Obligaţie de a face. Sentința nr. 4224/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4224/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 28057/245/2014
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4224
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . SRL și pe pârâtul R. A. ROMÂN, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.03.2015 și respectiv pentru astăzi, data de 25.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.07.2014, reclamanta S.C. A. A. SERVICE S.R.L., în contradictoriu cu R. A. Român cu sediul în București a solicitat obligarea acesteia din urmă la efectuarea auditului de supraveghere privind menținerea capabilității tehnice a unității service auto din cadrul societății reclamante.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat că la data de 4.02._, între părți a fost negociat și semnat contractul numărul 165, pentru autorizarea și supravegherea operatorilor economici, ce are ca obiect evaluarea capabilității tehnice și autorizarea beneficiarului ca prestator de activități de reparații, întreținere, reglare, modificări constructive, reconstrucție vehicule, dezmembrare vehicule scoase din uz, de către RAR ( R. A. Român) în conformitate cu prevederile RNTR și art. 2 convenția părților. Prin același contract s-a stipulat obligația pârâtului de a efectua auditul inițial și de a întocmi raportul de audit, de a evalua final capabilitatea tehnică și emiterea autorizației, de a efectua auditul de supraveghere a menținerii capabilității, primul audit efectuându-se după 6 luni de la încheierea contractului, iar următoarele, la intervale de 1 an. În prezent, pârâta refuză în mod constant să procedeze la efectuarea auditului de supraveghere, deși acesta ar fi trebuit realizat încă din luna august 2013. reclamanta susține că a efectuat adrese multiple la RAR, dar demersurile au rămas fără nici un rezultat. Mai arată reclamanta că și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile și deține autorizație tehnică clasa I, emisă de Ministerul transporturilor și Infrastructurii – RAR încă din februarie 2008. reclamanta apreciază că pârâta solicită plata nelegală a unor sume nejustificate, în condițiile în care clauzele contractuale nu au fost modificate. Modificarea actului se poate realiza doar prin intermediul unui act adițional. În drept, au fost indicate prevederile art. 1350 NCC. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: contractul 165/4.02.2008, cod dosar_, autorizația tehnică clasa I din 4.02.2008, corespondență părți, proces verbal conciliere 8.03.2013.
La data de 13 august 2014, reclamanta a depus la dosar dovada de achitare taxă de timbru, în cuantum de 20 lei.
Ca urmare a solicitării exprese a instanței, abia la data de 1.10.2014, reclamanta a comunicat dovada calității de reprezentant legal a semnatarului cererii, aceasta fiind comunicată pârâtei pentru formularea întâmpinării.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în termen legal, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 28 ianuarie 2015.
În cadrul ședinței de judecată din data de 28.01.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a pus în vedere pârâtului obligația de a realiza o . precizări referitoare la relațiile contractuale dintre părți și a acordat un nou termen în vederea îndeplinirii acestor obligații.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 martie 2015, instanța a luat act de depunerea explicațiilor solicitate RAR, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare,amânând pronunțarea pentru data de 25 martie 2015.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat, sub imperiul vechiului cod civil, acesta rămânând legea de drept material aplicabilă prezentului litigiu ( în temeiul art. 6 NCC), un contract de prestări servicii, 165/4.02.2008, cod dosar_, în care reclamanta figurează în calitate de beneficiar, iar pârâtul în calitate de prestator. Obiectul contractului a fost reprezentat de obligația pârâtului de a efectua auditul inițial și de a întocmi raportul de audit, de a evalua final capabilitatea tehnică și emiterea autorizației, de a efectua auditul de supraveghere a menținerii capabilității, reclamantei revenindu-i obligația corelativă de achitare a costului autorizării. Părțile au convenit fazele contractului ( art. 3 ), iar în ceea ce privește costul autorizării, a fost inserat costul auditului inițial, calculat în baza datelor specificate de beneficiar, pentru o durată de 1,06 zile-om audit, costul auditului final,costul auditului de supraveghere ( 1/3 din durata auditului pentru evaluarea inițială), cu mențiunea specială din „note-le” contractului că valoarea zilei- om audit va fi cea în vigoare la data efectuării auditului, ținând seama de evoluția preturilor.
Contractul a fost încheiat pe o durată nelimitată, aspect ce rezultă din interpretarea art. 9 contract ( cauzele de încetare a contractului, printre care nu este enumerată și ajungerea la termen). Părțile și-au asumat în mod expres obligațiile și drepturile din contract prin semnarea și stampilarea acestuia, fără formularea de rezerve.. mai mult, nu s-a probat existența unui caz de suspendare sau încetare a contractului până la momentul judecății prezentei cauze.
Rezultă așadar că instanța va avea în vedere dispozițiile fostului art. 969 VCC, potrivit cărora contractul valabil încheiat produce între părți aceleași efecte ca legea.
Se va nota de asemenea că deși motivarea acțiunii introductive a cuprins și o . nemulțumiri manifestate de reclamantă privitor la costurile pretinse de RAR, pe de o parte reclamanta nu a formulat nici un fel de pretenții cu privire la acest aspect, iar pe de altă parte nu au fost depuse înscrisuri complete în dovedirea unui atare aspect. Pe cale de consecință, instanța se va limita, în baza principiului disponibilității, ce guvernează acțiunea civilă la analiza cazului de executare a contractului, solicitat de reclamantă.
Se va nota faptul că între părți au mai existat și în anul 2013 neînțelegeri în privința manierei de executare a obligațiilor asumate, soluționate amiabil ( conform procesului verbal de conciliere din 8.03.2013, fila 12 dosar).
Din coroborarea dispozițiilor convenționale din art. 7 contract 2008 cu manifestarea expresă de voință din anul 2013 ( ca manifestare de voință mai apropiată datei de promovare a prezentei acțiuni), rezultă fără echivoc asumarea prin acord, pe baza unui consimțământ liber exprimat de către pârâtă a obligației de efectuare a auditului de supraveghere, privind menținerea capabilității tehnice, a unității service auto din cadrul societății reclamante. Acest aspect nu a fost contestat nici prin notele de concluzii scrise, depuse pentru termenul din data de 11 martie 2015, de către pârâtă. Însă, prin intermediul acelor precizări,pârâta a susținut, pentru prima dată în cursul prezentei acțiuni faptul că vechile contracte negociate ( la nivelul anului 2008 în cazul societății reclamante), nu mai sunt de natură a corespunde legislației în vigoare privind autorizarea pe activități, motiv pentru care ele au fost modificate, fără a depune la dosar nici un fel de înscrisuri apte să ateste această susținere.
Instanța va reține că, în absența unei modificări dovedite a contractului și conținutului clauzelor asumate printr-un contract încheiat la nivelul anului 2008, pe o durată nedeterminată, clauzele acestei convenții sunt de natură a produce efecte juridice între părți, acestea revenindu-le obligația de a realiza înnoirea modului concret de prestare activități, în măsura în care este vorba de o schimbare de procedură.
Cu toate acestea, obligația de supraveghere privind menținerea capabilității tehnice a unității service auto din cadrul societății reclamante se menține, indiferent de susținerea pârâtei referitoare la schimbarea procedurii efectiv aplicabile. Se poate observa de asemenea și atitudinea pârâtei de totală pasivitate față de pretențiile emise în cadrul prezentei acțiuni, aceasta neformulând întâmpinare, neprezentându-se în instanță și depunând o . precizări nesusținute de nici un fel de înscrisuri doar la solicitarea expresă a instanței.
Astfel, instanța va constata, pe baza actelor depuse la dosar, refuzul nejustificat al pârâtei, în calitate de prestator servicii, de a își îndeplini obligațiile contractuale, a admite pe cale de consecință acțiunea și a dispune obligarea pârâtei la efectuarea auditului de supraveghere privind menținerea capabilității tehnice a unității service auto din cadrul societății reclamante.
Față de soluția promovată și având în vedere dispozițiile art. 451-453 NCPC, reținând culpa procesuală a pârâtei în promovarea prezentei acțiuni, instanța o va obliga pe aceasta și la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate, respectiv contravaloare taxă de timbru,luând act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de S.C. A. A. SERVICE S.R.L., cu sediul în Iași, ..7, J_, CIO RO_, prin administrator P. M. F., în contradictoriu cu R. A. Român cu sediul în București, . 1, București, J_ .
Obligă pârâta la efectuarea auditului de supraveghere privind menținerea capabilității tehnice a unității service auto din cadrul societății reclamante.
Obligă pârâta la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate, respectiv contravaloare taxă de timbru.
Ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, ce se va introduce la Judecătoria Iași, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 25 martie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex,k 9.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3970/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3937/2015.... → |
|---|
