Anulare act. Sentința nr. 3619/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3619/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 19826/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3619/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta G. E. și pe pârâta B. A., având ca obiect anulare act contract/rezoluțiune contract.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, pentru acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06 iunie 2014 sub nr._ /2015, reclamanta G. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. A., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație viageră autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații.
În fapt, reclamanta a arătat că, profitând de vârsta, starea de sănătate, tulburările psihice și de încrederea pe care o avea, pârâta a încercat în numeroase rânduri să o convingă să transmită proprietatea asupra imobilului pe care îl deținea în proprietate, promițându-i că o va griji în momentul deces. A arătat că este suferă de mai multe afecțiuni cronice, iar în urma examenelor psihiatrice a fost diagnosticată cu tulburare mixtă anxioasă și depresivă.
Contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație viageră, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 4440 din 31.07.2013, a fost încheiat de notarul public C. A.-D., notar care nu a solicitat o anchetă socială, așa cum solicitase anterior BNP O. A.. Posibilitatea avizului negativ al anchetei, au determinat-o pe pârâta să o convingă să încheie contractul la un alt notar, sugerat de aceasta.
Prin contract reclamanta a vândut cu rezerva dreptului de abitație viageră în favoarea sa, imobilul apartament nr. 13, situat în Municipiul Iași, ., .. C, ., având număr cadastral 270/3/1/13, înscris în cartea funciară nr._-C1- U19. Obligațiile corelative ale pârâtei, conform contractului, contau în plata unui preț de 5000 lei, pe care l-a primit, și obligația de întreținere constând în: asigurarea în favoarea sa a toate cele necesare traiului (echivalentul a 700 lei/ lună), procurarea de produse alimentare, prepararea hranei (asigurându-mi hrană de cel puțin 3 ori pe zi), asigurarea igienei personale, procurarea de medicamente, asigurarea de îngrijire medicală (transportarea la spital în caz de nevoie, solicitarea unui medic la domiciliu), acordarea de consultații în diferite probleme financiare etc.
Față de dispozițiile art. 1266 Cod civil, raportat valoarea de circulație a imobilului - de_ lei, rezultă că între părți s-a încheiat un contract de întreținere, obligația accesorie de plată a unei sume de bani (reprezentând 9,75 % din valoarea contractului) neputând schimba natura juridică a actului încheiat de părți.
Reclamanta a subliniat modul defectuos de executare a obligației de întreținere. În luna august 2013, i-a pretins pârâtei suma de 700 de lei/ lună, reprezentând echivalentul în bani al executării obligației în natură stipulată în contract, însă aceasta a reacționat agresiv, proferându-mi amenințări și injurii, fapt care a determinat-o să schimbe yala datorită lipsei de încredere. Profitând de acest fapt, avocatul Czeller I., din partea pârâtei, a emis o notificarea nr. 57/ 03.09.2013 prin intermediul executorului judecătoresc „Zaconea C. C." în care, în mod mincinos, susținea că din cauza restricționării accesului în imobil ea este în imposibilitate totală de a-și executa obligațiile. A subliniat că susținerile doamnei B. A. sunt neadevărate întrucât prin schimbarea yalei nu a restricționat total accesul pârâtei, ci doar l-a limitat în sensul de a nu avea acces fără cunoștința sa.
Reclamanta a mai arătat că din momentul emiterii notificării, pârâta nu s-a mai interesat deloc de ea, nu i-a acordat nici un fel de întreținere, deși a solicitat acest lucru, fiind foarte bolnavă și având venituri mici. Deși a încercat în nenumeroase moduri să apeleze la pârâtă, aceasta a refuzat-o.
În concluzie, reclamanta a solicitat instanței anularea contractului pentru dol - viciu de consimțământ și în subsidiar rezoluțiunea contractului pentru neexecutare culpabilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1214, art. 1266, art. 1516, alin. 2, pct. 2 Cod Civil.
Acțiunea a fost semnată, depusă și susținută de mandatara avocat R. H., conform împuternicirii nr. 1 din 05.06.2014. fila 7 dosar.
Acțiunea a fost regularizată potrivit prevederilor art. 200 și următoarele Cod procedură civilă, în care reclamanta a precizat obiectul acțiunii care fiind anularea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații pentru dol - viciu de consimțământ și rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații pentru neexecutare culpabilă din vina pârâtei, a indicat valoarea imobilului – 64.411 lei și a indicat mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în soluționarea cauzei, respectiv înscrisuri, proba testimonială, expertiza medico-legală și interogatoriul pârâtei.
A anexat în copie adresa nr._/20.12.2013, Notificarea întocmită de avocat Czeller I., adresa nr._/04.04.2014, contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații, filele 17-20 și mai multe acte medicale.
În ce privește taxa judiciară de timbru în valoare de 2393,22 lei, stabilită de instanță în sarcina reclamantei, prin încheierea din 17 septembrie 2014 s-a dispus eșalonarea în 24 rate lunare, câte 99,71 lei pe lună, începând cu luna octombrie 2014.
Fiindu-i legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind nefondată. A solicitat și plata cheltuielilor de judecată. Pârâta a arătat că susținerile reclamantei nu sunt reale. Nu a insistat niciodată pentru încheierea acestui contract. A descris pe larg circumstanțele în care a cunoscut-o pe reclamantă și cum a fost încheiat contractul, subliniind că nu a efectuat nici o manoperă dolosivă pentru a o determina pe reclamantă să încheie contractul, aceasta fiind conștientă de capacitatea sa de a-i asigura întreținerea corespunzătoare. A precizat că decizia de a apela la alt notar a aparținut reclamantei și s-a datorat faptului că BNP O. A. a tergiversat încheierea contractului. Pârâta a enumerat pe larg toate serviciile care le-a asigurat reclamantei, inclusiv cumpărături făcute din banii săi sau plata furnizorilor de utilități. A menționat de asemenea că reclamanta a promis și altor persoane apartamentul în schimbul îngrijirii, ulterior refuzând că încheie actele din diverse motive.
Din luna decembrie 2013, pârâta nu a mai intrat în locuința reclamantei, aceasta refuzându-i alimentele și îngrijirea. Concluzia pârâtei este că, reclamanta este o profitoare, care încearcă să găsească diverse persoane credule, a căror muncă și a căror patrimoniu să îl exploateze, în schimbul promisiunii mincinoase că e va face acte pe casă. A subliniat că este dispusă să preteze în continuare întreținerea asumată prin contract. Deși reclamanta o împiedică să-și îndeplinească obligațiile asumate, solicită rezoluțiunea pentru neexecutarea acestora, prevalându-se de propria culpă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probai testimoniale și interogatoriul reclamantei. A anexat în copie mai multe facturi fiscale utilități și dovezile de plată ale acestora (filele 53-80), bonuri fiscale cumpărături, polița de asigurare facultativă a locuinței și dovada achitării acesteia, dovada veniturilor realizate de pârâtă, mesaje olografe transmise către M. C., notificarea nr. 481/N/2014 și dovada comunicării, declarația olografă a numitei Z. A..
La data de 05 decembrie 2014, prin serviciul registratură al Judecătoriei Iași, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând în esență susținerile din cererea inițială. Reclamanta a recunoscut că în luna august 2013, a pretins pârâtei plata sumei de bani de 700 lei/lună, apreciind că aceasta nu avea de gând să-și execute obligațiile de întreținere. A arătat că nu a pus-o pe pârâtă în imposibilitatea de a-și executa obligațiile, întrucât majoritatea acestor obligații puteau fi executate fără a avea acces necondiționat în imobil, schimbarea yalei fiind o măsură de protecție. A mai subliniat că, datorită bolilor cronice pe care le are mare parte din produsele înscrise pe bonurile atașate nu le poate consuma.
În cadrul cercetării judecătorești, au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu părților. Totodată au fost audiați martorii M. P., Z. A. și B. S. - propuși de pârâtă și L. P. și B. D. – propuși de reclamantă, declarațiile fiind atașate la dosar. A fost respinsă solicitarea reclamantei de efectuare a unei expertize medico-legale. Reclamanta a depus la data de 04.03.2015 un memoriu și acte medicale în copie.
Analizând și coroborând probele administrate în prezenta cauză prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
În fapt, între reclamanta G. E., în calitate de vânzătoare și pârâta B. A., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărarea cu clauză de întreținere și dpt de abitație viageră autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații, pârâta urmând a intra în stăpânirea de fapt la data stingerii dreptului de abitație viageră, stabilit în favoarea reclamantei. Prin acest contract vânzătoarea a transferat cumpărătoarei dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 13 situat în Iași, ., .. C, ., identificat cu nr. cadastral 270/3/I/13, înscris în cartea funciară_ (CF vechi 742), compus dintr-o cameră și dependințe, având suprafața de 26,63 mp, în schimbul prețului de 5.000 lei. Potrivit contractului, prețul a fost achitat la data autentificării, dată la care cumpărătoarea a intrat în stăpânirea de drept a imobilului, în stăpânirea de fapt, urmând să intre la expirarea dreptului de abitație rezervat. De asemenea cumpărătoarea s-a obligat să asigure reclamantei toate cele necesare traiului – echivalentul a 700 lei/lună: să-i procure produse alimentare și să-i prepare hrana (asigurându-i acesteia hrană de 3 ori pe zi); să-i asigure igiena personală (spălatul hainelor, efectuarea curățenie în locuință); să-i procure medicamente; să-i asigure îngrijire medicală (transportarea la spital la nevoie, solicitarea unui medic la domiciliu); să-i acorde consultații în diferite probleme financiare. Totodată s-a obligat să-i asigure locuință în caz de forță majoră, iar după decesul reclamantei să o înmormânteze conform datinilor și tradițiilor creștine.
Reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat pentru existența viciului de consimțământ sub forma dolului, iar în subsidiar rezoluțiunea contractului pentru neexecutare culpabilă.
Raportat la denumirea contractului, dar și la clauzele pe care le conține, instanța va analiza cu prioritate natura juridică a convenției părților.
Contractul de vânzare cumpărare este un contract prin care una din părți (vânzătorul) transfera proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte părți (cumpărătorul) care se obliga in schimb să plătească vânzătorului prețul bunului vândut (art. 1650 Cod civil). Contractul de întreținere este de art. 2254 Cod civil, ca fiind contractul prin care una dintre părți se obligă să efectueze prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă înstrăinarea bunului se face doar în schimbul întreținerii, contractul este de întreținere, chiar dacă uneori se folosește în mod greșit terminologia de contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere. Nici atunci când bunul se înstrăinează în schimbul întreținerii și a unei sume de bani contractul nu capătă o natură mixtă, de vânzare - cumpărare și de întreținere ci, raportat la valoarea bunului, va fi calificat drept contract de vânzare - cumpărare dacă suma primită de întreținut reprezintă mai mult de jumătate din această valoare, iar în caz contrar va fi calificat drept contrat de întreținere. În speță, valoarea imobilului calculată în funcție de valorile înscrise în din expertizele Camerei Notarilor Publici Iași, este de 64.411 lei. În consecință, Contractul autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 de BNP C. Ș. și Asociații este un contract de întreținere, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Raportat la momentul încheierii contractului, în conformitate cu dispozițiile art. 102 din Legea 71/2011, potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța reține aplicarea dispozițiilor noului Cod civil.
Potrivit art. 1179 Codul civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. În situația contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație viageră, drept contract sinalagmatic, care dă naștere la obligații reciproce, obiectul îl constituie, pe de o parte, lucrul vândut, iar, pe de altă parte, prețul la care se adaugă contravaloarea prestațiilor periodice efectuate pentru a asigura întreținerea. În lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nu poate fi considerat valabil încheiat.
Consimțământul, condiție esențială a actului juridic, reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Consimțământul poate fi exprimat verbal, în scris sau printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare (art. 1240 Cod civil). Potrivit art. 1182 alin. 1 Cod Civil, „Contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta” . Potrivit art. 1206 cod civil consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență.
Viciul de consimțământ invocat pentru anularea contractului este dolul.
Dolul reprezintă o cauză de nulitate a convenției când una dintre părți a utilizat mijloace viclene (mașinațiuni, șiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare cealaltă parte în scopul de a o determina să încheie contractul. Existența dolului poate fi reținută în cazul în care se regăsește elementul intențional, voința de a induce în eroare partea contractanta și elementul material, adică folosirea de mijloace viclene pentru inducerea în eroare. Tăcerea nu constituie prin ea însăși dol. Partea a cărui consimțământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială.
Conform prevederilor alin. 4 din art. 1214 din Codul civil, dolul nu se presupune, astfel încât partea interesată are obligația să dovedească în ce au constat mijloacele viclene folosite de pârâtă pentru a o determina să încheie un alt act decât cel convenit.
Din susținerile pârâtei, coroborate cu declarațiile martorilor M. P. și Z. A., rezultă că în vara anului 2013, urmare a unor probleme de sănătate reclamanta căuta o persoană care să o îngrijească și căreia să-i ofere în schimb în proprietate imobilul în care locuia. Vărul său, martorul M. P. i-a recomandat-o pe pârâtă, care s-a angajat să o îngrijească. Din probele administrate rezultă că inițiativa încheierii contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere a aparținut reclamantei. Pârâta nu a fost prima persoană căreia i s-a promis imobilul în schimbul întreținerii, martora Z. A. declarând în fața instanței - „Reclamanta mi-a promis că îmi face acte pe apartament, însă acest lucru nu s-a întâmplat.” Aceeași promisiune a făcut-o și martorului L. P.. Încheierea contractului în fața notarului Public C. A. D., deși inițial părțile se adresaseră BNP O. A., nu reprezintă un motiv de nulitate a contractului, în contextul în care din probele existente la dosar rezultă cu claritate intenția reclamantei de a încheia acest contract.
În speță reclamanta nu a dovedit existența intenției de inducere în eroare și folosirea de către pârâtă a unor mijloace viclene în acest sens, motiv pentru care instanța va respinge cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept viager autentificat sub nr. 4440/31.07.2013.
În subsidiar, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație viageră, autentificat sub nr. 4440/31.07.2013, invocând neexecutarea obligațiilor din vina pârâtei.
În drept, instanțe reține dispozițiile art. 2263 Cod civil, potrivit căruia „atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea.” Așadar, rezoluțiunea contractului poate fi cerută numi în două situații: când întreținerea a devenit imposibilă și când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației debitorului. Prestarea întreținerii, în sarcina debitorului, este o obligație de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv.
Motivul invocat pentru rezoluțiunea contractului este neexecutarea obligațiilor de către pârâtă. În principiu debitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil, ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului (art. 2257 Cod civil). Practic obligația de întreținere se corelează cu nivelul de trai al persoanei întreținute, dar și cu voința părților exprimată în clauzele contractului. Prin contratul autentificat sub nr. 4440/31.07.2013 pârâta s-a obligat să asigure reclamantei toate cele necesare traiului – echivalentul a 700 lei/lună: să-i procure produse alimentare și să-i prepare hrana (asigurându-i acesteia hrană de 3 ori pe zi); să-i asigure igiena personală (spălatul hainelor, efectuarea curățenie în locuință); să-i procure medicamente; să-i asigure îngrijire medicală (transportarea la spital la nevoie, solicitarea unui medic la domiciliu); să-i acorde consultații în diferite probleme financiare. Totodată s-a obligat să-i asigure locuință în caz de forță majoră, iar după decesul reclamantei să o înmormânteze conform datinilor și tradițiilor creștine.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, potrivit căruia “cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”, instanța reține că sarcina probei aparține reclamantei. Declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt relevante sub acest aspect.
Din probele administrate, declarațiile martorilor audiați, dar și din înscrisurile atașate la dosar, instanța reține că pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și a asigurat întreținerea acesteia, până în momentul în care reclamanta a refuzat să-i mai permită accesul în imobil. Susținerile martorei B. D., privitoare la faptul că a fost contactată de reclamantă în luna iulie 2013 pentru a o ajuta, găsind-o pe aceasta într-o stare destul de rea, sunt contrazise chiar de atitudinea reclamantei, care la data de 31.07.2013, a semnat contractul, fapt care nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost mulțumită de serviciile de îngrijire pe care le asigura pârâta.
Din declarația martorei B. S., coroborată cu înscrisurile anexate (bonuri fiscale cumpărături, facturi utilități), rezultă eforturile pe care le-a făcut pârâta pentru a asigura întreținerea reclamantei, precum și refuzul categoric al acesteia de a fi ajutată. Martorul L. P. arată că „pe pârâtă am văzut-o destul de des venind la reclamantă, până în noiembrie 2013”. Reclamanta a recunoscut că a refuzat alimentele aduse de pârâtă, că a refuzat ajutor pentru a fi externată. Motivele care au determinat-o pe reclamantă să aibă această atitudine au rămas simple susținerile, aceasta neaducând nici o dovada în acest sens. Faptul că pe bonurile anexate la dosar, erau și produse care nu putea fi folosite sau consumate de către reclamantă, dovedesc faptul că pârâta făcea cumpărături comune, atât pentru reclamantă, cât și pentru sine. Neexecutarea obligației de a asigura întreținerea pârâtei este justificată de refuzul acesteia de a primi întreținerea.
Transformarea obligații asumate de pârâtă prin contract în plata unei sume lunare de 700 lei, nu putea fi făcută la cererea reclamantei, în contextul în care potrivit art. 2261 Cod civil, aceasta trebuia să se adreseze instanței pentru înlocuirea întreținerii în natură cu o sumă de bani corespunzătoare.
Pârâta și-a manifestat dorința de a continua să asigure întreținerea pârâtei și prin notificările trimise acesteia, prin intermediul B. Zacornea C. C. la data de 04.09.2013, respectiv 06.08.2014.
Față de cele reținute, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru a dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere și drept de abitație viageră autentificat sub nr. 4440/31.07.2013, motiv pentru care va respinge ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă reclamanta, care este în culpă procesuală, va fi obligată să plătească pârâtei suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta G. E.,CNP_, domiciliată în Iași, ., .. C, ., cu sediul procedural ales în Iași, .. 3, parter, județul Iași la Cabinet de Avocat „H. R. A.”, în contradictoriu cu pârâta B. A., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. D.-G. M.
Red./tehnored. M.N./ M.D.G.
4 ex. / 15.06.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3561/2015.... → |
|---|
