Plângere contravenţională. Sentința nr. 2113/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2113/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2113/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 16 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2113
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe petentul H. L. în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI – BIROU RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 18.09.2014, petentul H. L. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-BIROUL RUTIER, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 ca nelegal și netemeinic întocmit, recalcularea amenzii și a punctelor de penalizare și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că în data de 04.09.2014 în jurul orei 23.43 se deplasa cu autoturismul pe raza municipiului Iași, pe șoseaua P., unde a fost oprit de un echipaj de poliție. Petentul a mai arătat că a așteptat în autoturism la volan, că a deschis geamul conform legislației în vigoare, prezentând documentele solicitate și că în momentul în care agentul se îndepărta de autoturismul său, a observat că acesta din urmă i-a făcut semn cu mâna, semn pe care el l-a interpretat ca fiind o invitație pentru vizionarea înregistrării.
Petentul a mai arătat că în momentul în care a încercat să coboare din autoturism, agentul i-a izbit portiera peste picioare, agresându-l fizic și verbal, ocazie cu care a coborât din mașină și a apelat serviciul 112 în care a denunțat . polițistului, moment după care a așteptat în autoturism ca agentul să completeze procesul verbal contestat, nefiind adevărat că nu a respectat indicațiile acestuia în condițiile în care a așteptat timp de 15 minute în autoturism și în condițiile în care a dorit să respecte indicațiile polițistului și să vizioneze înregistrarea cu pretinsa faptă contravențională.
Petentul a mai arătat că procesul verbal contestat este lovit de nulitate în condițiile în care oprirea unui martor era obligația agentului.
Petentul a mai arătat că recunoaște contravenția având ca obiect conducerea cu viteză de 81 km/h și nepurtarea centurii de siguranță, dar învinuirea privind nerespectarea indicațiilor polițistului sunt nefondate și ireale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.118 din OUG nr.195/2004.
Atașat acțiunii, petentul a depus în original procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 fila 6, în copie conformă dovadă din 04.09.2014 fila 7, carte identitate fila 8.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei în acord cu prevederile art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod procedură civilă în care petentul a indicat intimatul și datele acestuia de identificare.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 16.10.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate, fapt ce va rezulta pe baza probatoriului administrat.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a depus prin serviciul registratură de la data de 12.12.2014, documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, CD fila 23, planșe foto fila 24, atestatul operatorului radar fila 25, buletin de verificare metrologică a aparatului radar fila 26, raport agent fila 27.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 09.02.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 04.09.2014 de către agentul constatator al intimatei I. IAȘI - BIROUL RUTIER, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 900 lei, 5 puncte de penalizare și s-a dispus reținerea permisului de conducere în vederea suspendării.
S-a reținut că în data de 04.09.2014, ora 23.43, petentul a condus autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua P. către Moara de Foc cu viteza de 81km/h control radar, limită de 60km/h, faptă prevăzută de art.49 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 fila 6, CD fila 23, planșe foto fila 24, atestatul operatorului radar fila 25, buletin de verificare metrologică a aparatului radar fila 26, raport agent fila 27.
S-a mai reținut că în același loc și aceeași dată, petentul a condus, fără a purta centură de siguranță, faptă prevăzută de art.36 alin.1 din OUG 195/2002 și sancționată de art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. a) pct.3 din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 fila 6, CD fila 23, planșe foto fila 24, raport agent fila 27.
În aceleași circumstanțe s-a mai stabilit că petentul nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier de a rămâne în autoturism pe perioada întocmirii procesului verbal, manifestându-se verbal, atrăgând atenția cetățenilor, faptă prevăzută de dispozițiile art.31 lit.a din OUG 195/2002 și sancționată de dispozițiile art.100 alin.3, lit.f, din OUG nr.195/2002, astfel cum rezulta din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 fila 6, CD fila 23, planșe foto fila 24, raport agent fila 27.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând la rubrica obiecțiuni că polițistul m-a lovit cu portiera mașinii mele peste picior.
Agentul intimatei a mai consemnat că șoferul auto nu a așteptat oprirea unui martor.
În drept, potrivit art.49 alin.1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, potrivit art.49 alin.2 din OUG nr.195/2002, pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere, iar potrivit art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. b), pct.2 din OUG 195/2002, depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și 3 puncte de penalizare.
Potrivit art.36 alin.1 din OUG 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar potrivit art.99 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. a) pct.3 din OUG 195/2002,nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz, se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a I-a de sancțiuni (2,3 puncte amendă) și cu aplicarea a 2 puncte de penalizare.
Potrivit art.31 lit.a din OUG 195/2002, participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate: semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, iar potrivit art.100 alin.3, lit.f, din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art.35 alin.1 din OUG 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporala a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Potrivit art.183 din HG nr.1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al polițistului rutier sau, după caz, al polițistului de frontieră este obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalți pasageri să nu deschidă portierele, respectând indicațiile polițistului.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014, instanța reține că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent, potrivit căruia procesul verbal contestat este lovit de nulitate în condițiile în care a fost încheiat în lipsa unui martor asistent, apare ca neîntemeiat în condițiile în care, acest motiv de nulitate în acord cu art.16 din OG nr.2/2001 este unul condiționat de vătămare, vătămare pe care petentul nu a probat-o deși sarcina probei îi revenea, rolul martorului nefiind acela de a atesta realitatea celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, ci întocmirea acestuia în una din condițiile prevăzute de art. 19 alin.1 din OG nr.2/2001 (contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze), agentul precizând motivele pentru care procesul verbal contestat a fost întocmit în lipsa unui martor în acord cu prevederile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, respectiv oră târzie, nu s-a găsit martor.
Ca atare, față de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001, când nulitatea se ia în considerare și din oficiu, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv lipsa unui martor asistent, atrage sancțiunea nulității numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (aspecte statuate prin Decizia nr.XXII/19.03.2007, pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii).
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 900 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art.100 alin.2 coroborat cu art.108 alin.1 lit. b), pct.2 din OUG 195/2002 (depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv), instanța reține că petentul nu a înțeles să critice procesul verbal contestat sub acest aspect, asumându-și răspunderea pentru această faptă, sens în care nu se impune analiza temeiniciei acesteia.
În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art.108 alin.1 lit. a) pct.3 din OUG 195/2002 (lipsa centurii de siguranță), instanța reține că petentul nu a înțeles să critice procesul verbal contestat sub acest aspect, asumându-și răspunderea pentru această faptă, sens în care nu se impune analiza temeiniciei acesteia.
În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art.100 alin.3, lit.f, din OUG nr.195/2002 (nerespectarea indicațiilor polițistului), plângerea apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, că a așteptat în autoturism la volan, că a deschis geamul conform legislației în vigoare, prezentând documentele solicitate și că în momentul în care agentul se îndepărta de autoturismul său, a observat că acesta din urmă i-a făcut semn cu mâna, semn pe care el l-a interpretat ca fiind o invitație pentru vizionarea înregistrării, dorind să coboare din mașină exclusiv pentru a viziona înregistrarea la indicațiile polițistului.
Cu toate acestea, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, în timp ce intimata a făcut dovada contrară celor susținute de petent.
Astfel, în ceea ce privește această faptă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal contestat în contra prezumției de temeinicie a actului contestat și a probelor indubitabile prezentate de intimată, respectiv, CD fila 23, raport agent fila 27 din care rezultă fără dubiu de îndoială și contrar susținerilor petentului, că deși a fost oprit în trafic la data de 04.09.2014, ora 23.43.38, cadru 1686 din înregistrare CD I, la data de 04.09.2014, ora 23.50.24 cadru 1837 și următoarele din înregistrare CD II, petentul nu mai era în autoturismul marca VW cu număr de înmatriculare_ , ci vorbea la telefon în fața și în laterala autoturismului menționat, pe partea carosabilă, într-o zonă intens circulată, gesticulând fervent.
Cu alte cuvinte, contrar susținerilor petentului, în mai puțin de 5 minute de la data opririi în trafic, acesta nu se mai afla în autoturism, ci pe partea carosabilă, vorbind energic la telefon, contrar prevederilor art.35 alin.1 din OUG 195/2002, art.183 din HG nr.1391/2006.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că petentul se face vinovat de a nu respecta indicațiile polițistului rutier.
În ceea ce privește susținerile petentului în dreptul comportamentului abuziv al agenților intimatei la data întocmirii procesului verbal contestat, instanța reține că acestea nu pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, împotriva agenților intimatei și a modului în care aceștia își îndeplinesc atribuțiile existând căi de atac și sancțiuni specifice.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, în raport de faptele reținută în sarcina petentului, observând sancțiunile stabilite (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acestora, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta reținute mai sus în sarcina petentului, prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul localității. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat pentru fiecare faptă cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura aplicării punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce, în opinia Curții, este foarte util în viața de zi cu zi și în viața profesională, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare a punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentului de la executarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
În ceea ce privește solicitarea petentului de restituire a permisului de conducere, aceasta apare ca neîntemeiată prin raportare la soluția de mai sus și prin raportare la faptul că nu intră în competența instanței soluționarea unei atare cereri.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal ., nr._/04.09.2014, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal ., nr._/04.09.2014 i-a fost aplicată petentului sancțiunea amenzii, a punctelor de penalizare și a suspendării dreptului de a conduce autoturisme pe drumurile publice dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentul H. L. în ceea ce privește săvârșirea faptei prevăzută de dispozițiile art.100 alin.3, lit.f, din OUG nr.195/2002 (nerespectarea indicațiilor polițistului) este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, menținând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014.
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. L., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași în contradictoriu cu intimata I.P.J. IAȘI - BIROU RUTIER CF4541831, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional consilier juridic Z. G. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/04.09.2014.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-25.03.2015
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2098/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2031/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
