Completare/lămurire dispozitiv. Sentința nr. 2825/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2825/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 24190/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 2825
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier L. L.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant O. M., reclamant O. E. C. și pe pârât O. DOINIȚA, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in ședința publică din data de 17.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2014 sub număr de dosar_ reclamanții O. M. și O. E.-C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta O. Doinița pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acesteia să le permită acestora să aibă legături personale cu minora O. C. –Alessia, născută la data de 06.01.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că pârâta a fost căsătorită cu fiul lor O. M., iar căsătoria lor a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 3071/28.02.2014 a Judecătoriei Iași, nedefinitivă întrucât a fost apelată de părți. Până la separarea în fapt a soților la sfârșitul anului 2011, reclamanții s-au ocupat împreună cu cei doi soți de creșterea minorei, contribuind la cheltuielile efectuate în acest sens. După introducerea acțiunii de divorț, din cauza unor reproșuri ce au fost făcute între părți, pârâta nu le-a mai permis bunicilor să aibă legături personale cu minora. Toate întâlnirile cu minora s-au desfășurat doar în prezența mamei, la colțul blocului unde reclamanții îi pot doar oferi cadouri minorei, fără posibilitatea de a merge cu aceasta la plimbare. De asemenea, prin sentința civilă indicată a fost stabilit un program de vizitare a minorei în favoarea tatălui pe care pârâta refuză să îl respecte invocând diverse aspecte legate de o presupusă boală a tatălui minorei pe care instanța de fond le-a înlăturat. Mai precizează că ultima dată când pârâta le-a permis să ia minora la domiciliul din Suceava a fost în ianuarie 2012, iar după această dată nu le-a mai permis acest lucru. Chiar dacă pârâta le-a permis să ia sporadic legătura cu minora, aceste întâlniri nu pot contribui la stabilirea unei relații strânse cu aceasta. Reclamanții solicită stabilirea următorului de prorgam: o dată pe lună de vineri, ora 16:00 până duminică ora 18:00, luna august a fiecărui an, vacanța de primăvară o saptămână și vacanța de iarnă în anii impari.
În drept, au invocat dispozițiile art. 14, 15 și art. 16 din Legea nr. 262/2004.
În probațiunea au solicitat proba cu interogatoriu, martori și înscrisuri, anexând cererii sentința civilă nr. 3071/28.02.2014 a Judecătoriei Iași (filele 6-8).
În conformitate cu dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare către pârâtă, aceasta formulând întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introduse de reclamanți.
Pârâta a arătat că a fost căsătorită cu fiul reclamanților și că boala de care acesta suferă, precum și atitudinea reclamanților de negare a diagnosticului fiului lor, influențează negativ creșterea și dezvoltarea minorei. Aceasta mai arată că în timpul căsătoriei soțul său a fost diagnosticat cu schizofrenie (suferind de frica patologică de microbi), iar reclamanta O. M. de profesie medic s-a ocupat personal de administrarea tratamentului medicamentos recomandat de medicul specialist psihiatru, minimalizând situația și refuzând să accepte realitatea medicală. De asemenea, însăși reclamanta își autoadministra tratament medicamentos cu Xanax, Calmogen, Cipralex ș.a. Cu atât mai mult, manifestările fostului soț față de minoră erau pline de repulsie și de tensiune, iar în perioadele de acutizare a bolii sale dezinfecta masa, patul, pereții, calculatorul cu șervețele umede, uneori stătea și 3 ore în baie și ulterior ieșea dezbrăcat pe hol chiar în fața mamei sale solicitând să fie spălat. Pârâta mai arată că fostul socru era indignat de comportamentul fiului său și de aceea i-a solicitat ajutorul acestuia, însă reclamanta a încercat să îl țină departe de soțul său de fiul acestora. Pârâta arată că a fost de bună credință și i-a permis minorei să petreacă în ianuarie 2013 o săptămână la bunicii paterni însă după întoarcerea de la Suceava minora avea un comportament toal modificat, fiind foarte speriată și se spăla excesiv pe mâini după atingerea oricărui lucru, pârâta considerând că aceasta copia gesturile tatălui său. Urmare acestei situații, pârâta s-a adresa unor specialiști în psihologie care au constatat că minora se afla în suferință dupa ce a fost expusă comportamentului tatălui său. Deși s-a stabilit un program de vizitare a minorei în favoarea tatălui, acesta nu a venit decât o singură dată să își vadă fiica, iar bunicii paterne i s-a permis necondiționat să ia legătura cu minora. Cu privire la afirmațiile reclamanților referitoare la faptul că minora putea primi cadouri doar în prezența mamei, pârâta arată că nu a solicitat niciodată aceste cadouri și că ar fi inadecvat, oricum, ca o fetiță de 4 ani să transporte singură acasă cadouri sau bani. În plus, reclamanții locuiesc în Suceava și stabilirea unui program de vizitare ar însemna deplasarea frecventă a minorei dintr-o localitate în alta, având în vedere că deja există o hotărâre judecătorească prin care este stabilit un program în favoarea tatălui. Totodată, stabilirea încă unui alt program de vizitare a minorei în favoarea bunicilor ar afecta programul minorei și ar fi excesiv, în condițiile în care ar trebui să își schimbe frecvent locuința.
În probațiunea, pârâta a solicitat cu proba testimonială cu martora E. C. Cotruzt, anchetă psiho-socială, expertiză psihiatrică a reclamantei O. M. și proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă întâmpinarea a fost comunicată reclamanților, care au formulat răspuns la întâmpinare.
Reclamații arată că pârâta a avut un comportament nepotrivit față de socrul său mai ales, dar și față familia soțului, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să îi atragă atragă atenția, lucru ce a dus la părăsirea locuinței socrilor de către pârâtă la 02.01.2013. De asemenea, pârâta a avut și o relație extraconjugală, fapt ce a dus la promovarea acțiunii de divorț de către O. M.. De asemenea, în luna decembrie 2013 pârâta a lăsat-o pe minoră la tatăl său la locuința din Suceava, iar minora a manifestat un comportament conform vârstei (1 an și 11 luni), interacționând cu animale de companie sau mergând la săniuș la Gura Humorului. Actele medicale de care face vorbire pârâta cu privire la starea tatălui minorei sunt false, medicul care a eliberat presupusa rețetă fiind trimis în judecată pentru eliberarea unor rețete false. Dacă tatăl minorei ar fi suferit de respectiva boala nu ar fi putut desfășura vreo activitate, însă acesta este medic rezident în anul V. De asemenea, minora a fost lăsată ultima dată la tatăl său la domiciliul din Iași pe 6.12.2013 pentru circa 3 ore, fiind ultima dată când reclamanții au văzut-o pe aceasta fără a fi prezentă și mama. După această dată pârâta i-a interzis tatălui să mai ia copilul. În plus, reclamanții arată și atitudinea oscilantă pe care pârâta a avut în cursul judecării divorțului dintre ea și fiul reclamanților. Aceștia mai arată că pârâta locuiește într-o garsonieră împreună cu concubinul său și minora și ar fi imposibil pentru reclamanți să stabilească o legătura cu nepoata lor în prezența pârâtei.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și a administrat proba testimonială cu martora E. C. Cotruzt, anchete socială la locuința reclamanților și a pârâtei și proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta O. Doinița s-a căsătorit cu fiul reclamanților O. M. la data de 27.12.2008, iar din căsătoria acestora a rezultat minora O. C. –Alessia, născută la data de 06.01.2011. Prin sentința civilă nr. 3071/28.02.2014 a Judecătoriei Iași, nedefinitivă întrucât a fost apelată de părți, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între O. Doinița și O. M., exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minora C.-Alessia, s-a stabilit locuința minorei la mama și totodată, s-a stabilit un program de vizitare în favoarea tatălui.
De asemenea, în ceea ce privește relația minorei cu reclamanții din prezenta cauză instanța reține că aceasta ultima vizită a minorei la locuința din Suceava a bunicilor paterni a avut loc în perioada 29.12._13 și de atunci, bunicii au vizitat-o pe aceasta doar la domiciliul minorei din Iași, în prezența mamei sale.
În drept, vor fi avute în vedere dispozițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, iar conform alin. (3) al aceluiași articol părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frții și surorile ori cu alte persoane de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Din analiza dispozițiilor legale menționate, reiese că regula în materie este că bunicii sunt îndreptățiți să păstreze relații personale cu nepoții, excepția fiind reprezentată doar de situația în care contactul cu aceștia afectează dezvoltarea minorului.
Art. 15 din Legea nr. 272/2004 prevede că dreptul la relații personale cu minorul se poate materializa prin întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul de a menține relații personale cu minorul, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele ori alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu minorul, corespondența sau alte forme de comunicare cu copilul ș.a.
Totodată, trebuie avut în vedere că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului, astfel cum prevede art. 263 C.civ. și art. 2, alin. (3) din Legea nr. 272/2004.
În speță, se constată că reclamanții solicită stabilirea unui program de vizitare a minorului astfel: o dată pe lună de vineri, ora 16:00 până duminică, ora 18:00, în luna august a fiecărui an, în vacanța de primăvară o săptămână, vacanța de iarnă în anii impari.
De asemenea, va fi avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 3071/28.02.2014 a Judecătoriei Iași, nedefinitivă, a fost stabilit un program de vizitare a minorei în favoarea tatălui astfel: prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 10:00 până duminică ora 18:00 la reședința pârâtului din Iași, trei zile în vacanța de primăvară, trei zile în vacanța de iarnă, de ziua de naștere a minorei 2 ore, de ziua pârâtului după încheierea programului școlar al minorei- 3 ore, o săptămână în vacanța de vară la domiciliul sau reședința pârâtului din Iași.
Deși sentința nu este definitivă, conform art. 448, alin. (1), pct. 1 Cod procedură civilă hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept cu privire la stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Astfel, se constată că stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost solicitat de reclamanți ar fi excesiv, dat fiind că deja există un program de vizitare stabilit în favoarea tatălui.
Totodată, instanța reține și faptul că minora C.-Alessia locuiește cu mama sa în mun. Iași, iar bunicii paterni sunt domiciliați în mun. Suceava.
În situația stabilirii unui program de vizitare în favoarea bunicilor astfel cum aceștia au solicitat ar presupune o deplasare frecventă a minorei în mun. Suceava. Având în vedere că vârsta fragedă a minorei, respectiv 4 ani, o deplasare frecventă dintr-o localitate în alta ar fi în măsură să o bulverseze pe aceasta și să îi afecteze totodată și activitățile zilnice. În plus, este cunoscut că minorii la această vârstă au un atașament aparte și o dependență față de mamă.
În aceste condiții instanța recunoaște dreptul reclamanților de a avea o relații personale cu minora Critiana-Alessia, însă stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost solicitat de aceștia poate afecta dezvoltarea minorei, aceasta fiind la o vârstă la care are nevoie de stabilitate.
Instanța constată că un program adecvat de vizitare a minorei ar fi: vizitarea minorei la locuința sa o duminică pe lună, cu posibilitatea reclamanților de a petrece timp cu minora și în afara locuinței, spre exemplu în spații recreative și de joacă pentru copii și o săptămână în vacanța de vara la locuința reclamanților.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă dispune obligarea pârâtei O. Doinița la plata către reclamanți a sumei de 30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții O. M. și O. E.-C., cu domiciliul în mun. Suceava, .. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâta O. DOINIȚA, cu domiciliul în mun. Iași, ., ..
Stabilește un program de vizitare a minorei O. C.-Alessia în favoarea reclamanților în sensul:
- vizitarea minorei la locuința sa o duminică pe lună, orele 10.00 – 16.00 cu posibilitatea reclamanților de a petrece timp cu minora și în afara locuinței
- o săptămână în vacanța de vara la locuința reclamanților.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 30 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. IulianLeontescu L.
Red./tehn./C.I./L.L./ 4ex./25.03.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4039/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 5286/2015.... → |
|---|
