Contestare recunoastere paternitate. Sentința nr. 3261/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3261/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 38312/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3261/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant P. I. și pe pârât P. M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor; exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, de minori și familie, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din 22.10.2014, reclamantul P. I. a chemat in judecata pe pârâta P. M., solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să se stabilească până la soluționarea dosarului nr_/245/2014 – având ca obiect divorț, ca domiciliul minorei P. I. L. să fie la domiciliul tatălui și exercitarea autorității părintești să fie realizată exclusiv de reclamant.
In motivare, a arătat ca pe rolul Judecătoriei Iasi a fost inregistrat la inițiativa pârâtei P. M. dosarul de divorț cu nr_/245/2014. Referitor la situația de fapt, reclamantul susține că relațiile de familie au decurs normal până în anul 2012, an în care în mod surprinzator, comportamentul pârâtei s-a schimbat în mod radical, în sensul de a manifesta un interes deosebit față de bani, față de aspectul său fizic și lux. Se arată în cerere că, deși nu a mai avut nici un loc de munca din anul 2010, anterior si ulterior despărțirii in fapt, reușește să aibă un mod de viață extrem de luxos, profitând de banii diverșilor bărbați cu care are relații extraconjugale. Susține reclamantul că în aceasta vară a fost plecată 10 zile în Cipru cu unul dintre acești sponsori. Mai arată că viața de familie și implicit îngrijirea minorei au avut de suferit în urma acestui comportament, manifestat și prin postări indecente pe un site de socializare, apârând chiar și dezbrăcată în aceste fotografii .Din 26.06.2014 pârâta a părăsit domiciliul comun, mutându-se cu fetița lor, L., . două camere în Iași pentru care plătește o chirie foarte mare. Consideră reclamantul că singura explicație a provenienței acestor bani este că sunt obținuți din diversele sponsorizări ale domnilor cărora pârâta le prestează diferite servicii. Se mai arată în cerere că pârâta nu are un profil moral de natură să o recomande ca fiind aptă să aibă grijă de minoră, nu a promovat bacalaureatul, în timp ce reclamantul este absolvent al Academiei de Poliție, având și studii postuniversitare. Totodată susține că pârâta nu a avut grijă corespunzător de minoră, ca acesata s-a plâns că nu este mâncare in frigider, că mama fetei i-a permis să aibă legături personale cu minora doar când pârâta est plecată și are nevoie de ajutor și doar dimineața când merge la școala fetei pentru a-i duce pachețelul u mâncare Ca și argument pentru capătul de cerere privind stabilirea locuinței alături de tatăl său este invocat serviciul stabil și remunerat al reclamantului, deținerea locuinței în proprietate spre deosebire de pârâtă care are locuința închiriată și nu obține venituri.
In drept, reclamantul a invocat dispart 996 Cod proc civ.
Actiunea a fost legal timbrata.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea cererii in fotocopie: acte de stare civilă, diplome de studii ale reclamantului, adeverință de salariu, cereri către gradinița și școala minorei privind situația minorei, liste de rechizite și bonuri, cereri către Secția 6 de Poliție, DGASPC Iași, acte privind activitatea pârâtei ca vânzătoare/secretară, contracte de amanet,contract de închiriere, liste de cumpărături după plecarea de acasă, bonuri fiscale, chitanțe taxe și impozite, planșe fotografice, declarații autentificate ale mai multor persoane.
Legal citat, pârâta a depus intâmpinare și cerere reconvențională.
În motivare, a arătat că cele susținute de reclamant nu corespund adevărului, că este o mamă responsabilă, că a fost nevoită să plece de acasă cu minora din cauza comportamentului reclamantului,care o supunea în mod constant la jigniri, umilințe și gelozie nejustificată. A arătat că nu este o femeie de moravuri ușoare așa cum o cataloga deseori reclamantul, că nu are nici un sponsor sau prieten de sex opus, că și-a crescut singură copilul nebeneficiind din partea nici unui ajutor de la reclamant și că traiul în comun cu acesta a ajuns de nesuportat. În ceea ce privește minora, a sustinut că este legată de un profund atasament de mama sa, că este bin îngrijită și bine întreținută.
Pârâta a solicitat pre calea cererii reconvenționale stabilirea provizorie a domiciliului minorei la mamă și exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă, până la soluționarea definitivă a divorțului, Consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale și,în ceea ce privește situația de fapt, susține că reclamantul pârât o denigrează constant în fața minorei, astfel încât aceasta a ajuns într-o stare de traumă permanentă de frica de a-și pierde mama. Mai arată că reclamantul pârât nu are abilitățile și experiența necesare creșterii unui copil și nu are nici măcar timpul necesar să o facă .
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp bart 919 coroborat cu 966 și urm Cod proc civ.
Din dispoziția instanței au fost efectuate două rapoarte de anchetă socială la domiciliul actual al minorei și la domiciliul indicat de reclamant.
Minora a fost evaluată psihologic, la dosar fiind depus raportul doamnei psiholog Ermina S.- filele 226-237 dosar.
S-a incuviintat părtilor proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu câte un martor.
In cauză au fost audiati martorii V. C. ,propusa de pârâta reclamantă si Ș. M. propus de reclamantul pârât.
Din dispoziția instanței, potrivit dis part 264 Cod civil, în data de 19.02.2015 a fost audiată în Camera de Consiliu minora P. I. L., născută în data de 5.02.2008.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Potrivit susținerilor ambelor părți, P. I. și P. M. sunt în proces de divorț, demarat la inițiativa pârâtei reclamante prin inregistrarea dosarului_/245/2014 pe rolul Judecătoriei Iași.
Întrucât părțile s-au despărțit în fapt din data de 26.06.2014, moment în care pârâta reclamantă a părăsit domiciliul comun împreună cu minora L. I. P. născută în 5.02.2008, reclamantul pârât a formulat cerere de ordonanță președințială solicitând, până la soluționarea divorțului, ca exercitarea autorității părintești asupra minorei să o realizeze el, în mod exclusiv, iar locuința fetei să se stabilească provizoriu, împreună cu el. Si pârâta reclamantă a formulat cerere reconvențională solicitând de asemenea, ca până la soluționarea divorțului, exercitarea autorității părintești asupra minorei să o realizeze mama, în mod exclusiv, iar locuința fetei să se stabilească provizoriu, împreună cu ea.
Analizând admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, raportat la solicitările părților, instanța constată că trebuie îndeplinite cumulativ cele patru cerințe legale, respectiv, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unui caz grabnic, neprejudecarea fondului și aparența dreptului.
Caracterul provizoriu al masurilor solicitate a fost evidentiat de părți prin cererea ca instanta sa admita solicitările lor până la soluționarea definitivă a divorțului, indeplinind de asemenea si condiția reversibilității masurilor luate..
Cazul este grabnic, de altfel art 919 Cod proc civ prezumă urgența în ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor. Cât despre exercitarea autorității părintești, în interpretarea art 996 Cod proc civ, doctrina stabileste caracterul urgent al cauzei prin raportare la scopul luarii acestor masuri, si anume, în cazul nostru, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. În speța de față paguba iminenta care nu s-ar putea repara o reprezinta in ansamblu interesul superior al minorului și in concret riscul pe care l-ar putea reprezenta exercitarea în comun a autorității părintești de către unul din părinți..
Neprejudecarea asupra fondului a fost dovedita prin introducerea dosarului de divorț, fiind însa în strânsa legatura si cu caracterul temporar al măsurilor, în acțiunea de fată solicitându-se stabilirea unor măsuri temporare.
Aparenta de drept afirmată de fiecare dintre părți în urma unei sumare analize a situației de fapt a fost dovedită prin probele administrate în cauză .
Astfel, s-a creat convingerea instantei ca este în interesul minorei, ca până la soluționarea divorțului, nu exista nici un temei pentru ca exercitarea autorității părintești să se realizeze exclusiv de către unul din părinți, urmând ca locuința minorei să rămână alături de mama sa.
Instanța reține că regula impusă de noul cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Este importantă, din acest punct de vedere, jurisprudența statelor care au implementat custodia comună cu mai mult timp în urmă, ca de pildă Olanda. Conform jurisprudenței olandeze se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
Nu reprezintă o bază suficientă pentru a decide custodie unică faptul că unul dintre părinți nu dorește să mai colaboreze cu fostul soț sau fosta soție în procesul decizional privind creșterea copilului, acest fapt nu este suficient ca instanța să se abată de la regula generală și să garanteze custodie unică (Curtea Supremă a Olandei 10 septembrie 1999, NJ2000, 20 m. nt. S.F.M. Wortmann ; Curtea Supremă a Olandei 15 decembrie 2000, NJ 2001, 123 m. nt S.F.M. Wortmann).
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art 263 Cod Civil implică faptul ca minorul să se bucure de prezența ambilor părinți care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală, de educație, învățătură și pregătire profesională în vederea unei dezvoltări armonioase și numai în cazuri de excepție autoritatea părintească să revină numai unuia dintre părinți. Cu titlu exemplificativ, alin 2 indice 5 al art 31 din legea 272/2004 prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,boala psihică,dependența de droguri a celuilalt părinte,violența față de copil sau față de celălalt părinte,condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ”
În soluția temporară cu privire la autoritatea părintească instanța va avea în vedere și disp art 8 CEDO, apreciind că o custodie exercitată în mod egal de ambii părinți consacră și respectă atât pentru părinte cât și pentru copil, dreptul lor la viață privată și familie. În acest sens, Curtea a statuat că în relația părinți- copii, exercitarea drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în mod normal părinții trebuind să decidă cu privire la toate aspectele vieții minorului, ținând seama de responsabilitățile corelative(cauza R c Marii Britanii, cauza Hoffman c Austriei)
Analizând situația minorei L. I. precum și susținerile părților instanța notează că nu s-a dovedit existența vreunui risc iminent pentru minoră, care să justifice derogarea de la regula exercitării în comun a autorității părintești până la soluționarea divorțului. Dimpotrivă, se apreciază de către prezentul complet că tocmai exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești ar aduce atingere drepturilor copilului, respectiv interesului superior al minorei, al cărui conținut este stabilit prin reglementările interne, europene și internaționale.
Ceea ce instanta a avut în vedere în primul rând la soluționarea acestui capăt de cerere este ceea ce s-a consemnat in raportul de evaluare psihologică a minorei și opțiunea acesteia exprimată cu prilejul ascultării în Camera de Consiliu, și anume :sentimente de neîncredere și incapacitate personală, anxietate și sentimente de supărare datorate certurilor din cadrul cuplului, sentimente de supărare legate de faptul că nu mai primește afecțiunea de dinainte, tema minorei ca în cadrul conflictului parental să nu se ajungă la agresiuni fizice asupra mamei, cu angoasa de separare de mamă și de a nu ramâne singură, sentimente de dragoste față de ambii părinți, sentimentul pierderii bucuriei de a fi ocrotită de ambii părinți, anxietate generată de despărțire, conflicte de loialitate ale atașamentului alternând intre mamă și tată. Toate aceste constatări ale unui psiholog specialist indică existența unui copil marcat de despărțirea părinților, dar atașat atât de tată cât și de mamă.
Notează instanța că, în situația dată,, nu poate fi considerat motiv intemeiat pentru ca exercitarea autorității să se realizeze exclusiv nici aspectul fizic și dorința de a trăi în lux al pârâtei reclamante, nici lipsa unui serviciu constant până recent, lipsa unor studii superioare, așa-zisul profil moral, nici alegerea pârâtei reclamante de a merge în club, nici cele două plecări a căte 10 zile în străinătate în ultimele șase luni, fără minoră, nici măcar eventualele relații extraconjugale, aspecte pe care reclamantul pârât a încercat să le dovedească prin multitudinea înscrisurilor și înregistrărilor depuse, precum și a raportului detectivului particular, a fotografiilor, a mesajelor și transcrierilor convorbirilor a căror autenticitate nu a fost confirmată (dar care urmează să fie analizate detaliat cu prilejul cercetării fondului, la divorț, ).
Totodată, reține instanța că nici pârâta reclamantă nu a reușit să facă dovada expunerii minorei la vreun risc prin participarea în continuare a tatălui în viața acesteia, cel puțin până la soluționarea divorțului.
Proba testimonială administrată în cauză a confirmat această constatare, fără ca depoziția niciunui martor să ofere motive întemeiate ca, până la divorț instanța să opteze pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorei alături de unul din părinți, se constată din rapoartele de anchetă socială că sunt condiții materiale bune la ambele domicilii, insă dorința expresă a minorei a fost aceea de a rămâne alături de mama sa. Se apreciază că momentan este oportun să se mențină situația de fapt existentă din luna iunie 2014, cu recomandarea instanței pentru pârâta reclamantă de a facilita întâlnirile cât mai dese dintre tată și fiică, pentru a evita o înstrăinare a copilului.
Atragem atenția părților că experiența divorțului este traumatizantă ea însăși pentru adulți, dar afectează cu atât mai mult un copil în vărstă de șapte ani, atașat de amândoi părinții și care resimte un șoc puternic atunci când este expus direct acestor conflicte, fie ele doar verbale, prin denigrarea celuilalt părinte. Le revine părților responsabilitatea ca minora să treacă peste această perioadă dificilă și să colaboreze astfel încât L. I. să se bucure de avantajul ca doi părinți să se preocupe și să îi ofere pe viitor dragostea, grija și îndrumarea de care are nevoie, la o vârstă caracterizată de instabilitate afectivă și emoțională, imaturitate psihică și lipsa experienței de viață, in scopul unic al protejarii minorului.
Se va lua act că ambele părți au precizat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul pârât P. I., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat L. B., .. 21, ..B, ., J. IAȘI, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. M., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat I. RAIHEL ARNAUTU, ., .. C, ., având ca obiect stabilirea domiciliului minorei P. I. L. la domiciliul tatălui și exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de reclamant.
Admite în parte cererea reconvențională .
Stabilește ca până la soluționarea definitivă a dosarului_/245/2014 având ca obiect divorț, locuința minorei să rămână alături de mama sa.
Dispune ca până la soluționarea definitivă a divorțului exercițiul drepturilor părintești cu privire la minora P. I. L. să se realizeze în comun, de ambii părinți.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare,calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași..
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./09.03.2015
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6824/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6294/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
