Autorizarea executării obligaţiei de a face (art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC). Sentința nr. 1073/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1073/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 14032/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.1073
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții M. C., M. L. L., in contradictoriu cu parații S. V., S. ST.A., având ca obiect revendicare imobiliară obligația de a face/autorizarea executării obligației de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 14.01.2015 fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când,din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea succesiv la datele de 21.01.2015 si 28.01.2015, cand:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.04.2013, sub nr. de dosar_, reclamanții M. C. și M. L.-L., în contradictoriu cu pârâții S. V. și S. A., au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de teren de 920 m.p. situată în intravilanul satului Cogeasca, ., . 35, nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară a localității Lețcani, jud. Iași, cu vecinătățile: la nord drum HC800, la est M. P, la sud Bors M, la vest P., obligarea pârâților la desființarea pe cheltuiala lor a construcțiilor C1 și C2, efectuate pe terenul menționat fără autorizație și fără acordul proprietarilor, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat că au devenit proprietari ai terenului menționat prin cumpărarea acestuia de la numitul M. I., potrivit contractului autentificat sub nr. 298/08.04.2013, iar terenul fusese dobândit de către vânzător ca urmare a ieșirii din indiviziune dispusă prin sentința civilă nr. 6562/23.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași. Pârâții au ocupat terenul, efectuând pe acesta construcțiile C1 și C2, știind că nu sunt proprietari.
În drept, au invocat art. 563 și art. 582 C.civ.
Sub aspect probatoriu, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, a probei cu interogatoriu pârâților și a probei cu expertiza topo-cadastrală.
Au anexat copii certificate pentru conformitate cu originalul după următoarele înscrisuri: contract de vânzare autentificat sub nr. 298/08.04.2013 (f. 5-8), plan de amplasament și delimitare a imobilului (f. 9), fișă imobil (f. 10), memoriul tehnic (f. 11-14), schiță de reperaj (f. 15), sentința civilă nr. 6562/23.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași (f. 16-17), titlul de proprietate nr._/19.02.2004 (f. 18).
În temeiul art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997, reclamanții au achitat 586 lei taxă judiciară de timbru (f. 35) aferentă capătului de cerere având ca obiect acțiune în revendicare imobiliară și 591 lei taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect obligația de a face (f. 86, 92).
Legali citată, pârâta S. A. nu a depus întâmpinare.
Prin cererea reconvențională înregistrată la data de 23.01.2014, astfel cum a fost precizată la data de 28.03.2014, pârâtul S. V. a cerut respingerea cererii de chemare în judecată și introducerea în judecată a Comisiei Locale de Fond Funciar Lețcani, solicitând să se constate că terenul pe care îl ocupă a aparținut soacrei sale B. A., iar aceasta l-a primit de la bunicul ei M. D., și să se constate nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate nr._/19.02.2004, precum și nulitatea absolută a actelor subsecvente.
În motivare, a arătat că M. I. nu a stăpânit niciodată terenul în discuție, nefiind legală reconstituirea dreptului său de proprietate pe acest imobil și eliberarea titlului de proprietate nr._/19.02.2004.
În drept, a invocat art. III, art. 24 și art. 50 din Legea nr. 18/1991.
Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiza topo-cadastrală.
A cerut și judecata în lipsă.
Prin cererea de intervenție principală depusă la data de 21.02.2014, așa cum a fost precizată la 14.03.2014, la 28.03.2014 și la 10.11.2014, numita B. A., în contradictoriu cu reclamanții și cu pârâții din prezenta cauză, a solicitat să fie introdusă în cauză Comisia Locală de Fond Funciar Lețcani și să se constate nulitatea parțială absolută a titlului de proprietate nr._/19.02.2004, precum și nulitatea absolută a actelor subsecvente.
În motivare a arătat că ea este adevărata proprietară a terenului în litigiu, dobândindu-l de la mama sa – B. N. și de la mătușa sa – C. C., care l-au dobândit de la bunicul ei M. D., fratele lui M. I.. A adăugat că M. I. nu a stăpânit niciodată terenul în discuție, nefiind legală reconstituirea dreptului său de proprietate pe acest imobil și eliberarea titlului de proprietate indicat.
În drept, a invocat art. 61-62, 65-66 C.proc.civ., art. III și art. 271 din Legea nr. 18/1991.
Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
A anexat la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul după următoarele înscrisuri: certificat deces M. D. nr. 32/28.10.1986 (f. 96), certificat deces B. N. nr. 24/18.05.1991 (f. 97), certificat naștere M. N. (f. 98), certificat de căsătorie M. N. (f. 99), certificat de naștere B. A. (f. 100), certificat de moștenitor nr. 329/1994 (f. 101), certificat de moștenitor 1038/1989 (f. 102), certificat de atestare fiscală (f. 103), registrul posesorilor al satului Cogeasca (f. 189)..
În temeiul art. 10 rap. la art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997, intervenienta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 586 lei (f. 94).
La termenul de judecată din 25.04.2014, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale, formulate de către pârâtul-reclamant S. V. și a cererii de intervenție în interes propriu, formulate de către numita B. A..
Cele două cereri au fost înregistrate sub nr. de dosar_/245/2014, iar dosarul a fost repartizat aceluiași complet de judecată. Întrucât reclamantul din noul dosar, S. V., a renunțat la judecată, instanța a dispus ca cererea de intervenție principală formulată de către B. A. să fie discutată în cadrul prezentului dosar. La termenul de judecată din 03.12.2014, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de către B. A..
În temeiul dispozițiilor art. 258 rap. la art. 255 și 254 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile anexate la dosar și a probei cu expertiza topo-cadastrală, considerându-le admisibile și concludente.
Pe data de 23.09.2014, a fost înaintat raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (f. 155-166, 178-183, 200-203).
Prin notele de concluzii scrise, pârâtul S. V. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 298/08.04.2013 de către Biroul Notarului Public I. E. Livadaru, fila 5-8, reclamanții M. C. și M. L.-L. au cumpărat de la vânzătorul M. I. suprafața de teren de 3937 mp, având număr cadastral_, suprafața de teren de 920 mp având număr cadastral_, suprafața de teren de 1200 mp având număr cadastral_ și suprafața de teren de 3263 mp având număr cadastral_, toate situate în intravilanul satului Cogeasca, ..
În ceea ce privește dreptul material aplicabil acțiunii în revendicare, raportat la data ocupării terenului de către pârâți, susținută de către reclamanți instanța, respectiv 2004, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, apreciază că este incident Codul civil decretat la 1864.
În drept, acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar sau de la oricine îl stăpânește fără drept, conform art. Conform art. 480 Codul civil decretat în 1864, ”proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege.”
În temeiul art. 1169 C.civ. decretat la 1864, pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisă, reclamanții trebuie să demonstreze că ei sunt proprietarii terenului revendicat.
Proba dreptului de proprietate se va face după regulile consacrate în jurisprudența Codului civil decretat în 1864. Astfel, dacă dreptul de proprietate a fost dobândit printr-un mod originar, este admisibil orice mijloc de probă, iar dacă dreptul de proprietate a fost dobândit printr-un mod derivat, respectiv printr-un act juridic, proba implică producerea înscrisului constatator al actului juridic respectiv.
În cauza dedusă judecății, reclamanții susțin că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat prin cumpărarea acestuia de la numitul M. I. în baza contractului de vânzare autentificat sub nr. 298/08.04.2013 de către Biroul Notarului Public „I.-E. Livadaru” anexat la filele 5-8.
Ei mai arată că vânzătorul avea calitatea de proprietar la momentul autentificării contractului, deoarece, în urma reconstiturii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, terenul menționat a fost dobândit în indiviziune de către numiții M. A., D. N., M. J., M. M. și T. A., astfel cum reiese din titlul de proprietate nr._/19.02.2004 (f. 18), iar prin sentința civilă nr. 6562/23.04.2010, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ (f. 16-17), instanța a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren și i l-a atribuit numitului M. I..
Pârâții nu invocă deținerea suprafeței de teren ce face obiectul material al prezentei cauze în temeiul unui titlu de proprietate, pârâtul S. V. invocând faptul că terenul respectiv a aparținut soacrei sale B. A., fără a prezenta vreun act de proprietate în acest sens.
Instanța constată că pârâtul S. V. a formulat cerere reconvențională prin intermediul căreia a susținut faptul că M. I., autorul reclamanților, nu a stăpânit niciodată terenul în discuție, nefiind legală reconstituirea dreptului său de proprietate pe acest imobil și eliberarea titlului de proprietate indicat. Având în vedere faptul că această cerere reconvențională a fost disjunsă din prezentul dosarul, formându-se un dosar în cadrul căruia pârâtul a renunțat la judecarea cererii, instanța nu va proceda la analiza acestor susțineri în cadrul prezentei acțiuni, acestea nefiind reiterate pe cale de apărare în prezenta cauză.
Instanța reține însă faptul că anularea unui titlu de proprietate emis în baza Legii 18/1991, care a stat la baza încheierii unui contract de vânzare-cumpărare subsecvent, conduce la constatare nulității acestui contract, în măsura în care se face dovada relei-credințe a părților contractante la data încheierii contractului, în baza principiului fraus omnia corrumpit, având în vedere dispozițiile art. III alin 2 din Legea nr. 169/1997.
Principiul ocrotirii bunei-credințe, analizat și ca o excepție de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, reprezintă o regulă fundamentală care a fost instituită în vederea protejării securității raporturilor juridice de drept civil. În această materie, buna-credință a părților contractului de vânzare autentificat sub nr. 298/08.04.2013 se prezumă, iar pârâții trebuie să facă dovada contrară, fără însă ca în prezenta cauză să fie invocat vreun astfel de aspect.
Din raportul de expertiză realizat în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar M. L. D., filele 159-166, instanța constată că suprafața de teren de 920 m.p. situată în intravilanul satului Cogeasca, ., . 35, nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară a localității Lețcani, jud. Iași, identificat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză este ocupată de către pârâții din prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse, instanța apreciază că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului stăpânit în fapt de către pârâți, fără ca pârâții să opună un act de proprietate pentru această suprafață de teren. Prin urmare, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară și va obliga pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 920 m.p. situată în intravilanul satului Cogeasca, ., . 35, nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară a localității Lețcani, jud. Iași, identificat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză realizat în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar M. L. D..
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, instanța constată că potrivit raportului de expertiză realizat în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar M. L. D., pe terenul de 920 m.p. situat în intravilanul satului Cogeasca, ., . 35, nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară a localității Lețcani, este edificată o construcție C1 - locuință, având suprafața construită la sol de 89 m.p., și o construcție C2 - anexă, având suprafața construită la sol de 20 m.p. Instanța reține că părțile din prezenta cauză nu contestă faptul că aceste construcții au fost edificate de către pârâți, fiind finalizate în anul 2004.
În baza art. 494 alin. 2 raportat la art. 494 alin. 3 teza finală din Codul civil decretat la 1864, proprietarul terenului poate să-l oblige pe cel ce a construit pe acesta să desființeze sau să ridice lucrările executate, pe cheltuiala sa, doar în măsura în care va dovedi reaua-credință a constructorului, buna-credință fiind prezumată în accepțiunea Codului civil decretat în 1864.
Din ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă că pârâții ar fi fost de rea-credință la momentul edificării celor două construcții. Astfel, titlul de proprietate nr._/19.02.2004 (f. 18) a fost emis în anul finalizării construcțiilor, iar sentința civilă nr. 6562/23.04.2010 (f. 16-17), prin care terenul a fost atribuit numitului M. I. a fost pronunțată ulterior acestui moment. În plus, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 298/08.04.2013 de către Biroul Notarului Public „I.-E. Livadaru” (f. 5-8) face referire în mod expres la cele două construcții aflate pe terenul înstrăinat, fără ca probatoriul administrat să dovedească opunerea reclamanților sau a autorului reclamanților la edificarea construcțiilor de către pârâți.
Nefiind dovedită reaua-credință a pârâților, raportat la 494 alin. 3 teza finală din Codul civil decretat la 1864, având în vedere că buna-credință ce se prezumă nu a fost înlăturată, instanța urmează să respingă cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de către reclamanții M. C. și M. L.-L., în contradictoriu cu pârâții S. V. și S. A., ca neîntemeiată.
Reclamanții M. C. și M. L.-L. au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, respectiv: 2000 lei onorariu avocat conform chitanței nr. 24/04.09.2014, 400 lei onorariu avocat curator, conform chitanței nr._/24.01.2014, 1300 lei onorariu expert, conform chitanțelor anexate la filele 138 și 184, 586 lei taxă judiciară de timbru aferentă primului capăt de cerere, conform chitanței anexate la fila 34 și 591 lei taxă judiciară de timbru aferentă celui de-al doilea capăt de cerere, conform chitanțelor anexate la filele 87 și 92.
Potrivit art. 453 alin. 2 C.proc.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Față de numirea în prezenta cauză a avocatului curator în condițiile art. 167 și art. 58 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, în temeiul art. 48 alin. 3 din O.U.G. nr. 80/2013, instanța urmează să stabilească onorariu definitiv cuvenit avocatului H. R., numit în calitate de curator în vederea reprezentării intereselor pârâtei S. A. în prezenta cauză, la suma de 400 lei.
În baza art. 453 alin. 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, va obliga pârâtul S. V. să achite reclamanților suma de 1444,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din taxa de timbru, onorariu avocat și onorariu expert aferente capătului de cerere având ca obiect „revendicare”, și va obliga pârâta S. A. să achite reclamanților suma de 1644,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu avocat curator și onorariu expert aferente capătului de cerere având ca obiect „revendicare”, restul cheltuielilor de judecată rămânând în sarcina reclamanților raportat la capătul de cerere respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții M. C., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., CNP_, și M. L.-L., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. V., cu domiciliul în ., jud. Iași, CNP_ și S. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la S. V., în ., jud. Iași,.
Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 920 mp situată în intravilanul satului Cogeasca, ., . 35, nr. cadastral_, intabulat în Cartea Funciară a localității Lețcani, jud. Iași, identificat în Anexa nr. 1 a raportului de expertiză realizat în prezenta cauză de către expertul tehnic judiciar M. L. D..
Respinge cererea având ca obiect „obligația de a face” formulată de către reclamanții M. C. și M. L. L. în contradictoriu cu pârâții S. V. și S. A., ca neîntemeiată.
Stabilește onorariu definitiv cuvenit avocatului H. R., numit în calitate de curator în vederea reprezentării intereselor pârâtei S. A. în prezenta cauză, la suma de 400 lei.
Obligă pârâtul S. V. să achite reclamanților suma de 1444,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta S. A. să achite reclamanților suma de 1644,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
6 ex/25.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 96/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 241/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
