Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6351/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6351/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 41067/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6351/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât S. A. - A., având ca obiect actiune in raspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 06.04.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 22.04.2015, apoi pentru data de 06.05.2015 și ulterior pentru astăzi, 11.05.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 14.11.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Societatea Comercială „C. IAȘI” S.A. a chemat în judecată pe pârâta S. A. – A., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 669,96 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta arată că prin convenția de facturare individuală a consumatorilor de energie termică încheiată între, reclamanta s-a obligat să furnizeze energie termică pârâtei la punctul de consum menționat in contract.
În baza acestui contract, consumatorul pârât, s-au obligat să achite integral facturile în termenul de scadență prevăzut în contractul de facturare a energiei termice.
Având în vedere consumul de energie termică, societatea reclamantă a emis facturile de plată care nu au fost achitate de către pârât, trecându-se in consecința la calcularea penalităților de întârziere menționate anterior.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 194 Cod proc civ., art. 1270, 1516 al 1 Cod Civil, Codul Comercial, Legea 325/2006, Ordinul 438/2008.
Conform art. 411 al 2 C. proc. civ. reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, înscrisuri.
Pârâta S. A. – A., legal citată, a formulat întâmpinare.
In motivarea acesteia, a arătat ca intelege să invoce exceptia prescriptiei dreptului la actiune fata de pretentiile mai vechi de 3 ani de zile raportat la data introducerii actiunii. A mai arătat ca, in fapt, debitul de 652,88 lei apartine fostei proprietare de la care a cumpărat apartamentul. La momentul la care a fost obligată să incheie conventie de facturare individuala a consumurilor de energie termică cu C., i s-a spus ca, daca nu incheie aceasta conventie, va rămâne in frig toata iarna, context in care a si semnat anexa D, penalităti cu privire la care a arătat ca nu stie cum sunt calculate si că sunt prescrise.
Întâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 205,2504 si urm din Legea nr 134/2010, Decretul nr. 167/1958.
Reclamanta a depus la dosar precizări cu privire la aceasta exceptie .
Instanta a administrat proba cu inscrisuri pentru ambele părti .
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâta S. A. – A., în calitate de consumatori, au încheiat, pe durată nedeterminată, convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică – Anexă la Contractul de furnizare a energiei termice nr. 2185/14.12.2005. Potrivit art. 16 si urm din contract, pârâta și-au asumat obligația de a achita facturile, neachitarea acestora atrăgând majorări de întârziere conform articolului 20 din contract .
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, fiind calculate penalități de întârziere ca urmare a neachitării facturilor in cadrul termenului stabilit.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere mai vechi de trei ani de zile fata de data introducerii acțiunii, invocată din oficiu, instanța o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Raportat la precizările formulate de reclamantă cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta precizeaza următoarele:
In conformitate cu prevederile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Instanța constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958 . Chiar daca s-ar accepta punctul de vedere conform căruia pârâta ar fi semnat o anexa D prin care ar fi recunoscut suma de 652,88 lei, anexa care nici măcar nu a fost depusă la dosarul cauzei, instanta arata ca nu s-a făcut dovada ca suma sustinuta de către reclamanta ca ar fi fost recunoscuta ar fi de fapt suma pretinsă prin actiune si, pe de alta parte, chiar in cazul in care s-ar fi făcut o asemenea dovada, un nou termen de prescriptie de 3 ani incepe să curgă de la data recunoașterii, adică din anul 2006, termen ce s-a implinit in anul 2009, termen pâna la care trebuia formulata o noua actiune. Or, prezenta actiune a fost introdusă la data de 14.11.2014 .
În consecință, analizând înscrisurile depuse la dosar, inclusiv scadenta facturilor precum si modalitatea de calculare a penalităților de întârziere si scadenta acestora din urmă raportat la prev. art. 20 din contract, instanța constată că suma solicitată de către reclamantă cu titlu de penalități de întârziere in cuantum de 669,96 lei aferentă perioadei noiembrie 2006 este prescrisă, considerent pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la actiune invocata din oficiu .
Respinge ca atare cererea formulata de reclamantul . P. ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL cu sediul în IAȘI, ., județul IAȘI in contradictoriu cu pârâta S. A. – A. cu domiciliul în IAȘI, ., .. A, ., județul IAȘI.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.05.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Tehnored. Z.I./4 ex/17.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7016/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7202/2015.... → |
|---|
