Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8327/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8327/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 40981/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 8327/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul A. I., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 iunie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 13.11.2014, reclamanta .. IAȘI S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului A. I. la plata sumei de 140,07 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 05._ și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul, a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, pentru care a emis facturi fiscale care nu au fost achitate de pârât la termenul de scadență stabilit; reclamanta a mai arătat că pentru neachitarea la termen a sumelor datorate, a calculat penalități de întârziere.
Reclamanta a mai arătat că deși a încercat stingerea diferendului pe cale amiabilă, pârâtul nu a dat curs invitației.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art.194 Cod procedură civilă, art.1169, art. 1270, art.1516 alin.1 Cod civil, Legea nr.325/2006, Ordinul ANRSC nr.483/2008.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copie certificată componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1944/12.03.2010 filele 9-11, situația debitului defalcat pe apartamente la energie termică filele 12-13, sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 14-19, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferente perioadei 11._ filele 20-21, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 11._ filele 22-23.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru în acord cu prevederile art.77 din Legea 85/2006.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant convențional, a făcut precizări cu privire la plățile efectuate de pârât, depunând centralizator calcul penalități filele 30-31, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferente perioadei 07._ filele 32-43, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 06._ filele 44-53.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală și nu s-a prezentat în fața instanței.
P. serviciul registratură de la data de 27.03.2015, pârâtul a depus precizări la dosarul cauzei prin carea solicitat respingerea acțiunii justificat de faptul că în luna august 2007 și-a achiziționat centrală de apartament care a necesitat debranșarea de la sistemul centralizat de încălzire, fapt constatat de reprezentanții reclamantei, ocazie cu care a achitat toate datoriile pe care le avea la Asociație, achitare fără de care nu ar fi fost primită cererea sa, scoțând toate țevile ce-i traversau apartamentul.
Pârâtul a mai arătat că în august 2010 a primit 3 facturi aferente lunii martie și aprilie și facturi de penalități aferente acestora, deși nu primise niciodată pe primele două și că deși a făcut diferite sesizări și reclamanții, a fost nevoit să plătească căldura de la subsol, fără a beneficia în fapt de niciun serviciu din partea reclamantei, fiind facturate servicii în mod abuziv.
Pârâtul a mai arătat că el nu a semnat decât un contract în 2007, refuzând să semneze un alt contract și că nu solicită cheltuieli de judecată.
În dovedire a anexat proces verbal de desprindere de la sistemul centralizat de încălzire din 28.08.2007 fila 60, notă de constatare privind inventarierea corpurilor de încălzire din 01.10.2008 fila 61, cerere C. nr._/26.08.2010 fila 62, răspuns C. nr._/10.09.2010 fila 63, răspuns IPJ Iași fila 64.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
P. serviciul registratură de la data de 25.03.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei, ca urmare a dispoziției instanței, precizări cu privire la cuantumul sumei solicitate pe calea acțiunii de față, atașând în copie conformă factură fiscală de agent termic aferentă perioadei 07.2007 fila 67, fișa clientului filele 68-69, situația debitului defalcat pe apartamente la energie termică filele 70-71.
P. serviciul registratură de la data de 14.05.2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei, precizări pe care le-a intitulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că prin adresa nr._/10.09.2010 i s-a adus la cunoștința pârâtului că facturile de energie termică au fost emise pentru cota sa parte din rețeaua de distribuție din subsolul imobilului, facturi achitate cu întârziere.
În dovedire a anexat răspuns C. nr._/10.09.2010 fila 79, fișă cont operațiuni diverse filele 80-83.
P. serviciul registratură de la data de 05.06.2015, pârâtul a depus precizări la dosarul cauzei prin care a reiterat susținerile din precizările depuse prin serviciul registratură de la data de 27.03.2015, solicitând respingerea acțiunii.
La termenul din 15.06.2015, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii și a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, numita . calitate de furnizor, și pârâtul A. I., în calitate de consumator, au încheiat convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1944/12.03.2010, anexă la contractul nr.529/01.06.2007, având ca obiect facturarea cotei-părți din consumurile totale de energie termică înregistrare de contoarele de energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum, montate la branșamentul condominiului, reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumatorul individual privind condițiile de consum și plata contravalorii acestor consumuri pe baza facturii emise de furnizor, astfel cum rezultă din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1944/12.03.2010 filele 9-11.
În schimbul serviciilor prestate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor, potrivit art.7.a din convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1944/12.03.2010.
Potrivit art.14.1 din convenție, neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Conform art.18 alin 1 din Ordinul ANRSC 483/2008, termenul de plată al facturilor este de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere începând cu prima zi după data scadenței, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
La data de 17.04.2012, reclamanta a intrat sub incidența Legii privind procedura insolvenței, fiind numit în calitate de lichidator administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția a II-a civilă-faliment în dosarul nr._ filele 14-19.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, în temeiul convenției au fost emise facturile fiscale cu titlu de debit restant aferente perioade 05._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, situația debitului defalcat pe apartamente la energie termică filele 12-13, facturi fiscale cu titlu de agent termic aferente perioadei 11._ filele 20-21, aferente perioadei 07._ filele 32-43, fișa clientului filele 68-69; la suma neachitată de către pârât au fost calculate penalități de întârziere aferente perioadei 05._, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 11._ filele 22-23, aferente perioadei 06._ filele 44-53, centralizator calcul penalități filele 30-31, fișa clientului filele 68-69.
La data de 13.11.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului de furnizare a serviciilor, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data la care au început să curgă termenul de prescripție a debitelor solicitate pe calea acțiunii de față.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Față de data scadenței fiecărui debit principal, a plăților efectuate și a modalității de imputare a plăților efectuate, instanța reține că ultima factură al cărui termen de scadență se înscrie în termenul general de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii aplicabil în prezenta cauză este cea emisă la 30.11.2010, scadentă la 05.01.2011 (factura U-_), mai puțin factura U627057 din 28.02.2011, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, centralizator calcul penalități filele 30-31, fișa clientului filele 68-69.
Față de data introducerii acțiunii și data scadenței debitelor principale, penalitățile facturate pentru debitele acumulate în perioada 05._, puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu în 3 ani de la data scadenței debitului principal aferent (stingându-se automat odată cu stingerea debitului principal), sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Or, reținând că debitele scadente anterior datei de 13.11.2011 sunt prescrise (3 ani calculați regresiv de la data introducerii acțiunii), instanța conchide că aceeași sancțiune este aplicabilă și penalităților aferente acestora.
Așadar, în raport de data scadenței debitelor și a facturilor fiscale de agent termic aferente perioadei 05._ și care au stat la baza calcului de penalități solicitate pe calea acțiunii de față aferente perioadei 05._, în raport de data achitării debitelor restante aferente fiecăreia dintre aceste facturi și a imputației plăților efectuate, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, centralizator calcul penalități filele 30-31, fișa clientului filele 68-69 și în raport de data introducerii acțiunii, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada incidenței vreunui caz de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție, instanța reține ca fiind prescrise penalitățile calculate asupra facturilor de agent termic și a debitelor din anexa D aferente perioadei 05._, 02.2011, urmând a respinge capătul de cerere referitor la penalitățile calculate asupra acestor debite, ca fiind prescrise.
Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și prin facturi fiscale cu titlu de agent termic aferente perioadei 11._ filele 20-21, aferente perioadei 07._ filele 32-43, facturi fiscale cu titlu de penalități aferente perioadei 11._ filele 22-23, aferente perioadei 06._ filele 44-53, iar pârâtul nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
Față de prevederile art. 14.1 din convenție, instanța reține că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în acord cu prevederile art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractelor la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
P. urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neplata facturilor în termen de 30 zile calendaristice de la data scadenței obligațiilor, atrage după sine calcularea de penalități pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi după data scadenței și până la data achitării ei inclusiv, egale cu nivelul majorării datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
P. cuantificarea valorii penalităților de întârziere, calculate pentru facturile fiscale și pentru debitele pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța constată că suma rezultată ca urmare a aplicării procentului de penalizare în raport de debitele facturate și zilele de întârziere rezultate este de 5,21 lei aferente perioadei 05._, calculate asupra debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 11.2010 – 01.2011.
În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia s-au facturat servicii în mod abuziv deoarece el în august 2007 s-a debranșat de la sistemul centralizat de încălzire, apare ca neîntemeiată deoarece, astfel cum rezultă din componență sold clienți la 28.10.2014 filele 5-7, ca urmare a debranșării pârâtului de la sistemul centralizat de încălzire din 28.08.2007, astfel cum rezultă din proces verbal de desprindere de la sistemul centralizat de încălzire din 28.08.2007 fila 60, notă de constatare privind inventarierea corpurilor de încălzire din 01.10.2008 fila 61, în perioada 08._, pârâtului nu i-a fost emisă nicio factură fiscală, penalitățile solicitate pe calea acțiunii de față fiind pentru debitele și facturi fiscale de agent termic restante aferente perioadei 05._, 03._ și pentru care pârâtul a încheiat cu reclamanta contractul nr.529/01.06.2007 și convenția nr.1994/12.03.2010 anexă la contractul nr.529/01.06.2007.
Neîntemeiată apare și susținerea pârâtului potrivit căreia în august 2010 a primit 3 facturi aferente lunii martie și aprilie și facturi de penalități aferente acestora, deși nu primise niciodată facturile de debit, în condițiile în care pârâtul nu a produs nicio probă în acest sens și în condițiile în care în acord cu prevederile art.6.b din convenție, pârâtul și-a exercitat dreptul de a le contesta în fața emitentului, contestație soluționată de reclamantă, astfel cum rezultă din răspuns C. nr._/10.09.2010 fila 63.
În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia el nu a semnat decât un contract în 2007, nesemnând un alt contract, apare ca neîntemeiată în condițiile în care nu a adus nicio probă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă, concluzie susținută inclusiv de răspuns IPJ Iași nr._/15.09.2011 fila 64.
În ceea ce privește susținerea pârâtului potrivit căreia este nevoit să plătească căldura de la subsol, fără a beneficia în fapt de niciun serviciu din partea reclamantei, fiind facturate servicii în mod abuziv, apare ca neîntemeiată în condițiile în care temeiul în baza căruia este obligat la plata contravalorii facturilor emise de reclamantă este dat de convenția de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.1944/12.03.2010, anexă și act adițional la contractul nr.529/01.06.2007, astfel cum rezultă din art.25 alin.2 din convenție, convenție pe care nu a probat în fața acestei instanțe că nu și-a asumat-o prin semnătură.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere că pârâtul a achitat cu întârziere debitele restante cu titlu de agent termic aferente perioadei 05._, văzând soluția ce se va da asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite în parte cererea privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 5,21 lei aferente perioadei 05._, calculate asupra debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 11.2010 – 01.2011, de la data scadenței fiecărei facturi și până la 03.05.2012.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, apare ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare în condițiile în care deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă nu a înțeles să producă nicio probă în acest sens.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1. Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitele pentru care termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit anterior introducerii acțiunii, excepție invocată de instanță din oficiu.
2.Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată reclamanta . J_, CUI_, cu sediul în Iași, calea Chișinăului, nr.25, județul Iași, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul A. I. CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., județul Iași.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 5,21 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 05._.
Respinge ca prescris formulate restul pretențiilor.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, A. E. L. M. S. M.
Pentru grefierul aflat în concediu
de odihnă, semnează
grefierul șef al secției civile
Red.Tehnored.
E.L.A.- 09.07.2015
4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 8332/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8718/2015.... → |
|---|
