Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4445/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4445/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4445/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4445/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de pe reclamanta . administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. I. – C. și C. A. - M., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.10.2014 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților C. I. C. și C. A. M. la plata sumei de 348,08 lei cu titlu de contravaloare a energiei termice furnizate în perioada feb.2009-apr.2011 și 324,17 lei reprezentând penalități de întârziere la plata energiei termice pentru perioada decembrie 2008 – august 2014, precum și până la achitarea integrală a prețului.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică, însă pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a achita la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți. Ca urmare a plății cu întârziere s-au calculat penalități în baza clauzei penale din convenție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, înscrisuri.
Pârâții, legal citați, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, arătând că în realitate nu au ei semnat convenția anexa 11 la contractul de furnizare a energiei termice nr.1478/19.07.2006, ci fostul președinte de asociație, fără a avea acordul pârâților. Aceștia au mai susținut că în 2007 s-au debranșat de la rețeaua de termoficare, instalând centrală termică în apartament, aspect învederat reclamantei, însă aceasta a răspuns că prin apartamentul pârâților trec țevi din rețeaua de termoficare, deci se facturează în funcție de suprafața echivalentă termic inventariată.
La data de 10.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției extinctive în privința creanțelor pretinse cu scadență anterioară datei de 20.10.2011.
Instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din ordinul nr. 343/2010 ANRSC cantitatea de energie termică aferentă consumului individual, provenită din aportul de căldură adus de coloanele de distribuție ce traversează apartamentele, se repartizează proporțional cu numărul de unități de consum alocate acestora. Alocarea unităților de consum se realizează proporțional cu indicațiile repartitorului comun și cu suprafața echivalentă termic a coloanelor de distribuție tur și retur, așa cum acestea se regăsesc în teren, cu sau fără izolație, aplicându-se factorii de amplasare.
În consecință, în temeiul contractului încheiat cu nr.1478/19.07.2006 și semnat de către pârâtul C. I. C.(semnăturile efectuate în 2006 și 2014 sunt similare, putându-se conchide că prima îi aparține) reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, despre care afirmă că au fost achitate cu întârziere sau nu au fost achitate. Revenea pârâților obligația de a proba faptul că au achitat integral aceste facturi în termen, probă ce nu a fost produsă de pârâți. De asemenea, pârâții nu au făcut dovada că ar fi contestat facturile emise de reclamantă, potrivit art. 25 din contract. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
P. urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Instanța învederează că în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv și, oricum, plățile efectuate de pârâți vizau doar debitul principal, nu și penalitățile. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Tabelul de calcul al penalizărilor (f.109 și urm.) coroborat cu componența soldului atașată cererii de chemare în judecată confirmă faptul că ultima plată efectuată de pârâți, a fost cu titlu de contravaloare a energiei termice consumate, la data de 30.09.2009.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.10.2014, față de scadențele menționate în componența soldului la data de 02.10.2014, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind creanța principală, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei menționate. Mai mult, raportat la data formulării cererii de chemare în judecată, obligația de plată a debitului principal fiind prescrisă, în temeiul art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, incident speței, s-a stins și dreptul de a solicita accesoriile la debitul principal, ceea ce implică admiterea excepției și în privința penalităților de întârziere.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată va fi respinsă cererea acesteia de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.453 c.p.c., instanța va lua act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, în ceea ce privește contravaloarea energiei termice furnizate în perioada feb.2009 – apr.2011, precum și penalitățile de întârziere din perioada dec.2008-aug.2014 și în continuare.
Respinge cererea formulată de reclamanta . administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., Jud. Iași, împotriva pârâților C. I. C., cu domiciliul în Iași, ., .. C, ., Jud. Iași și C. A. M., cu domiciliul în Iași, ., .. C, ., Jud. Iași, ca efect al prescripției extinctive.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. R.R.
5 EX./15.05.2015
| ← Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 4439/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4389/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
