziv a urmatatoarelor clauze inserate:
- art. 6 pct 1-8 din contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008
- actul aditional nr. 1/30.09.2010 si contractul de credit bancar B0037093/30.09.2010
- art. 1 din actul aditional nr. 3 si art.1 din actul aditional nr. 4 la contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008
-art 1, 2 la contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008
- actul aditional inaintat cu adresa 2006/02.09.2010
-a tuturor graficelor de rambursare
-obligarea piritei la restituirea sumelor incasate nelegal in temeiul clauzelor indicate ca abuzive
-obligarea piritei la plata dobinzii legale aferente sumelor solicitate calculate de la data introducerii actiunii pina la achitarea efectiva a sumelor.
În motivarea cererii arata reclamantii ca au incheiat cu pirita contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008 pentru suma de 150.259 CHF pe o perioada de 276 luni. Contractul nu a fost negociat cu banca, au fost indusi in eroare cu privire la dobinda in sensul ca dobinda fixa de 5,9% era stabilita doar pentru primele 6 luni din contract iar incepind cu luna a saptea dobinda era cea stabilita unilateral de banca, fara negoceire.
Clauzele prevazute la art. 6 pct 1-8 din contract referitoare la dobinda variabila sint abuzive intrucit dau posibilitatea bancii sa stabileasca rata dobinzii prin raportare la o dobinda de referinta revizuibila in functie de dobinda de referinta a bancii, fara ca imprumutatul sa aiba posibilitatea negocierii acesteia, fiind clar ca banca si-a rezervat dreptul de a incasa orice dobinda doreste. Arata reclamantii ca, deoarece dobinda a crescut ,au solicitat bancii o reesalonare a ratelor, ca urmare, fiind incheiat actul aditional nr. 1/30.09.2010 si contractul de credit bancar B0037093/30.09.2010 prin care, in fals, se mentiona ca se acorda un nou credit, desi, in fapt, nu se acorda un alt credit ci dobinda pe 12 luni, dobinda restanta si comisioane restante reesalonate pe 12 luni. In fapt ,se percepeau dobinzi si penalitati la dobinzi, in conformitate cu art. 9 din contract si pentru a mai plati catre banca noi comisioane de administrare. In plus, in acest contract se percepea o dobinda de 8,1333% pe an compusa din indicele de referinta de 0,1683 si marja fixa de 7,9650, marja pe care banca a crescut-o in mod discretionar. Sustin reclamantii ca sint abuzive si clauzele inserate in actul aditional nr. 3/20.01.2010 la contract care prevede obligatia reclamantilor de a plati un comision ,,suplimentar,, de 100 lei. La data de 17.11.2011 au semnat actul aditional 4 prin care au fost de acord sa achite un comision de 500 lei pentru ,, restructurarea creditului,, ,iar prin actul aditional nr. 5 s-a aprobat aminarea la plata dobinzilor si comisioanelor cu 12 luni, cu conditia ca acestea sa fie incluse in alt contract de credit nr. B0042717 prin care li se acorda inca un credit de o perioada de 120 luni cu plata unor noi comisioane de administrare credit, fara a avea posibilitatea de a negocia.
Sustin reclamantii ca nu au avut posibilitea reală și efectivă de a influența în orice mod condițiile convenției de împrumut.
În drept, își fundamentează cererea pe disp. Legii nr. 193/2000.
Reclamantii depun la dosar înscrisuri.
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu OUG 80/2013.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că între ea și reclamanți s-a încheiat convenția de credit bancar nr. B_/30.06.2008 cu respectarea libertății contractuale. Arata pirita ca actiunea este inadmisibila intrucit clauzele cuprinse la art. 6 pct 1-8 din contract nu mai sint in fiinta, fiind modificate ca urmare a implementarii dispozitiilor OUG 50/2010 iar in ce priveste clauzele referitoare la dobinzi si comisioane nu pot face obiectul evaluarii caracterului abuziv, intrucit, formeaza costul total al creditului. Arata pirita ca, contractul initial a fost modificat de drept, iar actul prin care contractul initial a fost adus in limitele OUG 50/2010 este actul aditional transmis reclamantilor.Actele aditionale nr. 1/30.09.2010 si 5/17._ la contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008 si contractele de credit bancar B0037093/30.09.2010 si nr. B0042717 au fost incheiate la cererea expresa a reclamantilor, pentru a veni in ajutorul acestora, urmare a dificultatilor financiare intimpinate de imprumutat, prin restructurarea la plata a sumei datorate de acestia, prin acordarea unui ajutor de 12 luni de scutire la plata dobinzii datorata pentru creditul acordat. Se solicita respingerea actiunii.
Ambelor părți li s-a incuviintat proba cu înscrisurile depuse, proba ce a fost administrata.
In ce priveste exceptia inadmisibilității actiunii raportat la disp.art.3 alin.2 din Legea 193/2000, instanta retine ca aceste dispozitii legale prevăd că: „clauzele contractuale prevãzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi”.
Conventia de credit nr. B_/30.06.2008 a fost incheiata la data de 30.06.2008. Dispozitiile cuprinse in Legea 193/2000, in vigoare la momentul incheierii conventiei, ocrotesc un interes general, acela de a proteja consumatorii impotriva clauzelor abuzive mentionate in contractele comerciale. La momentul semnării conventiei de credit nu era in vigoare OUG 50/2010, invocată de pârâtă.
De altfel, in dreptul procesual civil român inadmisibilitățile nu sunt veritabile excepții procesuale, acestea fiind limitativ prevăzute de lege, considerându-se că prin pronuntarea unei astfel de solutii ( de constatare a inadmisibilității actiunii), instanta de fond nu s-ar pronunța asupra fondului cererii cu care a fost investită, ceea ce echivalează, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantului, in procedura declansată.
Această atitudine jurisdictională ar fi contrară dreptului de acces la o instanță, astfel cum este garantat de art.21 din Constitutia României si art.6 CEDO ( cauza C. si altii c.României ).
De vreme ce inadmisibilitatea vizează posibilitatea unei persoane de a-si apăra dreptul prin actiune in justitie, iar posibilitatea introducerii unei actiuni in jusititie pentru protejarea drepturilor consumatorilor ce se considera prejudiciati este prevăzuta de Legea 193/2000, oricum nu se poate retine că cererea introdusă de reclamant este inadmisibilă, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, analizind actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele
În ce privește aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 193/2000 pe care reclamantii si-au motivat in drept cererea, intrucât dispozitiile OUG nr. 50/2010 reprezintă norme cu caracter special, instanța este obligată să aplice dispozitiile Directivei nr. 93/13/CEE iar domeniul de aplicare al acesteia include si contractele de credit. Chiar dacă Legea nr. 193/2000 nu ar avea aplicare in cauză, instanta ar trebui să aplice prioritar directiva mentionată, ca efect al aplicării directe și cu prioritate al normelor de drept european.
Raporturile contractuale dintre reclamanti și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumatori (reclamantul), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.
Prin Legea nr. 193/2000 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murciano Quintero ( C – 240/98 ) că protecția acestui act normativ conferă judecătorului național posibilitatea de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în măsura în care este învestit cu formularea unei cereri întemeiate pe aceasta. Întrucât o asemenea examinare presupune existența în prealabil a unui contract semnat de către cele două părți care și-a produs integral sau parțial efectele, este neîndoielnic că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.
În ceea ce privește protecția consumatorilor, prin adoptarea Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993, transpusă în legislația națională prin Legea nr. 193/2000, legiuitorul european și cel național au urmărit în anumite ipoteze atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula, în măsura în care se reține că acesta cuprinde clauze abuzive.
O asemenea intervenție nu încalcă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art. 969 alin.1 Cod civil, libertatea contractuală nefiind identică cu una absolută sau discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți ,fiind prezumat a fi guvernat de buna-credință și echilibru contractual al prestațiilor, în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.
Art. 1 al. 3 din Legea nr.193/2000 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Legea nr. 193/2000 prevede însă o . clauze care nu pot face obiectul controlului privind caracterul lor abuziv. Astfel, art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 prevede că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociazã nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de platã, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altã parte, în mãsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. Legea nr. 193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și, în mod corespunzător, art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
Clauzele referitoare la dobinda si comisioane, vizeaza un element component al costului creditului, ceea ce, aparent, ar plasa această clauză sub incidența art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 și, deci, aceste clauze nu ar putea fi supuse controlului privind caracterul abuziv. Trebuie însă observat faptul că nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, nici art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 nu exclud automat și nediferențiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preț, ci fac referire la adecvarea dintre preț și serviciile sau produsele oferite în schimb (fiind necesar să existe o contraprestație corespunzătoare prețului perceput), precum și la necesitatea ca, pentru a nu putea face obiectul controlului, clauza referitoare la preț să fie exprimată în mod clar și inteligibil. Ori, în prezenta cauză, Clauzele referitoare la dobinda si comisioane reprezinta doar o parte a costului contractului .
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauzã contractualã care nu a fost negociatã direct cu consumatorul va fi consideratã abuzivã dacã, prin ea însãși sau împreunã cu alte prevederi din contract, creeazã, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile pãrților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauzã contractualã va fi consideratã ca nefiind negociatã direct cu consumatorul dacã aceasta a fost stabilitã fãrã a da posibilitate consumatorului sã influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In fapt, intre pârâtă, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamanti, în calitate de împrumutați, s-a încheiat contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008 pentru suma de 150.259 CHF pe o perioada de 276 luni, cu o dobinda fixa de 5,9 % pentru primele 6 luni si variabila, dupa aceasta perioada. Totodată a fost instituit dreptul de ipotecă de rang I asupra apartamentului reclamantilor situat in Iasi, .. 9.
Urmare a dificultatilor financiare intimpinate de imprumutati, la cererea acestora s-a procedat la restructurarea la plata a sumei datorate, prin acordarea unei perioade de ajutor de 12 luni, de scutire la plata dobinzii datorata pentru creditul acordat, motiv pentru care prevederile contractului de credit bancar inclusiv cele privitoare la dobinzi, au fost modificate si /sau completate prin actele aditionale mai sus mentionate.B. a acordat imprumutatilor o perioada de ajutor de 12 luni, in care imprumutatul urma sa achite doar ratele de principal aferente creditului initial ramas de rambursat, urmind ca sumele datorate cu titlu de comisioane si dobinzi sa fie creditate de banca si restituite ulterior . 120 luni., fara costuri, respectiv fara plata de dobinzi sau comisioane, contrar celor sustinute de reclamanti .
Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor inserate în cuprinsul contractelor de credit încheiate cu consumatorii trebuie realizată în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe (cauza C-137/08, VB Penzugyi Lizing).
La soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere consumatorul mediu astfel cum este definit de legiuitorul român prin prevederile art. 2 lit. m din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislația europeana privind protecția consumatorilor. Așadar, consumatorul mediu este consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici.
Un prim pas în analiza caracterului abuziv al unei clauze contractuale, în temeiul Legii nr. 193/2000, este stabilirea împrejurării dacă acea clauză a fost negociată cu consumatorul. Art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 prevede că dacã un comerciant pretinde cã o clauzã standard preformulatã a fost negociatã direct cu consumatorul, este de datoria lui sã prezinte probe în acest sens.
Contractul de imprumut a fost incheiat ca urmare a cererii formulate de reclamanti, in calitate de imprumutati, cerere aprobata de banca, contractul fiind incheiat in termenii si conditiile agreate de partile contractante .Prin urmare, clauzele contractuale au fost stabilite prin acordul partilor, in acest sens contractul fiind semnat de catre acestia pe fiecare pagina, astfel ca acesta a fost insusit de reclamanti. Reclamantii au primit informatiile privitoare la dobinda fixa in primul an de creditare si revizuibila incepind cu al doilea an de creditare. Prin urmare, reclamantii au acceptat conditiile de creditare, astfel ca, in ceea ce priveste clauzele referitoare la dobinda perceputa de catre banca, acestea nu au caracter abuziv, intrucit la momentul semnarii contractului de credit reclamantii au fost informati cu privire la dobinda care urmeza a fi perceputa pentru creditul acordat, aceasta nefiind modificata unilateral de catre banca, asa cum s-a sustinut de reclamanti.
Referitor la dobinda mentionata la art. 6 din contractul de credit bancar nr. B_/30.06.2008, art. I.2.2 din Actul aditional la contract, legislatia in materia bancara si cea in materia protectiei consumatorului nu interzice ca pe parcursul derularii unui contract de credit sa se produca modificari ale ratei dobinzii, prin stabilirea acesteia ca fixa sau variabila. Dobinda variabila, a fost prevazuta in contractul de credit semnat de reclamanti, acestia fiind informati, ca dupa 6 luni de la acordarea creditului aceasta va fi variabila. Prin urmare, in ce priveste dobinda, aceasta a fost perceputa legal si nu constituie clauza abuziva.
Conventia de credit a fost modificata, reclamantii fiind invitati al unitatea bancara in vederea semnarii Actului aditional( f. 47) prin care au fost modificate clauzele potrivit disp. OUG 50/2010. Prin incheierea Actului aditional, s-a asigurat conformitatea acestor conventii cu dispozitiile ordonantei, clauzele contractuale fiind negociate cu reclamantii, care au acceptat si actele aditionale incheiate ulterior.
Referitor la actul aditional nr. 1/30.09.2010 si contractul de credit bancar B0037093/30.09.2010, Actul aditional nr. 5/2011, contractul de credit nr. B0042717/17.11.2011 prin care s-a procedat la restructurarea la plata a sumei datorate, prin acordarea unei perioade de ajutor de 12 luni, de scutire la plata dobinzii datorata pentru creditul acordat, instanta retine motive invocate de reclamanti ca neintemeiate, la sumele datorate cu titlu de dobinda si comisioane creditate de banca, nefiind percepute dobinzi sau comisioane( art. 9 din contractul de credit bancar B0037093/30.09.2010, art. 9 din contractul de credit bancar B0042717/17.11.2011).
Cit priveste comisionul suplimentar inserat in actul aditional 3/2010 la contractul de credit bancar nr. B_/2008 si comisionul de restructurare credit inserat la art.1 in Actul aditional nr. 4/2011 la contractul de credit bancar nr. B_/2008, acestea au fost stabilite prin acordul aprtilor, in acest sens fiind facute mentiunile exprese, insusite prin semnatura de catre reclamanti, potrivit carora acestia au analizat si s-au informat cu privire la obligatiile si conditiile actului, confirmind continutul acestora. Prin urmare, actele aditionale au fost incheiate in cunostinta de cauza, clauzele fiind negociate. Actele aditionale precum si contractul de credit au fost incheiate la cererea reclamantilor si in deplina cunostinta de cauza de catre acestia, potrivit vointei lor libere si neviciate.
F. de cele expuse, instanta apreciaza ca nu sint indeplinite cerintele prevazute de art. 4 din legea 193/2000 pentru a considera ca fiind abuzive clauzele privind rata dobinzii stipulata in contractele de credit si ulterior in actele aditionale, comisionul suplimentar si comisionul pentru restructurarea creditului, precum si clauzele privind restituirea dobinzilor si comisioanelor creditate de banca, împrumutatul neputându-se prevala de propria culpă, de propria lipsă de diligență la încheierea contractului pentru a obține constatarea nulității absolute a unor clauze pe care, la momentul încheierii contractului, le-a apreciat ca fiindu-i favorabile. Instanța reține caracterul negociat al clauzelor pretins abuzive, constatind, totodata că dezechilibrul financiar produs reclamantilor este, in fapt, urmarea evoluției înregistrate de cursul valutar, în defavoarea împrumutaților.
Mai mult, instanța constată că reclamantii aveau posibilitatea de a solicita rezilierea contractului si de a apela la serviciile de creditare ale altei banci, in cazul in care conditiile de creditare oferite de banca pirita ar fi fost nemultumitoare.
Avind in vedere respingerea cererii privind constatarea ca abuziva a clauzelor contractuale si a graficelor de rambursare, instanta va respinge si cererea privind restituirea sumelor incasate in temeiul clauzelor indicate ca abuzive si a dobinzii legale aferente sumelor solicitate.
F. de cele expuse mai sus, instanta apreciaza ca se impune respingerea actiunii formulata, precum si exceptia inadmisibilitatii, intrucit cererea formulata de reclamanti este admisibila, insa nu este intemeiata .
Raportat la disp. 453 NCPC respinge cererea reclamantilor de obligare a piritei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia inadmisibilitatii.
Respinge actiunea formulata de L. M., CNP -_ si L. M., CNP –_, ambii cu domiciliul în sat L. Cetățuii, ., ., în contradictoriu cu pârâta B. ROMANEASCA SA –MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, J/40/_/1992, CUI – RO_, înregistrată în registrul bancar sub nr. RB- PJR-40-017/18.02.1999, cu sediul în Eurotower Building, .. 11, . și 7, sector 2, București .
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecatoria Iasi.
F. cheltuieli de judecata.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2015.
Președinte, Grefier,
S. A. F. S. C.
Red/Tehnored. S.A.F./S.C.
6 ex./02.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2027/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 1351/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
