Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3940/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3940/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 41064/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 3940/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârât T. C., pârât T. S., având ca obiect actiune in raspundere contractuala .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.03.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
P. cererea înregistrată la data de 14.11.2014 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâții T. C. și T. S., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 580, 93 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru intervalul 10.2008 – 05.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților, în temeiul contractului nr. 715/16.07.2007 energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu au achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și formula oral apărări.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debite principale pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune anterior formulării prezentei acțiuni.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, atât pentru soluționarea excepției prescripției, cât și pentru soluționarea fondului cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că penalitățile solicitate de reclamant sunt calculate pentru debite principale care au devenit scadente în intervalul 29.02.2008 (factura primară nr. U-_ emisă la 31.01.2008) – 12.12.2011 (factura primară nr. U-_ emisă la 31.10.2011).
În mod evident, pentru facturile primare scadente ulterior momentului 01.10.2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, instanța nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, dacă prescripția a fost întreruptă ulterior intrării în vigoare a noului cod civil și, deci, a început o nouă prescripție ulterior momentului 01.10.2011, această nouă prescripție este supusă dispozițiilor noului Cod civil, astfel încât instanța nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește termenul de prescripție, acesta este de trei ani și începe să curgă de la data scadenței fiecărui debit principal în parte.
Având în vedere aceste principii instanța va analiza incidența prescripției dreptului material la acțiune în raport de fiecare debit principal în parte (în raport de fiecare factură primară în parte).
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la 31.01.2008 și era scadentă la data de 29.02.2008. Factura a fost achitată integral la data de 16.06.2008. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 16.06.2008, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 16.06.2008 și s-a împlinit la 16.06.2011, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la 29.02.2008 și era scadentă la 29.03.2008. Factura a fost achitată integral la data de 25.07.2008. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 25.07.2008, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 25.07.2008 și s-a împlinit la 25.07.2011, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la data de 31.03.2008 și era scadentă la data de 25.04.2008. Factura a fost achitată integral la data de 25.07.2008. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 25.07.2008, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 25.07.2008 și s-a împlinit la 25.07.2011, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la data de 30.04.2008 și era scadentă la data de 28.05.2008. Factura a fost achitată integral la data de 25.07.2008. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 25.07.2008, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 25.07.2008 și s-a împlinit la 25.07.2011, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la data de 31.05.2008 și era scadentă la data de 24.06.2008. Factura a fost achitată integral la data de 25.07.2008. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 25.07.2008, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 25.07.2008 și s-a împlinit la 25.07.2011, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la data de 30.11.2008 și era scadentă la data de 30.12.2008. Factura a fost achitată integral la data de 07.04.2009. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 07.04.2009, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 07.04.2009 și s-a împlinit la 07.04.2012, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Factura primară nr. U-_ a fost emisă la data de 30.11.2008 și era scadentă la data de 30.12.2008. Factura a fost achitată integral la data de 07.04.2009. Termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de debitul principal aferent facturii nr. U-_ a început să curgă, cel mai târziu, de la 07.04.2009, data achitării integrale a debitului principal, motivat de faptul că plata debitului are valoarea unei recunoașteri a creanței creditorului, or recunoașterea debitului are efect întreruptiv de prescripție.
Termenul de prescripție de 3 ani a curs neîntrerupt de la data de 07.04.2009 și s-a împlinit la 07.04.2012, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât dreptul material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere generate de acest debit era prescris.
Raționamentul instanței este aplicabil în mod identic pentru facturile primare nr. U-_/31.12.2008, U-_/31.01.2009, U-_/28.02.2009, U-_/31.03.2009, U-_/30.04.2009, U-_/31.05.2010, U-_/30.06.2009, U-_/31.07.2009, U-_/31.08.2009, U-_/30.09.2009, U-_/31.10.2009, U-_/30.11.2009, U-_/31.12.2009, U-_/31.01.2010, U-_/28.02.2010, U-_/31.03.2010, U-_/30.04.2010, U-_/31.05.2010, U-_/31.07.2010, U-_/31.08.2010, U-_/30.09.2010, U569774/31.10.2010, U-_/30.11.2010, U-593/959/31.12.2010, U-_/31.01.2011, U-_/28.02.2011 și U-_/31.03.2011, toate aceste facturi fiind achitate integral până cel mai târziu la data de 20.09.2011, situație în care termenul de prescripție a fost întrerupt și a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani cel mai târziu de la data de 20.08.2011, astfel încât prescripția este supusă dispozițiilor decretului nr. 167/1958. Termenul de prescripție pentru penalitățile de întârziere calculate pentru debitele principale aferente facturilor menționate mai sus era împlinit la momentul sesizării instanței cu prezenta cererea de chemare în judecată, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debite principale pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune anterior formulării prezentei acțiuni și va respinge cererea de chemare în judecată cu privire la suma de 579, 87 lei cu titlu de penalități, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Cu privire la penalitățile calculate pentru debitele principale aferente facturilor primare U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.2011, U-_/31.08.2011 și U-_/31.10.2011 instanța reține că, acestea au fost achitate integral ulteiror datei de 01.10.2011, astfel încât termenul de prescripție este supus prevederilor noului Cod civil, motiv pentru care nu poate fi analizată din oficiu prescripția dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește dreptul reclamantului de a percepe pârâților penalitățile de întârziere aferente facturilor mai sus-menționate, instanța reține:
P. depunerea la dosarul cauzei a contractului nr. 715/16.07.2007 și a facturilor nr. U-_/30.04.2011, U-_/31.05.2011, U-_/30.06.2011, U-_/31.07.2011, U-_/31.08.2011 și U-_/31.10.2011 reclamantul a dovedit existența raporturilor contractuale intervenite între părți.
Facturile emise pentru debitele principale au fost acceptate tacit la plată de către pârâți, aceștia achitând integral sumele menționate în facturile primare.
Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convenției nr. 715/16.07.2007 și a facturiilor acceptate la plată a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâților, revine acestora din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a penalităților.
Penalitățile sunt datorate de pârâți în temeiul art. 20 din convenția nr. 715/16.07.2007, convenție pe care și-au însușit-o prin semnare.
Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului Cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus-menționate, rezultă că pârâții și-au asumat obligația de a achita penalități de întârziere în situația în care nu achită la scadențău debitele principale.
Întrucât din probele administrate în cauză reiese că pârâții nu au achitat la termen contravaloarea facturilor emise pentru debitele principale, instanța reține că aceștia datorează penalități convenționale de întârziere.
Pentru considerentele de mai sus, instanța va admite în parte cererea reclamantului, numai în limita sumei de 1, 06 lei, cu titlu de penalități de întârziere pentru care nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Penalitățile de întârziere sunt aferente factruilor de penalități P-_/30.11.2011, P-_/31.01.2012, P-_/29.02.2012, P-_/31.03.2012, P-_/30.04.2012, P-_/31.05.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere calculate pentru debite principale pentru care a intervenit prescripția dreptului material la acțiune anterior formulării prezentei acțiuni.
Respinge cererea de chemare în judecată cu privire la suma de 579, 87 lei cu titlu de penalități, întrucât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ., C.U.I._, cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâții T. C., C.N.P._ și T. S., C.N.P._, ambii cu domiciliul în Iași, ., .. 1, ..
Obligă pârâții T. C. și T. S. să achite reclamantului suma de 1, 06 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./29.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3951/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 3102/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
