Pretenţii. Sentința nr. 6346/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.09.2014, sub nr._ reclamanta S.C. S. S.A. prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta Asociația de P. . ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata debitului în valoare de 406,61 lei cu titlu de penalități pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise în perioada 10._. De asemenea a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr._/08.04.2008, având ca obiect, potrivit art. 1 din contract, colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată. Întrucât pârâta nu a înțeles să achite la termen contravaloarea serviciilor prestate, s-a acumulat un debit de 406,61 lei cu titlu de penalități pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise în perioada 10._. Penalitățile au fost calculate în temeiul art. 8.4 din contract. Pârâta a fost invitată la sediul reclamantei în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, dar nu a dat curs acestei invitații.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1516 Cod civil, solicitându-se totodată conform art. 223 alin. 3 și 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal al reclamantei.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 33 lei.

În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul pentru prestări servicii salubritate nr._/08.04.2008, tabel privind calculul majorărilor de întârziere și facturi fiscale.

Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței.

Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților aferente perioadei 10._11.

Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta S.C. S. S.A. a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr._/08.04.2008, prin care reclamanta se obliga la colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere. În temeiul acestui act juridic, pârâta s-a obligat, conform art. 6.6 din contract, să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii. De asemenea, părțile au convenit că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare (art. 8.4 din contract).

Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.

Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia. În baza facturilor depuse la dosar și necontestate, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada faptului că pârâta îi datora sumele menționate în aceste facturi, sume a căror plată a fost recunoscută de reclamantă, care invocă însă achitarea costului serviciului de salubritate cu întârziere, ceea ce a dus la perceperea de penalități, conform contractului încheiat de părți.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, instanța constată că, potrivit registrului carte mare depus la dosar de reclamantă și necontestat de pârâtă, pârâta a efectuat plăți din penalitățile restante la data de 31.10.2013, plăți ce au întrerupt cursul prescripției extinctive prin recunoașterea debitului constând în penalități. În consecință, va fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Astfel, instanța reține că în art. 8.4 din contract părțile au prevăzut că neplata la termen a prețului atrage plata de penalități pentru fiecare zi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a aplicat un coeficient de penalizare conform O.U.G. nr.88/2010, adică penalități egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare respectiv de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere în achitarea facturilor emise. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit la termenul stabilit în contract obligația de achitare a contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă, instanța apreciază că în mod corect reclamanta a dat eficienta clauzei penale stabilite în contract și a calculat penalități de întârziere la suma datorată.

În consecință, fața de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța va admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 406,61 lei cu titlu de penalități pentru achitarea cu întârziere a facturilor emise în perioada 10._.

Conform art. 453 alin. 1 N.C.p.c., instanța va obliga pârâta, ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamantă a sumei de 33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.

Admite acțiunea formulată de reclamanta .>, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. .>, cu sediul în Iași, . nr. 3, ., parter, uscător.